3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

spuza v vz spuzi

SPÚZĂ, spuze, s. f. 1. Cenușă fierbinte (amestecată cu jăratic). ◊ Expr. A trage spuza pe turta sa = a încerca să-și creeze un avantaj, să profite de ceva (pe seama altuia). 2. Fig. Număr foarte mare, mulțime, droaie, grămadă; spuzeală. – Lat. *spudia (= spodium).

spu sf [At: PSALT. 17 / Pl: (rar) ~ze / E: lat spodium cf alb shpuzë] 1 Cenușă fierbinte amestecată cu jăratic Si: (reg) șperlă. 2 (Pex) Jăratic. 3 (Îvr; îe) A-și băga mâinile în ~ A risca. 4 (Reg; îe) A da cu ~ (ori cu cenușă) după cineva A scăpa de cineva antipatic. 5 (Îe) Tras prin ~ Foarte slab. 6 (Îe) Va mai veni oala la ~ Se spune pentru a arăta nerecunoscătorului că poate va mai recurge la serviciile cuiva. 7 (Îe) A fi cu ~za-n buză A sărăci (3). 8-9 (Îe) Parcă a dat cu capul prin ~ Se spune despre cineva neîngrijit sau trist. 10 (Îe) A da cu ~ și a lua cenușă A da un lucru fără valoare pe un lucru la fel de lipsit de valoare. 11 (Îvp; pfm; urmat de determinări introduse prin pp „de” sau, rar, în genitiv) Mulțime. 12 (Înv) Pâlc. 13 (Îrg) Spuzeală (1).

SPÚZĂ, (rar) spuze, s. f. 1. Cenușă fierbinte (amestecată cu jeratic). ◊ Expr. A trage spuza pe turta sa = a încerca să-și creeze un avantaj, să profite de ceva (pe seama altuia). 2. Fig. Număr foarte mare, mulțime, droaie, grămadă; spuzeală. – Lat. *spudia (= spodium).

SPÚZĂ, (rar) spuze, s. f. 1. Cenușă fierbinte (amestecată cu jăratic). Luceau cînd și cînd doi ochi de jar din spuză. SADOVEANU, M. C. 51. Moșneagul răsucește țigări groase după țigări, tușește și privește în spuza ce învăluie cărbunii. C. PETRESCU, S. 52. Unul zicea ca să-l coacă [oul] în spuză și să mănînce toți dintr-însul. ISPIRESCU, L. 266. Iar la colțul marei vetre Stau pe laiți, lîngă spuze, Un moșneag și trei cumetre. EMINESCU, L. P. 142. ◊ Expr. A trage spuza pe turta sa = a căuta să tragă tot folosul pentru sine. S-ar putea ca tu să nu-ți dai seama, să tragi spuza pe turta ta, dar noi ne dăm seama. PREDA, Î. 110. Cîtă pulbere și spuză = mulțime nenumărată; cîtă frunză și iarbă. Numai iacă au și început a curge furnicile cu droaia, cîtă pulbere și spuză, cîtă frunză și iarbă. CREANGĂ, P. 264. 2. Fig. Număr mare (de ființe sau de lucruri); mulțime, droaie, grămadă. Înstelavei părul negru cu o spuză de rubine. MACEDONSKI, O. I 30. N-au pat, n-au vatră și n-au masă, Și-o spuză de copii în casă. COȘBUC, P. II 299. Se pomeni voinicul înconjurat de o spuză de scatii ca frunza și ca iarba, care se lăsară pe pămînt și se făcură roată împrejurul lui. POPESCU, B. III 65.

SPÚZĂ ~e f. 1) Cenușă fierbinte, alburie și fină, care se formează pe suprafața jăraticului, acoperindu-l. 2) pop. Grup de bubulițe ce apar pe buze sau în jurul gurii. 3) fig. Cantitate mare de elemente, adunate la un loc. ◊ Câtă pulbere și ~ mulțime mare. [G.-D. spuzei] /<lat. spudia

spuză 1. cenușă fierbinte: a coace un ou în spuză; 2. fig. mulțime: o spuză de copii. [Albanez ȘPUZĂ].

spúză f., pl. e (lat. spodium, spuză, vgr. spódion, zgură, de unde vine și alb. špuză, spuză. D. rom. vine bg. rut. spuza). Cenușă ferbinte: o turtă coaptă’n spuză. Prov. Fiecare-șĭ trage spuza pe turta luĭ, se laudă pe sine, caută foloase p. sine. Fig. Spújină, mare mulțime (de copiĭ): o spuză de copil. V. poĭadă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spúză s. f., g.-d. art. spúzei; pl. spúze

spúză s. f., g.-d. art. spúzei; pl. spúze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPÚZĂ s. v. mulțime, potop, puzderie, sumedenie.

SPÚZĂ s. (reg.) șperlă. (~ din sobă.)

SPU s. (reg.) șperlă. (~ din sobă.)

spu s. v. MULȚIME. POTOP. PUZDERIE. SUMEDENIE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

spúză (-ze), s. f.1. Cenușă fierbinte. – 2. Gîlmă, umflătură, erupție. – 3. Mulțime, droaie, infinitate. – Mr., megl. spuză, megl. spruză. Origine incertă. Der. din lat. spodium < gr. σπόδιον, aproape general acceptată (Philippide, Principii, 66; Philippide, II, 655; I, 160; REW 8166; Capidan, Raporturile, 549; Tiktin), prezintă dificultăți fonetice. Trecerea lui ou a fost explicată insuficient, prin influența lui prună (Romansky, Jb., XVI, 129) sau printr-o formă ionică σπούδιον (Diculescu, Elementele, 420 și 427). Legătura cu alb. špuzë este evidentă; dar s rom. nu poate proveni din š alb., în vreme ce contrariul ar fi posibil. Graur, BL, V, 114, combate etimonul lat., bazat pe megl. spruză; dar nu e sigur că r este primitiv. Sensul 3, pe care Tiktin îl găsea obscur sematic, se explică pornind de la al doilea, sens ignorat de Tiktin și alături de el majoritatea dicționarelor, deși este curent în Munt., și în ciuda der. Der. spuzi, vb. refl. (a avea o erupție, a se umple de bubulițe); spuzeală, s. f. (erupție; mulțime, cantitate infinită); spuzime, s. f. (înv., mulțime). Din rom. provin bg. și rut. spuza (Miklosich, Wander., 19; Candrea, Elemente, 409; Romansky 129; Capidan, Raporturile, 212).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

spúză, spuze, s.f. – Cenușă fierbinte amestecată cu jăratic; șperlă (ALRRM, 1971: 292). – Posibil cuvânt autohton (Brâncuș, Rosetti), cf. alb. shpuzë; lat. *spudia (= spodium) „cenușă, spuză” (Scriban; Philippide, Capidan, Tiktin, cf. DER; DEX, MDA). Cuv. rom. > ucr. spuza (Miklosich, Candrea, Capidan, cf. DER).

spúză, -e, s.f. – Cenușă fierbinte amestecată cu jăratic; șperlă (ALR 1971: 292). – Posibil cuvânt autohton (Brâncuși 1983); Lat. *spudia (=spodium) (Philippide, Capidan, Tiktin, DEX).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SPUZĂ subst. 1. – b. (17 B I 286). 2. Spuzoiu, P.; -l, Preda (AO III 338).

arată toate definițiile

Intrare: spuza
spuza
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: spuză
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spu
  • spuza
plural
  • spuze
  • spuzele
genitiv-dativ singular
  • spuze
  • spuzei
plural
  • spuze
  • spuzelor
vocativ singular
plural
Intrare: șpuză
șpuză
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.