16 definiții pentru spectru

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPECTRU, spectre, s. n. 1. Ansamblu de valori fizice pe care le poate lua, în condiții determinate, o mărime dată. ♦ Ansamblul imaginilor obținute prin descompunerea, cu un instrument optic, a radiației electromagnetice complexe. ♦ Totalitatea liniilor de fluid în mișcare, a liniilor de câmp dintr-un magnet etc. ♦ Totalitatea radiațiilor electromagnetice ale unui corp ceresc, dispuse în funcție de lungimea lor de undă sau de frecvență (și înregistrate). 2. Fantasmă, fantomă. ♦ Fig. Ceea ce produce îngrijorare, spaimă; pericol iminent. – Din fr. spectre, germ. Spektrum.

SPECTRU, spectre, s. n. 1. Ansamblu de valori fizice pe care le poate lua, în condiții determinate, o mărime dată. ♦ Ansamblul imaginilor obținute prin descompunerea, cu un instrument optic, a radiației electromagnetice complexe. ♦ Totalitatea liniilor de fluid în mișcare, a liniilor de câmp dintr-un magnet etc. ♦ Totalitatea radiațiilor electromagnetice ale unui corp ceresc, dispuse în funcție de lungimea lor de undă sau de frecvență (și înregistrate). 2. Fantasmă, fantomă. ♦ Fig. Ceea ce produce îngrijorare, spaimă; pericol iminent. – Din fr. spectre, germ. Spektrum.

spectru sn [At: NEGULICI / Pl: ~re, (înv) ~ri sm / E: fr spectre, lat spectrum, ger Spektrum] 1 Ființă fantastică imaginară Si: apariție (4), arătare (27), fantasmă (1), fantomă (1), nălucă, nălucire, spirit (14), vedenie, viziune, (îrg) nălucitură, (reg) necurățenie, pater2. 2 (Spc) Strigoi. 3 (Fig) Ființă care are aspect de fantomă (datorită slăbiciunii, palorii etc.). 4 (Fig) Ceea ce produce spaimă. 5 (Fig) Pericol persistent. 6 Totalitatea radiațiilor electromagnetice emise de un corp ceresc, dispuse în funcție de lungimea lor de undă sau de frecvență, înregistrate pe cale fotografică sau fotoelectrică. 7 (Spc; șîs ~ solar, (înv) ~ul soarelui) Ansamblul radiațiilor emise de Soare. 8 (Înv, șîs ~ prismatic) Imagine a spectrului (6) care se formează pe peretele unei camere obscure, pe o hârtie albă etc. 9 Ansamblu de frecvențe ale radiațiilor simple care compun o radiație electromagnetică compusă. 10 (Îs) ~ (de raze sau de radiație) X Spectru (9) al radiațiilor electromagnetice cu frecvențe mai înalte decât cele ale radiațiilor ultraviolete. 11 (Îs) ~ atomic Spectru (9) caracteristic unei anumite specii atomice care se obține prin tranziții ale atomilor în atomii elementelor. 12 (Îs) ~ molecular Spectru (9) creat prin tranziții între nivelele energetice ale moleculelor care se află în stare liberă. 13 Totalitatea liniilor de câmp ale unui magnet, ale liniilor de fluid în mișcare etc. sau reprezentarea lor intuitivă. 14 (Șîs ~ acustic, ~ sonor) Ansamblu al amplitudinilor componentelor armonice ale unui sunet. 15 Ansamblul valorilor fizice pe care le poate lua o mărime în condiții date. 16 (Glg; șîs ~ floristic, ~ biologic) Raportul cantitativ, exprimat în procente, dintre familiile de plante care alcătuiesc flora unui teritoriu oarecare.

SPECTRU, spectre, s. n. 1. Ansamblul frecvențelor radiațiilor simple care compun o radiație electromagnetică compusă. ♦ Ansamblul imaginilor obținute cu diferitele radiații monocromatice care constituie radiația electromagnetică a unui corp, descompusă de un instrument optic. ◊ Spectru solar = spectrul radiației emise de soare. Spectru de raze X = spectru al radiațiilor electromagnetice cu frecvențe mai înalte decît cele ale radiațiilor ultraviolete. 2. Fantasmă, fantomă. Începe iarăși să-l tortureze, evocînd spectrul mortului. GHEREA, ST. CR. II 259. ♦ Fig. Ceea ce produce spaimă; pericol iminent. Spectrul morții... nu mă-nspăimîntă. ANGHEL-IOSIF, C. L. 216. Spectrul cel neadormit Ce ținea gîndirea-n fiare, Libertatea l-a trăsnit. BOLLIAC, O. 193. – Pl. și: (m.) spectri (ALECSANDRI, P. A. 167).

