16 definiții pentru spasm


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPASM, spasme, s. n. Contracție involuntară bruscă (și violentă) a unui mușchi sau a unui grup de mușchi; convulsie. ♦ Grimasă. [Pl. și: spasmuri] – Din fr. spasme.

SPASM, spasme, s. n. Contracție involuntară bruscă (și violentă) a unui mușchi sau a unui grup de mușchi; convulsie. ♦ Grimasă. [Pl. și: spasmuri] – Din fr. spasme.

spasm [At: MEȘT. DOFT. I 34v/19 / V: (înv) ~asmos, ~azm, ~azmos, (reg) sf / Pl: ~e, ~uri, (îvr) ~i sm / E: fr spasme, ngr σπασμός] 1 sn Contracție involuntară, bruscă și puternică a unuia sau a mai multor mușchi, provocată de iritația unor terminații nervoase sau de leziunea centrilor nervoși Si: convulsie (1), (înv) săltătoarea, strânsoare Vz crispare, tremur. 2 sn (Îvr; îs) Spazmul cel mare Tetanos. 3 sn Scuturătură (7). 4 sf (Mtp; îf ) Numele unor boli (mai ales la copii) cu manifestări diverse, grave, considerate a fi provocate de samcă Si: (pop) samcă. 5 sf (Reg; îf ) Epilepsie (1).

SPASM, spasme, s. n. Contracție bruscă și involuntară (adesea violentă) a unui mușchi sau a unui nerv; convulsie. V. crampă. Avea un spasm de plîns, pe care-l înghiți îndată. SADOVEANU, B. 79. Adormeam cînd și cînd, adese deșteptat de cîte un spasm sau de cîte un vis rău. BOLINTINEANU, O. 362. Nenorocitul domn se zvîrcolea în spasmele agoniei; spume făcea la gură. NEGRUZZI, S. I. 165. ♦ Grimasă. Gura, cu buzele cărnoase, era strînsă într-un spasm dureros, tremurător. REBREANU, P. S. 14. – Pl. și: spasmuri (HOGAȘ, DR. II 136, VLAHUȚĂ, O. A. 162).

SPASM s.n. 1. Contracție bruscă a unui mușchi sau a unui nerv; convulsie. 2. Grimasă. // (În forma spasmo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „spasm”, „(referitor la) spasme”, „spasmodic”. // (-spasm) Element secund de compunere savantă cu semnificația „convulsiv”, „spasm”. [Pl. -me, -muri. / < fr. spasme, cf. gr. spasmos – contracție].

SPASM s. n. contracție bruscă și involuntară a unui mușchi sau a unui nerv; convulsie. (< fr. spasme)

SPASM ~e n. Contracție bruscă, involuntară și violentă a mușchilor; convulsie. /<fr. spasme

spasm n. contracțiune involuntară și convulsivă a mușchilor și a nervilor.

*spazm n., pl. urĭ (vgr. spasmós). Med. Tresăritură, contracțiune involuntară și convulsivă a mușchilor și nervilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spasm s. n., pl. spásme/spásmuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPASM s. (MED.) 1. v. convulsie. 2. v. colică.

SPASM s. (MED.) 1. convulsie, (înv.) săltătoare, strînsoare. (~ la epileptici.) 2. colică, crampă, (reg.) apucat, apucătură, matrinchină, matrice, strîns, strînsoare, strînsură, vătămătură. (~ biliar.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SPASM (< fr., lat.; {s} gr. spasmos „contracție”) s. n. Contracție involuntară puternică, de scurtă durată (s. clonic) sau prelungită (s. tonic), a unui mușchi ori a unui grup de mușchi striați sau netezi; convulsie. În cazul în care afectează mușchii care închid un orificiu (ex. s. piloric) sau pereților arterelor, se produce îngustarea bruscă a acestora, uneori cu consecințe grave (s. cerebral).

Intrare: spasm
spasm1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spasm
  • spasmul
  • spasmu‑
plural
  • spasme
  • spasmele
genitiv-dativ singular
  • spasm
  • spasmului
plural
  • spasme
  • spasmelor
vocativ singular
plural
spasm2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spasm
  • spasmul
  • spasmu‑
plural
  • spasmuri
  • spasmurile
genitiv-dativ singular
  • spasm
  • spasmului
plural
  • spasmuri
  • spasmurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

spasm

  • 1. Contracție involuntară bruscă (și violentă) a unui mușchi sau a unui grup de mușchi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: convulsie attach_file 3 exemple
    exemple
    • Avea un spasm de plîns, pe care-l înghiți îndată. SADOVEANU, B. 79.
      surse: DLRLC
    • Adormeam cînd și cînd, adese deșteptat de cîte un spasm sau de cîte un vis rău. BOLINTINEANU, O. 362.
      surse: DLRLC
    • Nenorocitul domn se zvîrcolea în spasmele agoniei; spume făcea la gură. NEGRUZZI, S. I. 165.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Gura, cu buzele cărnoase, era strînsă într-un spasm dureros, tremurător. REBREANU, P. S. 14.
        surse: DLRLC

etimologie: