SPECTRU (< fr., germ.) s. n. 1. (FIZ.) Mulțimea valorilor pe care le poate lua o mărime în anumite condiții; există spectre discrete sau continue după cum această mulțime este discretă sau continuă (ex. s. vitezelor unui grup de particule, s. componentelor monocromatice ale unei radiații electromagnetice etc.). ♦ Totalitatea liniilor spectrale obținute prin descompunerea radiațiilor electromagnetice complexe (ex. s. luminii, s. de radiații X etc.); s. se poate referi la radiația emisă (s. de emisie) sau la radiația absorbită (s. de absorbție) de o substanță. ◊ S. atomic = s. caracteristic unei anumite specii atomice, care se obține prin tranziții ale electronilor în atomii elementelor. S. molecular = s. creat prin tranziții între nivelurile energetice ale moleculelor care se află în stare liberă. ♦ Totalitea liniilor de câmp ale unui magnet, ale liniilor de fluid în mișcare etc. sau reprezentarea lor intuitivă. 2. (ASTR.) Totalitatea radiațiilor electromagnetice emise de un corp ceresc; ordonate în funcție de lungimea de undă și înregistrate pe cale fotografică sau fotoelectrică (ex. s. solar, s. stelar). 3. Fig. Fantomă, vedenie, fantasmă ♦ Fig. Ceea ce produce îngrijorare, spaimă; pericol iminent. 4. (BOT.) S. floristic = reprezentarea grafică, sub formă de ciclogramă sau de coloane, a ponderii procentuale a diferitelor elemente floristice în cadrul unei asociații sau în flora unei unități naturale.