SPECTRU s.n. 1. Ansamblul radiațiilor de frecvențe diferite care alcătuiesc o radiație electromagnetică complexă. ◊ Spectru atomic = spectru creat prin tranziții electronice în atomii elementelor; spectru molecular = spectru creat prin tranziții între nivelele energetice ale moleculelor aflate în stare liberă. ♦ Ansamblu de valori pe care le poate lua o anumită mărime în condiții determinate. 2. Totalitatea radiațiilor electromagnetice ale unui corp ceresc dispuse în funcție de lungimea lor de undă sau de frecvență. ◊ Spectru solar = spectrul radiației emise de Soare. 3. Fantomă, vedenie, fantasmă. ♦ (Fig.) Ceea ce produce spaimă; pericol iminent. 4. Spectru floristic = raportul cantitativ, exprimat în procente, dintre familiile de plante care formează flora unui anumit teritoriu. [Pl. -re, (s.m.) -ri. / cf. fr. spectre, lat. spectrum].

SPECTRU s. n. 1. ansamblu de valori pe care le poate lua o anumită mărime în condiții determinate. ◊ ansamblul radiațiilor de frecvențe diferite cu o radiație electromagnetică complexă. ♦ ~ atomic = spectru prin tranziții electronice în atomii elementelor; ~ molecular = spectru prin tranziții între nivelele energetice ale moleculelor în stare liberă. ◊ totalitatea aspectelor sub care se prezintă ceva. 2. totalitatea radiațiilor electromagnetice ale unui corp ceresc dispuse în funcție de lungimea lor de undă sau de frecvență. ♦ ~ solar = spectrul radiației emise de Soare. 3. fantomă, vedenie, fantasmă. ◊ (fig.) ceea ce provoacă îngrijorare, spaimă; pericol iminent. 4. proporție procentuală a diverse categorii ecologice de specii dintr-un teritoriu sau dintr-o biocenoză. (< fr. spectre, lat. spectrum, germ. Spektrum)

SPECTRU ~e n. 1) Totalitate a valorilor pe care le poate căpăta o mărime fizică în condiții determinate. ~ optic. ~ electric. ~ mecanic. ~ acustic. 2) Ansamblu de radiații colorate căpătate prin descompunerea razelor de lumină. ~ solar. 3) livr. Chip ireal, creat de fantezie, care provoacă spaima; vedenie; arătare; nălucă; stafie; fantomă. 4) Pericol mare, gata să se producă. ~ul secetei. [Sil. spec-tru] /<fr. spectre, germ. Spektrum

spectru n. 1. figură fantastică, fantomă: nimeni nu mai crede în aparițiuni de spectre; 2. fig. persoană înaltă, palidă și slabă: doi spectri gemeni mănați de o vijelie AL.; 3. Fiz. spectru solar, imagine prelungită ce produce o fâșie de raze solare trecând prin o prismă de cristali colorile spectrului solar sunt: violet,indigo, albastru, verde, galben, portocaliu și roșu.

spéctru m. (ca monstru) și (mai rar) n., pl. e (lat. spectrum, d. spécere, a privi). Nălucă, vedenie, arătare (stahie, strigoĭ): țăraniĭ cred în spectrĭ. Fig. Sperietoare: spectru războiuluĭ. Om foarte slab și deșirat: a ajunge un adevărat spectru. S. n. Fiz. Spectru solar, razele colorate care rezultă din descompunerea luminiĭ solare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spectru s. n., art. spectrul; pl. spectre

spectru s. n., art. spectrul; pl. spectre

spectru s. n., art. spectrul; pl. spectre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPECTRU s. 1. v. fantomă. 2. chip, imagine, umbră, vedenie, viziune. (~l morții.)

