2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

soldie sf vz soldiu

sòldie f. veche monedă italiană: pusese o dajdie de soldie de aur pe lună BĂLC.[1]

  1. Citatul corect este: Într-adevăr, el pusese o dajdie de un soldiu de aur pe lună (Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, Cartea IV, XL). — cata

*sóldie f. (ca și soldă, it. soldo, dar cu un sufix rusesc, ca gardă fața de vechea formă gvardie). Vechĭ. O veche monetă italiană de aur.

SÓLDIU, soldii, s. m. Monedă italienească veche, de valoare redusă, care a circulat în trecut și în Țările Române; p. gener. monedă de mică valoare. – Din it. soldo.

ȘOLDÍU, -ÍE, șoldii, adj. (Pop.) Șoldit. – Șold + suf. -iu.

ȘOLDÍU, -ÍE, șoldii, adj. (Pop.) Șoldit. – Șold + suf. -iu.

soldiu sm [At: HELIADE, D. C. 130/1 / V: (rar) sold (Pl: ~de) sn, ~ie sf / Pl: ~ii / E: ngr σολδί, it soldo] 1 Veche monedă italienească de aur de valoare redusă, care a circulat în țările române. 2 (Pgn) Monedă de mică valoare Si: băncuță3 (2), firfiric (1).

șoldiu, ~ie [At: COSTINESCU / V: (reg) ~dâi, ~dâu / Pl: ~ii / E: șold1 + -iu] (Reg) 1-3 a (D. animale sau, rar, d. oameni) Șoldit (1-3). 4 a (Pex) Schilod. 5-6 av Soldiș (1-2). 7-8 a, av Șchiopătat2 (2-3). 9-10 a (Fig; d. obiecte) Șoldit (4-5).

SÓLDIU, soldii, s. m. Monedă italienească veche, de valoare redusă, care a circulat în trecut și în țările române; p. gener. monedă de mică valoare. – Din it. soldo.

SÓLDIU, soldii, s. m. Veche monedă italienească, care a circulat în trecut și în țările noastre; p. ext. ban de mică valoare (v. lăscaie). Erau toți fără nici un soldiu. GHICA, A. 714. Într-adevăr, el pusese o dajdie de un soldiu de aur pe lună. BĂLCESCU, O. II 278.

ȘOLDÍU, -ÍE, șoldit, adj. Șoldit. Trecea de dimineață, șoldiu, trăgîndu-și mereu pantalonii în sus. PAS, Z. I 198. ◊ (Adverbial, în legătură cu verbe de mișcare) Care de care prinde a se scălămbăia, a merge mai șoldiu. STANCU, D. 316. Fig. ♦ (Despre lucruri) înclinat într-o parte, strîmb. Dincoace de pod era împrejmuirea bisericii Domnița Bălașa, lîngă care se afla o magherniță șoldie. PAS, L. I 135. (Adverbial) Irino mamă, ți-ai pus rochia cu gura sucită, șorțul șoldiu. DELAVRANCEA, H. T. 155.

șoldiu a. beteag de un picior, spetit (despre cai): iapă șoldie de piciorul drept.

șoldíŭ, -íe adj. (d. șold). Deșelat, spetit, cu șoldu stricat: ĭapă șoldie. De om saŭ de animal șoldit: mers șoldiŭ. Adv. A merge șoldiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sóldiu [diu pron. dĭu] s. m., art. sóldiul; pl. sóldii, art. sóldiii (-di-ii)

șoldíu (pop.) adj. m., f. șoldíe; pl. m. și f. șoldíi

sóldiu s. m. [-diu pron. -diu], art. sóldiul; pl. sóldii, art. sóldiii (sil. -di-ii)

șoldíu adj. m., f. șoldíe; pl. m. și f. șoldíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘOLDÍU adj. v. aplecat, înclinat, lăsat, plecat, povârnit, prăvălit, strâmb, șchiopătat, șoldit.

șoldiu adj. v. APLECAT. ÎNCLINAT. LĂSAT. PLECAT. POVÎRNIT. PRĂVĂLIT. STRÎMB. ȘCHIOPĂTAT. ȘOLDIT.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sóldie s.f. (înv.) veche monedă italiană care a circulat și la noi.

Intrare: soldiu
  • pronunție: soldĭu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soldiu
  • soldiul
  • soldiu‑
plural
  • soldii
  • soldiii
genitiv-dativ singular
  • soldiu
  • soldiului
plural
  • soldii
  • soldiilor
vocativ singular
plural
soldie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șoldiu
șoldiu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoldiu
  • șoldiul
  • șoldiu‑
  • șoldie
  • șoldia
plural
  • șoldii
  • șoldiii
  • șoldii
  • șoldiile
genitiv-dativ singular
  • șoldiu
  • șoldiului
  • șoldii
  • șoldiei
plural
  • șoldii
  • șoldiilor
  • șoldii
  • șoldiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

soldiu soldie

  • 1. Monedă italienească veche, de valoare redusă, care a circulat în trecut și în Țările Române.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Într-adevăr, el pusese o dajdie de un soldiu de aur pe lună. BĂLCESCU, O. II 278.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Monedă de mică valoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Erau toți fără nici un soldiu. GHICA, A. 714.
        surse: DLRLC

etimologie:

șoldiu

etimologie:

  • Șold + sufix -iu.
    surse: DEX '09 DEX '98