2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SONÁ, sonez, vb. I. Refl. (Fam.; despre oameni) A-și pierde judecata, a se țicni. – După fr. sonné.

SONÁ, sonez, vb. I. Refl. (Fam.; despre oameni) A-și pierde judecata, a se țicni. – După fr. sonné.

sona2 vr [At: DEX / Pzi: ~nez / E: fr sonné] (Fam; d. oameni) A-și pierde judecata Si: a se țicni.

SONÁ vb. refl. (fam.; despre oameni) a-și pierde judecata, a se țicni. (după fr. soné)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

soná vb., ind. prez. 1 sg. sonéz, 3 sg. și pl. soneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SONÁ vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SONA (dup[ fr. sonné) vb. I refl. (Fam.; despre oameni) A-și pierde judecata; a se țicni.

Șon/a, -ea, -eru, -escu v. Samson.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: sona
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sona
  • sonare
  • sonat
  • sonatu‑
  • sonând
  • sonându‑
singular plural
  • sonea
  • sonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sonez
(să)
  • sonez
  • sonam
  • sonai
  • sonasem
a II-a (tu)
  • sonezi
(să)
  • sonezi
  • sonai
  • sonași
  • sonaseși
a III-a (el, ea)
  • sonea
(să)
  • soneze
  • sona
  • sonă
  • sonase
plural I (noi)
  • sonăm
(să)
  • sonăm
  • sonam
  • sonarăm
  • sonaserăm
  • sonasem
a II-a (voi)
  • sonați
(să)
  • sonați
  • sonați
  • sonarăți
  • sonaserăți
  • sonaseți
a III-a (ei, ele)
  • sonea
(să)
  • soneze
  • sonau
  • sona
  • sonaseră
Intrare: Șona
Șona nume propriu
nume propriu (I3)
  • Șona
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sona sonare

etimologie: