SPORI, sporesc, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A crește sau a face să crească; a (se) mări, a (se) înmulți. 2. Intranz. A progresa, a înainta, a avea spor². 3. Intranz. (Înv.) A-și da silința, a se zori. ♦ Tranz. A împinge, a îmboldi. 4. Tranz. (Reg.) A povesti (exagerând); a flecări, a sporovăi. – Din spor². Pentru sensul 4, cf. bg. sporja, sb. sporiti „a discuta”.

ȘPOR, șpori, s. m. (Reg.) Pinten (la cizmă). – Din germ. Sporn. Cf. rus. spora.

spoar sn vz șpor²

spor¹ sm [At: BARASCH, B. 228/8 / Pl: ~i / E: fr spore] 1 (Bot) Organ microscopic de înmulțire și răspândire, caracteristic organismelor vegetale, format pe cale sexuată și asexuată. 2 (Zlg) Germen al protozoarelor sporozoare, rezultat al unui proces sexual, care servește la răspândirea și supraviețuirea acestora în condiții nefavorabile.

spori² [At: PANN, P. V. I, 18/15 / Pzi: ~resc / E: spor²] 1-2 vti (Îvp) A pălăvrăgi. 3-4 vti (Îvp) A răspunde obraznic.

spori¹ [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 208^v/9 / Pzi: ~resc / Cj și: 2 (înv) să spori / E: bg споря] 1-2 vir (Îvp) A progresa în lucru. 3 vi (Înv) A prospera. 4 vi (Îrg) A se grăbi (la drum, la mers). 5 vt (Înv) A împinge. 6 vt (Înv) A îmboldi. 7-8 vti, (rar) vr (Cu sens cantitativ) A (se) face mai mare Si: a crește (22). 9-10 vti, (rar) vr (Spc) A crește ca număr Si: a se înmulți, (înv) a (se) prostichi², (reg) a scări Vz majora, multiplica, ridica, rotunji, suplimenta. 11-12 vti, (rar) vr (Cu sens dimensional; adesea cumulează și ideea de cantitate) A (se) face mai mare¹ Si: a crește (16), a (se) extinde (1-2), a (se) lărgi, a (se) mări¹. 13 vr (Îvr; d. ființe) A crește (2). 14-15 vti, (rar) vr (Cu sens intensiv) A face să devină sau a deveni mai puternic Si: a se accentua (3), a (se) adânci (3), a (se) amplifica (1), a crește (20), a (se) întări, a (se) intensifica, a (se) înteți, a (se) mări¹. 16 vi (Înv) A ajuta (1). 17 vi (Înv) A prii¹. 18 vt A învinge.

șpoar sn vz șpor²

șpor¹ sm [At: CONTEMPORANUL II, 244 / V: (reg) ~n, șpur / Pl: ~i / E: ger Sporn (dai Spor) cf rs шпора] (Reg) 1 Pinten (la cizmă). 2 (Îe) A atinge (pe cineva) cu ~ii A jigni (pe cineva) cu vorbe înțepătoare.

șpor² sn [At: DLR / V: (reg) spoar, sp~, ~oar / Pl: ~uri, (reg) ~ure, ~oare / E: mg spór] (Reg) 1 Sobă prevăzută cu plită. 2 (Prc) Plită zidită.

șporn sm vz șpor¹

șpur² sm vz șpor¹

SPORI, sporesc, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A crește sau a face să crească; a (se) mări, a (se) înmulți. 2. Intranz. A progresa, a înainta, a avea spor². 3. Intranz. (Înv.) A-și da silința, a se zori. ♦ Tranz. A împinge, a îmboldi. 4. Tranz. (Reg.) A povesti (exagerând); a flecări, a sporovăi. – Din spor². Pentru sensul 4, cf. bg. sporja, scr. sporiti „a discuta”.

ȘPOR, șpori, s. m. (Reg.) Pinten (la cizmă). – Din germ. Sporn. Cf. rus. spora.

SPOR¹, spori, s. m. Celulă reproducătoare asexuată a plantelor criptogame. Răspîndirea uredinalelor este în strînsă legătură și cu factorii care acționează și favorizează răspîndirea sporilor. SĂVULESCU, M. U. I 121. Sporii și semințele sînt insensibile la variațiile de temperatură. MARINESCU, P. A. 62. ♦ (Zool.) Corpuscul reproducător la diverse protozoare.

