2 intrări

41 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

steajar sm vz stejar

STEÁJĂR, steajăre, s. n. (Pop.) Par înfipt în pământ în mijlocul unei arii de treierat cu cai, în jurul căruia se înfășoară funia în timpul treieratului. [Var.: steájer s. n.] – Din sl. stežerŭ.

STEÁJĂR, steajăre, s. n. (Pop.) Par înfipt în pământ în mijlocul unei arii de treierat cu cai, în jurul căruia se înfășoară funia în timpul treieratului. [Var.: steájer s. n.] – Din sl. stežerŭ.

STEÁJER s. n. v. steajăr.

STEJÁR, stejari, s. m. (La pl.) Specie de arbori înalți cu tulpina dreaptă, cu coroana largă, cu frunzele adânc crestate, cu florile dispuse în amenți, cu lemnul rezistent și dur, al căror fruct este ghinda (Quercus); (și la sg.) arbore din acest gen. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. – Cf. bg. stežer.[1]

  1. Quercus este gen, nu specie. — cata

ceroáică sf [At: BARONZI, L. I, 130/28 / Pl: ~ice / E: cer4 + -oaică] Arborele Quercus ilex.

steajăr sn [At: VALIAN, V. / V: (înv) staj~, (reg) ~jar, ~jer, ~ejer[1], stre~, șt~ / Pl: ~e / E: bg стежер] 1 (Pop) Par1 (de care se leagă o funie). 2 (Fig; înv) Centru (4). 3 (Pop; spc) Stâlpul din mijlocul ariei de treierat cu cai. 4 (Îe) A-i ajunge (sau a i se apropia sau a i se scurta) cuiva funia la (sau de) ~ A fi într-o situație foarte grea. 5 (Îae) A fi aproape de moarte. 6 (Olt; Mun; spc; îf șteajer, ștejer) Prăjină ascuțită la capete și înfiptă în pământ, în jurul căreia se clădesc clăile de grâu sau de fân. 7 (Reg; art) Steaua polară. corectată

  1. În original, variantele stejer și strejăr, fără accent. Le-am accentuiat totuși prin analogie cu celelalte variante ale cuvântului principal — LauraGellner

stejar sm [At: PO 43/21 / V: (reg) staj~, stăj~, stăjer, stâj~, stâjer, stânj~, stânjer, ~eaj~, ~erjer[1], strajer, străjer, ștej~, ștejer, știj~, ștoj~, trăjer / Pl: ~i și (pop) ~jeri / E: nct] 1 Numele mai multor specii de arbori din familia fagoceelor, înalți până la 50 m, cu tulpina dreaptă, coroana largă, florile în amenți, al căror fruct este ghinda și al căror lemn, rezistent și dur, este mult folosit în industrie, construcții etc. 2 Arbore de stejar (1). 3 (Șîc ~-pedunculat, ~-de-luncă) Arbore mare și puternic, cu rădăcini profunde și coroana răsfirată, foarte răspândit în regiunile de deal și de câmpie Si: (reg) gorun, sledun, terș, tufan (Quercus robur). 4 (Pop) Cer4 (1) (Quercus cerris). 5 (Pop) Gârniță1 (2) (Quercus frainetto). 6 (Pop) Gorun (1) (Quercus petraea). 7 (Îc) ~-roșu (sau roșu-american) Arbore exotic cu dezvoltare rapidă, prețuit pentru lemnul său rezistent (Quercus borealis). 8 (Îc) ~-brumăriu Arbore cu o înălțime până la 25 m., întâlnit în zonele de antestepă și în componența perdelelor de protecție a câmpului (Quercus pedunculiflora). 9 (Îc) ~-pufos Arbore cu o înălțime până la 15 m., întâlnit în zonele secetoase Si: (reg) stejărică (1) (Quercus pubescens). 10 Lemn de stejar (12). 11 (art) Numele unui dans popular. 12 (art) Melodia după care se execută stejarul (11). corectată

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: sterjar LauraGellner

stejer[1] sn vz steajăr corectată

  1. În original, incorect accentuat: stejer. Vezi definiția principală și celelalte variante ale cuvântului principal — LauraGellner

sterjar[1] sm vz stejar

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: sterjer LauraGellner

străjar1[1] sm vz stejar

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

streajer[1] sm vz steajăr

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: streajăr LauraGellner

strejer[1] sn vz steajăr[2] corectată

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală; posibil să fie vorba și de o greșeală de tipar, pe care nu am putut-o identifica — LauraGellner
  2. În original, tipărit: vz steajer, care te trimite la cuv. steajăr, unde este consemnată și varianta de față — LauraGellner

STEJÁR, stejari, s. m. (La pl.) Gen de arbori înalți cu tulpina dreaptă, cu coroana largă, cu frunzele adânc crestate, cu florile dispuse în amenți, cu lemnul rezistent și dur, al căror fruct este ghinda (Quercus); (și la sg.) arbore din acest gen. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. – Cf. bg. stežer.

