stachét, V. tachet.

ȘTACHETĂ, ștachete, s. f. 1. (Reg.) Ulucă, leaț. 2. Bară subțire, așezată transversal între doi stâlpi, confecționată din lemn, metal sau material plastic, peste care se execută sărituri în înălțime (libere sau cu prăjina) în atletism. [Var.: stachetă s. f., ștachete s. m.] – Din germ. Staket.

stachetă sf vz ștachetă

stachete sm vz ștachetă

stacheț s vz ștachetă

stăicheț s vz ștachetă

ștachet sm vz ștachetă

ștachetă sf [At: LM / V: (reg) st~, ștăche~, stacheț, stăicheț, ~afet (Pl: ~uri) sn, ștachete, ~et, ~te (Pl: ~eți) sm, ~cheț sm, ștăicheț smp / Pl: ~te / E: ger Staket(e)] 1 (Trs; Ban) Gard de leațuri. 2 (Olt; Mun; prc) Leaț. 3 (Spc) Bară subțire (de lemn, metal sau material plastic), așezată orizontal pe două suporturi, la o anumită distanță de sol, peste care trebuie să sară sportivii fără să o atingă.

ștachete sm vz ștachetă

ștacheț sm vz ștachetă

ștafet sn vz ștachetă

ștăchetă sf vz ștachetă

ștăicheț smp vz ștachetă

ȘTACHETĂ, ștachete, s. f. 1. (Reg.) Ulucă, leaț. 2. Bară subțire, așezată transversal, confecționată din lemn, metal sau material plastic, peste care trebuie să sară sportivii la întreceri sau la exerciții de atletism, fără să o atingă. [Var.: stachetă s. f., ștachete s. m.] – Din germ. Staket.

ȘTACHET s. m. v. ștachetă.

ȘTACHETĂ, ștachete, s. f. Ulucă, laț; (Sport) bară subțire, așezată orizontal, peste care trebuie să sară sportivii, fără să o atingă. – Variante: stachetă s. f., ștachet, ștachete (STANCU D. 377) s. m.

STACHETĂ s. f. v. ștachetă.

ȘTACHET s.m. v. ștachetă.

ȘTACHETĂ s.f. Ulucă. ♦ Bară subțire așezată orizontal, peste care trebuie să sară sportivii. [Var. stachetă s.f., ștachet, ștachete s.m. / < germ. Staket, cf. it. stecchetto].

ȘTACHETE s.m. v. ștachetă.

ȘTACHETĂ s. f. 1. bară subțire orizontală, peste care trebuie să sară sportivii. 2. (fig.) nivel de calitate a ceva. (< germ. Staket)

ȘTACHETĂ ~e f. 1) (la probele de atletism) Bară așezată transversal pe două suporturi peste care se execută sărituri în înălțime. 2) reg. Scândură îngustă și lungă, din care se fac garduri. 3) reg. Gard făcut din astfel de scânduri. /<germ. Staket[e]

*tachét n., pl. e (it. stecchetto [de unde și germ. staket], dim. d. stecco, țăruș). Mar. Țăruș fixat pe puntea uneĭ corăbiĭ saŭ pe copastie saŭ pe catarg ca să aĭ de unde să legĭ o parîmă. – Și stachet.

ștachetă s. f., g.-d. art. ștachetei; pl. ștachete

ștachetă s. f., g.-d. art. ștachetei; pl. ștachete

ștachet s. m., pl. ștacheți

ștachetă s. f., pl. ștachete

ștachet, pl. ștacheți corectat(ă)

ștachetă (sport), pl. ștachete

ȘTACHETĂ s. v. leaț, șipcă, ulucă.

ștachetă s. v. LEAȚ. ȘIPCĂ. ULUCĂ.

stachet (-ți), s. m. – Țăruș. – Var. tachet. Germ. Stacket (Tiktin).