SPORI, sporesc, vb. IV. 1. Tranz. A face să crească (în volum, în cantitate); a mări, a înmulți. Îngrășămintele azotoase sporesc producerea de clorofilă. SĂVULESCU, M. U. I 173. O fîntînă strîmbă pe lumina zării Pare că sporește liniștea-nserării. TOPÎRCEANU, B. 13. Manea... da din umeri, zîmbea din cînd în cînd, dar nu sporea vorbele. SLAVICI, N. I 133. 2. Intranz. și (rar) refl. A deveni mai mare (în volum, în cantitate); a crește, a se mări, a se înmulți. Să sporească producția, să fim frunte-n întrecere, Să răpunem cărbunii ca secara sub secere! DEȘLIU, G. 47. O coloană de fum se înalță din horn către ceruri, Stăruie – o clipă sporind, se risipește apoi. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 41. An cu an împărăția tot mai largă se sporește. EMINESCU, O. I 144. 3. Intranz. A progresa, a înainta, a avea spor. Totdeauna găsea el de lucru: la toți muncea și la toți sporea lucrul lui. ISPIRESCU, L. 206. Unde-s doi, puterea crește, Și dușmanul nu sporește! ALECSANDRI, O. 142. Acel ce tuturor se laudă și spune, În trebi puțin sporește. DONICI, F. 35. ♦ A deveni prosper, a prospera. O ființă cît de slabă sporește cînd își răzbună. HASDEU, R. V. 60. 4. Intranz. (Învechit și arhaizant) A-și da silința, a se zori. Fugariul însă, sporind mai mult, au ajuns la un sîn de marea. DRĂGHICI, R. 167. ◊ Fig. Toată firea... lucrează zi și noapte sporind cătră înmulțire. CONACHI, P. 270. ♦ Tranz. A împinge, a îmboldi. Dacă aș fi într-adevăr dușman măriei-tale, atunci aș fi sporit și eu cu îndemnul pe prietinii mei... ca să trimeată, cu sol, anume cărți pe care le au ei. SADOVEANU, Z. C. 103. 5. Tranz. A povesti (exagerînd), a spune (verzi și uscate); a flecări. Dragă Chiriac, să n-am parte de ochii mei... dacă știu eu ceva la sufletul meu din cîte ți le-a sporit dumnealui. CARAGIALE, O. I 65. Și sporește cît de multe Cui o vrea să te asculte. PANN, P. V. I 18. Cu urechea-mi asculta Cîte vorbise mă-sa, Cîte sporise ceata. TEODORESCU, P. P. 586.

ȘPOR, șpori, s. m. (Regional, mai ales la pl.) Pinteni pe care îi poartă călăreții pentru a îndemna calul.

SPOR s.m. 1. (Biol.) Celulă reproducătoare asexuată și de răspîndire a unor plante inferioare. 2. Corpuscul reproducător la diverse protozoare. // -spor – element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) spori”, „spor”. [< fr. spore, cf. gr. spora – sămînță].

SPOR¹ s. m. celulă reproducătoare asexuată la unele vegetale inferioare (ferigi, mușchi, ciuperci, bacterii) și la sporozoare. (< fr. spore)

SPOR² ~i m. biol. Organ microscopic reproducător la unele organisme (vegetale sau animale) inferioare, care servește la răspândirea și supraviețuirea acestora în condiții nefavorabile. /<fr. spore

A SPORI ~esc 1. tranz. (în număr, volum sau intensitate) A face mai mare; a mări; a majora. ~ producția. 2. intranz. 1) A deveni mai mare (în număr, volum sau intensitate); a adăuga. 2) A avea spor. /Din spor

spor m. Bot. corp reproducător al vegetalelor inferioare.

sporì v. 1. a avea spor, a se mări sau înmulți: unde’s doi puterea crește și dușmanul nu sporește PANN; 2. a prospera, a progresa: cine vorbește, lucrul nu’i sporește PANN; 3. a flecări: sporesc din gură multe PANN.

2) *spor m. (vgr. spóros. V. sporadic, zoospor). Bot. Organ reproductor la criptogame.

2) sporésc v. intr. (sîrb. sporiți, a contesta, a combate, bg. sporĭy, rus. sporitĭ, a disputa, spóritĭ-sĕa, a se cĭorovoi. E rudă cu pîră, poară și sporovăĭesc). Munt. Fac gură, răspund obraznic: ĭa nu maĭ spori aicĭ!

1) sporésc v. intr. (vsl. *sporiti, a spori; bg. sporĭy, sporesc, cresc. V. spor 1). Cresc, mă măresc, înaintez: unde-s doĭ puterea crește și dușmanu nu sporește, veniturile aŭ sporit. v. tr. Măresc, augmentez: a spori armata.

șpor m. (rus. špóra, pl. -y, d. germ. sporn, vgerm. sporon, de unde și fr. éperon). Fam. Pinten.

spor¹ (organ microscopic, germene al unor protozoare) s. m., pl. spori

spori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sporesc, 3 sg. sporește, imperf. 1 spoream; conj. prez. 1 sg. să sporesc, 3 să sporească

șpor (reg.) s. m., pl. șpori

spor¹ (organ microscopic, germen al unor protozoare) s. m., pl. spori

spori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sporesc, imperf. 3 sg. sporea; conj. prez. 3 să sporească

șpor (reg.) s. m., pl. șpori

spor (bot., zool.) s. m., pl. spori

spori vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sporesc, imperf. 3 sg. sporea; conj. prez. 3 sg. și pl. sporească

șpor s. m., pl. șpori

sporesc, -ream 1 imp.

