spuză, spuze, s.f. – Cenușă fierbinte amestecată cu jăratic; șperlă (ALRRM, 1971: 292). – Posibil cuvânt autohton (Brâncuș, Rosetti), cf. alb. shpuzë; lat. *spudia (= spodium) „cenușă, spuză” (Scriban; Philippide, Capidan, Tiktin, cf. DER; DEX, MDA). Cuv. rom. > ucr. spuza (Miklosich, Candrea, Capidan, cf. DER).