Definiția cu ID-ul 955818:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPASM, spasme, s. n. Contracție bruscă și involuntară (adesea violentă) a unui mușchi sau a unui nerv; convulsie. V. crampă. Avea un spasm de plîns, pe care-l înghiți îndată. SADOVEANU, B. 79. Adormeam cînd și cînd, adese deșteptat de cîte un spasm sau de cîte un vis rău. BOLINTINEANU, O. 362. Nenorocitul domn se zvîrcolea în spasmele agoniei; spume făcea la gură. NEGRUZZI, S. I. 165. ♦ Grimasă. Gura, cu buzele cărnoase, era strînsă într-un spasm dureros, tremurător. REBREANU, P. S. 14. – Pl. și: spasmuri (HOGAȘ, DR. II 136, VLAHUȚĂ, O. A. 162).