opțiuni
  • info

12 definiții pentru șoldiu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOLDIU, -IE, șoldii, adj. (Pop.) Șoldit. – Șold + suf. -iu.

ȘOLDIU, -IE, șoldii, adj. (Pop.) Șoldit. – Șold + suf. -iu.

șoldiu, ~ie [At: COSTINESCU / V: (reg) ~dâi, ~dâu / Pl: ~ii / E: șold1 + -iu] (Reg) 1-3 a (D. animale sau, rar, d. oameni) Șoldit (1-3). 4 a (Pex) Schilod. 5-6 av Soldiș (1-2). 7-8 a, av Șchiopătat2 (2-3). 9-10 a (Fig; d. obiecte) Șoldit (4-5).

ȘOLDIU, -IE, șoldit, adj. Șoldit. Trecea de dimineață, șoldiu, trăgîndu-și mereu pantalonii în sus. PAS, Z. I 198. ◊ (Adverbial, în legătură cu verbe de mișcare) Care de care prinde a se scălămbăia, a merge mai șoldiu. STANCU, D. 316. Fig. ♦ (Despre lucruri) înclinat într-o parte, strîmb. Dincoace de pod era împrejmuirea bisericii Domnița Bălașa, lîngă care se afla o magherniță șoldie. PAS, L. I 135. (Adverbial) Irino mamă, ți-ai pus rochia cu gura sucită, șorțul șoldiu. DELAVRANCEA, H. T. 155.

șoldiu a. beteag de un picior, spetit (despre cai): iapă șoldie de piciorul drept.

șoldíŭ, -íe adj. (d. șold). Deșelat, spetit, cu șoldu stricat: ĭapă șoldie. De om saŭ de animal șoldit: mers șoldiŭ. Adv. A merge șoldiŭ.

șoldâi, ~e a vz șoldiu

șoldâu, ~âie a vz șoldiu

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șoldiu (pop.) adj. m., f. șoldie; pl. m. și f. șoldii

șoldiu (pop.) adj. m., f. șoldie; pl. m. și f. șoldii

șoldiu adj. m., f. șoldie; pl. m. și f. șoldii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘOLDIU adj. v. aplecat, înclinat, lăsat, plecat, povârnit, prăvălit, strâmb, șchiopătat, șoldit.

șoldiu adj. v. APLECAT. ÎNCLINAT. LĂSAT. PLECAT. POVÎRNIT. PRĂVĂLIT. STRÎMB. ȘCHIOPĂTAT. ȘOLDIT.

Intrare: șoldiu
șoldiu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoldiu
  • șoldiul
  • șoldiu‑
  • șoldie
  • șoldia
plural
  • șoldii
  • șoldiii
  • șoldii
  • șoldiile
genitiv-dativ singular
  • șoldiu
  • șoldiului
  • șoldii
  • șoldiei
plural
  • șoldii
  • șoldiilor
  • șoldii
  • șoldiilor
vocativ singular — —
plural — —
șoldâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șoldâu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șoldiu, șoldieadjectiv

  • 1. popular Șchiopătat, șoldit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: șchiopătat șoldit
    • format_quote Trecea de dimineață, șoldiu, trăgîndu-și mereu pantalonii în sus. PAS, Z. I 198. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Care de care prinde a se scălămbăia, a merge mai șoldiu. STANCU, D. 316. DLRLC
etimologie:
  • Șold + sufix -iu. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.