STEÁJĂR, steajăre, s. n. (Popular) Par înfipt în mijlocul ariei de treier, de care sînt legați caii și în jurul căruia se înfășoară funia în timpul treieratului. V. pociumb. Dacă din anul trecut nu se mai află parul... sau steajărul în mijlocul ariei, se pune la loc, bătîndu-se mai afund. PAMFILE, A. R. 201. Cînd zvîrle plugarul cu lopata în sus bucatele... strînse la steajăr, zvîrle și boabe și pleavă. SANDU-ALDEA, la CADE. În bătătură ieșea, Steajăr acolo bătea. MAT. FOLK. 48. – Variantă: steájer (TEODORESCU, P. P. 610) s. n.

STEJÁR, stejari, s. m. 1. Arbore mare și rămuros, cu lemn tare, cu frunze adînc crestate, formînd lobi dispuși regulat; crește în regiunea șesurilor și a dealurilor (Quercus sessiliflora). Un stejar uriaș întinerea pentru a suta oară sorbind din pămînt putere, cu nenumăratele-i ramuri vînjoase, îndreptate spre cerul curat. SADOVEANU, O. VI 430. Unde și unde cîte un stejar se ridica din fundul prăpastiei. GÎRLEANU, L. 29. Singuri voi, stejari, rămîneți De visați la ochii vineți, Ce luciră pentru mine Vara-ntreagă. EMINESCU, O. I 122. ◊ Fig. Fii stejar, să crești în laturi, Nu înalt și slab, un plop. COȘBUC, P. I 156. Arald încremenise pe calu-i, un stejar! EMINESCU, O. I 98. 2. Lemn de stejar (1). Urcă în goană pe scara de stejar. REBREANU, R. II 202. De pe păreții-ngălbeniți Se dezlipește-n pături varul Și pragului îmbătrînit Începe-a-i putrezi stejarul. GOGA, P. 19. O sală a castelului din Suceava îmbrăcată în stejar vechi. DELAVRANCEA, O. II 230. – Pl. și: stejeri (SBIERA, P. 192).

STEJÁR ~i m. 1) Arbore cu tulpina înaltă și groasă, cu scoarța adânc brăzdată, cu coroana larg ramificată, cu frunze neregulat crestate, cu fructul ghindă și cu lemn foarte dur și rezistent, întrebuințat în industrie și la construcții. 2) Lemnul acestui arbore. /Orig. nec.

steajer n. par în mijlocul ariei: strânge funia la steajer. [Bulg. STEJER, bârnă].

stejar m. 1. arbore mare și frumos, produce ghindă și poate ajunge la o grosime și înălțime foarte mare (Quercus); specii de stejar: cer, gârniță, ghindar, gorun, șledun, tufan; 2. lemn de stejar: din stejar se fac mobile elegante; 3. fig. simbol al tăriei și puterii fizice: Român verde ca stejarul.

steájăr m., pl. stéjerĭ (bg. stežer, stožar, stîlp; sîrb. stožer, steajăr; vsl. stežerŭ, balama [stîlpu balamaleĭ]. V. stejar). Munt. Stîlpu ariiĭ, paru în prejuru căruĭ aleargă caiĭ (ChN. 1, 116, și 2,9) – Și streajăn. (Chir. Grăn.), pl. strejenĭ. V. pivot, babă.

arată toate definițiile

Intrare: steajăr
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • steajăr
  • steajărul
  • steajăru‑
plural
  • steajăre
  • steajărele
genitiv-dativ singular
  • steajăr
  • steajărului
plural
  • steajăre
  • steajărelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • steajer
  • steajerul
  • steajeru‑
plural
  • steajere
  • steajerele
genitiv-dativ singular
  • steajer
  • steajerului
plural
  • steajere
  • steajerelor
vocativ singular
plural
stejer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: stejar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stejar
  • stejarul
  • stejaru‑
plural
  • stejari
  • stejarii
genitiv-dativ singular
  • stejar
  • stejarului
plural
  • stejari
  • stejarilor
vocativ singular
plural
steajar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)