stavăr sn [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 1^v/20 / E: ns cf lat stabilis] (Înv) 1 Statornicie (2). 2 (Îlav) De ~ Temeinic. 3 (Îe) A fi om de ~ A fi om pe care te poți bizui. 4 (Îae) A fi om cumsecade.

stăvar sm [At: CUV. D. BĂTR. I, 303 / V: stev~ / Pl: ~i / E: stavă + -ar] 1-2 (Pop) Herghelegiu (1-2). 3 (Înv) Armăsar (1). 4 (Reg; pan) Specie de insecte de noapte nedefinită mai îndeaproape.

stevar sm vz stăvar

STĂVAR, stăvari, s. m. Îngrijitor, păzitor de cai la pășune. Petru plecă deci pe calea arătată de șearpe, și nu mult merse pînă ce să și-ntîlni cu stăvarul. RETEGANUL, P. II 42. – Variantă: stevar (ALECSANDRI, P. P. 314) s. m.

stăvar m. Tr. herghelegiu: s’adoarmă stăvarii, să le fur armăsarii POP.

stávăr n., pl. ere (lat. stábilis, stábile, stabil. P. v intervocalic, cp. cu avere). Vechĭ. Tărie, stabilitate (Dos.). Om de stăvăr, om stabil, statornic. – În Serbia stávor, herghelie (stavă).

stăvár m. (d. stavă). Ban. Trans. Olt. Herghelegiŭ.

stăvar (pop.) s. m., pl. stăvari

stăvar (reg.) s. m., pl. stăvari

stăvar s. m., pl. stăvari

Stavăr v. Stavru 1.

STĂVAR s. v. herghelegiu.

stăvar s. v. HERGHELEGIU.

STAVĂR s. n. (Mold.) Statornicie, tărie, asiduitate. Și deaca vădzu împăratul stavărul și tăria ghidului ei, i se feace rușine și o slobodzi. DOSOFTEI, VS. Minunînd pre eparhul cu stavărul și nemutatul gîndului său. DOSOFTEI, VS. ◊ Loc. adj. De stavăr = capabil, destoinic. Cînd ... nice la un lucru nu va fi om de stavăr, ...să-l gonească și să-l scoață dentr-acel loc. PRAV. ◊ Loc. adv. De stavăr = temeinic, cu sîrguință. Foarte de stavăr invățînd. DOSOFTEI, VS. Etimologie: lat. stabilis. Cf. h a r n i c (2), s ă m ă l u i t o r.

STĂVAR s.m. (Mold., Ban.) Herghelegiu, // B: Într-o zi mearsă stăvariul la Filip împărat și zisă. A 1750, 58^v. Etimologie: stavă + suf. -ar. Vezi și stavă. Cf. d u v a l m (1), herghelegiu.

stavăr s.n. (înv.) statornicie, fermitate, hotărâre, stabilitate, nestrămutare.

stăvar, stăvari, s.m. (reg.) 1. păzitor de cai la pășune; herghelegiu. 2. (înv.) armăsar. 3. specie de insectă de noapte.

stăvár, stăvari, s.m. (reg.; înv.) Păstorul / cel care păzește caii de la stână. ■ (onom.) Stavăr, Stavarache, Stăvărescu, nume de familie în jud. Maram. – Din stavă „herghelie” + suf. -ar (Scriban, DEX, MDA).

stăvar, stăvari, s.m. – (reg.; înv.) Păstorul / cel care păzește caii de la stână. ♦ (onom.) Stavăr, Stavâr, Stavarache, Stăvărescu, nume de familie (10 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din stavă „herghelie” + suf. -ar (Scriban, DEX, MDA).

stăvar, -i, s.m. – Păstorul / cel care păzește caii de la stână. – Din stavă „herghelie” + -ar.