SPECTRU s. 1. apariție, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (înv. și pop.) nălucitură, năzăritură, (pop.) iazmă, moroi, (reg.) arătanie, necurățenie, pater, (Ban.) năhoadă, (Mold. și Bucov.) vidmă, (înv.) vedere, zare. (Un ~ în noapte.) 2. chip, imagine, umbră, vedenie, viziune. (~ul morții.) erată

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SPECTRU (< fr., germ.) s. n. 1. (FIZ.) Mulțimea valorilor pe care le poate lua o mărime în anumite condiții; există spectre discrete sau continue după cum această mulțime este discretă sau continuă (ex. s. vitezelor unui grup de particule, s. componentelor monocromatice ale unei radiații electromagnetice etc.). ♦ Totalitatea liniilor spectrale obținute prin descompunerea radiațiilor electromagnetice complexe (ex. s. luminii, s. de radiații X etc.); s. se poate referi la radiația emisă (s. de emisie) sau la radiația absorbită (s. de absorbție) de o substanță. ◊ S. atomic = s. caracteristic unei anumite specii atomice, care se obține prin tranziții ale electronilor în atomii elementelor. S. molecular = s. creat prin tranziții între nivelurile energetice ale moleculelor care se află în stare liberă. ♦ Totalitea liniilor de câmp ale unui magnet, ale liniilor de fluid în mișcare etc. sau reprezentarea lor intuitivă. 2. (ASTR.) Totalitatea radiațiilor electromagnetice emise de un corp ceresc; ordonate în funcție de lungimea de undă și înregistrate pe cale fotografică sau fotoelectrică (ex. s. solar, s. stelar). 3. Fig. Fantomă, vedenie, fantasmă ♦ Fig. Ceea ce produce îngrijorare, spaimă; pericol iminent. 4. (BOT.) S. floristic = reprezentarea grafică, sub formă de ciclogramă sau de coloane, a ponderii procentuale a diferitelor elemente floristice în cadrul unei asociații sau în flora unei unități naturale.

Intrare: spectru
spectru1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spectru
  • spectrul
  • spectru‑
plural
  • spectre
  • spectrele
genitiv-dativ singular
  • spectru
  • spectrului
plural
  • spectre
  • spectrelor
vocativ singular
plural
spectru2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spectru
  • spectrul
  • spectru‑
plural
  • spectri
  • spectrii
genitiv-dativ singular
  • spectru
  • spectrului
plural
  • spectri
  • spectrilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spectru, spectresubstantiv neutru

  • 1. Ansamblu de valori fizice pe care le poate lua, în condiții determinate, o mărime dată. DEX '09
    • diferențiere Ansamblul frecvențelor radiațiilor simple care compun o radiație electromagnetică compusă. DLRLC DN
    • 1.1. Ansamblul imaginilor obținute prin descompunerea, cu un instrument optic, a radiației electromagnetice complexe. DEX '09
      • diferențiere Ansamblul imaginilor obținute cu diferitele radiații monocromatice care constituie radiația electromagnetică a unui corp, descompusă de un instrument optic. DLRLC
      • diferențiere Ansamblul radiațiilor de frecvențe diferite care alcătuiesc o radiație electromagnetică complexă. DN
      • 1.1.1. Spectru de raze X = spectru al radiațiilor electromagnetice cu frecvențe mai înalte decât cele ale radiațiilor ultraviolete. DLRLC
      • 1.1.2. Spectru atomic = spectru creat prin tranziții electronice în atomii elementelor. DN
      • 1.1.3. Spectru molecular = spectru creat prin tranziții între nivelele energetice ale moleculelor aflate în stare liberă. DN
      • 1.1.4. Ansamblu de valori pe care le poate lua o anumită mărime în condiții determinate. DN
    • 1.2. Totalitatea liniilor de fluid în mișcare, a liniilor de câmp dintr-un magnet etc. DEX '09
    • 1.3. Totalitatea radiațiilor electromagnetice ale unui corp ceresc, dispuse în funcție de lungimea lor de undă sau de frecvență (și înregistrate). DEX '09 DN
      • 1.3.1. Spectru solar = spectrul radiației emise de soare. DLRLC DN
  • 2. Fantasmă, fantomă, vedenie. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Începe iarăși să-l tortureze, evocînd spectrul mortului. GHEREA, ST. CR. II 259. DLRLC
    • 2.1. figurat Ceea ce produce îngrijorare, spaimă; pericol iminent. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Spectrul morții... nu mă-nspăimîntă. ANGHEL-IOSIF, C. L. 216. DLRLC
      • format_quote Spectrul cel neadormit Ce ținea gîndirea-n fiare, Libertatea l-a trăsnit. BOLLIAC, O. 193. DLRLC
  • 3. Spectru floristic = raportul cantitativ, exprimat în procente, dintre familiile de plante care formează flora unui anumit teritoriu. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.