spasm [At: MEȘT. DOFT. I 34^v/19 / V: (înv) ~asmos, ~azm, ~azmos, (reg) ~ă sf / Pl: ~e, ~uri, (îvr) ~i sm / E: fr spasme, ngr σπασμός] 1 sn Contracție involuntară, bruscă și puternică a unuia sau a mai multor mușchi, provocată de iritația unor terminații nervoase sau de leziunea centrilor nervoși Si: convulsie (1), (înv) săltătoarea, strânsoare Vz crispare, tremur. 2 sn (Îvr; îs) Spazmul cel mare Tetanos. 3 sn Scuturătură (7). 4 sf (Mtp; îf ~ă) Numele unor boli (mai ales la copii) cu manifestări diverse, grave, considerate a fi provocate de samcă Si: (pop) samcă. 5 sf (Reg; îf ~ă) Epilepsie (1).

spasmă sf vz spasm

spasmos¹ sn vz spasm

spazm sn vz spasm

spazmos sn vz spasm

SPASM, spasme, s. n. Contracție bruscă și involuntară (adesea violentă) a unui mușchi sau a unui nerv; convulsie. V. crampă. Avea un spasm de plîns, pe care-l înghiți îndată. SADOVEANU, B. 79. Adormeam cînd și cînd, adese deșteptat de cîte un spasm sau de cîte un vis rău. BOLINTINEANU, O. 362. Nenorocitul domn se zvîrcolea în spasmele agoniei; spume făcea la gură. NEGRUZZI, S. I. 165. ♦ Grimasă. Gura, cu buzele cărnoase, era strînsă într-un spasm dureros, tremurător. REBREANU, P. S. 14. – Pl. și: spasmuri (HOGAȘ, DR. II 136, VLAHUȚĂ, O. A. 162).

SPASM s.n. 1. Contracție bruscă a unui mușchi sau a unui nerv; convulsie. 2. Grimasă. // (În forma spasmo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „spasm”, „(referitor la) spasme”, „spasmodic”. // (-spasm) Element secund de compunere savantă cu semnificația „convulsiv”, „spasm”. [Pl. -me, -muri. / < fr. spasme, cf. gr. spasmos – contracție].

SPASM s. n. contracție bruscă și involuntară a unui mușchi sau a unui nerv; convulsie. (< fr. spasme)

SPASM ~e n. Contracție bruscă, involuntară și violentă a mușchilor; convulsie. /<fr. spasme

spasm n. contracțiune involuntară și convulsivă a mușchilor și a nervilor.

*spazm n., pl. urĭ (vgr. spasmós). Med. Tresăritură, contracțiune involuntară și convulsivă a mușchilor și nervilor.

spasm s. n., pl. spasme

spasm s. n., pl. spasme

spasm s. n., pl. spasme/spasmuri

spasm, pl. spasme

spasm, -muri.

SPASM (< fr., lat.; {s} gr. spasmos „contracție”) s. n. Contracție involuntară puternică, de scurtă durată (s. clonic) sau prelungită (s. tonic), a unui mușchi ori a unui grup de mușchi striați sau netezi; convulsie. În cazul în care afectează mușchii care închid un orificiu (ex. s. piloric) sau pereților arterelor, se produce îngustarea bruscă a acestora, uneori cu consecințe grave (s. cerebral).

SPASM s. (MED.) 1. v. convulsie. 2. v. colică.

SPASMĂ s. v. samcă.

SPASM s. (MED.) 1. convulsie, (înv.) săltătoare, strînsoare. (~ la epileptici.) 2. colică, crampă, (reg.) apucat, apucătură, matrinchină, matrice, strîns, strînsoare, strînsură, vătămătură. (~ biliar.)

spasmă s. v. SAMCĂ.