STEAJĂR, steajăre, s. n. (Popular) Par înfipt în mijlocul ariei de treier, de care sînt legați caii și în jurul căruia se înfășoară funia în timpul treieratului. V. pociumb. Dacă din anul trecut nu se mai află parul... sau steajărul în mijlocul ariei, se pune la loc, bătîndu-se mai afund. PAMFILE, A. R. 201. Cînd zvîrle plugarul cu lopata în sus bucatele... strînse la steajăr, zvîrle și boabe și pleavă. SANDU-ALDEA, la CADE. În bătătură ieșea, Steajăr acolo bătea. MAT. FOLK. 48. – Variantă: steajer (TEODORESCU, P. P. 610) s. n.