SPORI vb. v. ajuta, avansa, dezvolta, evolua, flecări, folosi, grăbi, iuți, înainta, îndruga, pălăvrăgi, prii, progresa, propăși, sporovăi, trăncăni, zori.

SPORI vb. 1. v. mări. 2. a mări, a multiplica, (livr.) a augmenta. (A ~ de mai multe ori o cantitate.) 3. v. înmulți. 4. v. extinde. 5. v. crește. 6. v. îndesi. 7. v. majora. 8. a crește, a (se) mări, a (se) ridica. (A ~ nivelul de trai.) 9. v. intensifica. 10. a crește, a (se) îndârji, a (se) înteți, (fig.) a (se) ascuți. (Lupta ~ în intensitate.) 11. v. adânci.

SPORIUL-CASEI s. v. scaiul-dracului.

ȘPOR s. v. pinten, sobă.

SPORI vb. 1. a mări, a rotunji. (Și-a ~ averea.) 2. a mări, a multiplica, (livr.) a augmenta. (A ~ de mai multe ori o cantitate.) 3. a crește, a se înmulți, a se mări, a se ridica, a se urca, (înv.) a se mulți, a prisosi, a se umnoji. (A ~ numărul participanților.) 4. a crește, a (se) extinde, a (se) lărgi, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) urca. (Suprafețele cultivate au ~ la...) 5. a crește, a (se) mări, (livr.) a (se) augmenta. (A ~ fondul de rulment.) 6. a crește, a se îndesi, a se îngroșa, a se înmulți. (Rîndurile au ~.) 7. a crește, a (se) majora, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a (se) sui, a (se) urca. (Au ~ prețul; prețurile s-au ~.) 8. a crește, a (se) mări, a (se) ridica. (A ~ nivelul de trai.) 9. a se accentua, a se amplifica, a crește, a se intensifica, a se întări, a se înteți, a se mări. (Viteza vîntului a ~.) 10. a crește, a (se) îndîrji, a (se) înteți, (fig.) a (se) ascuți. (Lupta ~ în intensitate.) 11. a (se) adînci, a (se) agrava, a (se) amplifica, a crește, a (se) intensifica, a (se) mări, (fig.) a (se) ascuți. (Disensiunile au ~.)

spori vb. v. AJUTA. AVANSA. DEZVOLTA. EVOLUA. FLECĂRI. FOLOSI. GRĂBI. IUȚI. ÎNAINTA. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. PRII. PROGRESA. PROPĂȘI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. ZORI.

sporiul-casei s. v. SCAIUL-DRACULUI.

șpor s. v. PINTEN. SOBĂ.

A spori ≠ a curma, a împuțina, a micșora, a reduce, a scădea, a se micșora

șpor, șporuri, s.n. – (reg.) Sobă cu plită: „Ptiroștele fierb pe șpori, / Fetele așteaptă pețitori” (Memoria, 2001: 23). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. – Din magh. spór (MDA) < germ. Sparherd „sobă” (Țurcanu, 2005).

șpor, -uri, s.n. – Sobă cu plită: „Ptiroștele firb pe șpori, / Fetele așteaptă pețitori” (Memoria 2001: 23). – Din germ. Sparherd „sobă” (Țurcanu 2005).

SPOR¹ (< fr. {i}; {s} gr. spora „sămânță”) s.m. Germen (în general unicelular și haploid) care se poate transforma într-un organism individual, fără ca în prealabil să fuzioneze cu o altă celulă reproducătoare. S. sunt produși de unele plante verzi, de ciuperci, bacterii și de unele protozoare (sporozoare). La plantele care prezintă alternanță de generații s. sunt formați de generația sporofitică și dau naștere generației gametofitice. Generația sporofitică este dominantă la licopodiacee, ecvisetacee și ferigi; la mușchi sporofitul este reprezentat de capsula cu spori. S. de rezistență = s. cu perete gros, capabil să supraviețuiască în condiții extrem de nefavorabile. Este întâlnit la bacterii, ciuperci microscopice, protozoare. Termenul este folosit adesea și pentru zigoți (rezultați din fuziunea a doi gameți) care prezintă această proprietate.

Maior e longinquo reverentia (lat. „Depărtarea sporește prestigiul” sau „De departe e mai mare respectul”) Tacit, Anale, (I, 47) – Istoricul latin vrea să spună prin aceste vorbe (devenite zicală), că oamenii sînt mai înclinați să-și arate admirația față de artiștii, savanții, descoperitorii, vitejii, de care îi despart veacurile, decît față de talentele timpului lor. Vorbele lui Tacit trebuie deci folosite pentru a atrage atenția asupra acestui adevăr. LIT.