3 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOLDÁT1, -Ă, soldați, -te, adj. 1. (Despre conturi) Care nu mai are sold. 2. (Despre mărfuri) Scos la vânzare. – V. solda.

SOLDÁT1, -Ă, soldați, -te, adj. 1. (Despre conturi) Care nu mai are sold. 2. (Despre mărfuri) Scos la vânzare. – V. solda.

SOLDÁT2, soldați, s. m. Militar care nu are niciun grad; militar care are cel mai mic grad într-o armată; p. gener. militar care își execută stagiul. ♦ Fig. Luptător, militant. – Din fr. soldat, it. soldato, germ. Soldat.

SOLDÁT2, soldați, s. m. Militar care nu are nici un grad; militar care are cel mai mic grad într-o armată; p. gener. militar care își execută stagiul. ♦ Fig. Luptător, militant. – Din fr. soldat, it. soldato, germ. Soldat.

SOLDÁT, soldați, s. m. Persoană care își face serviciul militar, fără a avea vreun grad; p. ext. orice militar. N-au voie să ridice armele asupra noastră, că și noi am fost soldați. REBREANU, R. II 232. Trebuie să fie frumos Gheorghe în haine de soldat! BUJOR, S. 132. Familia soldatului să fie scutită de dajdie cîtă vreme va sluji el. BĂLCESCU, O. I 36. ♦ Fig. Persoană care susține o cauză, o idee și luptă pentru ea. Soldat al păcii.

SOLDÁT s.m. Militar care servește în armată fără a fi gradat; ostaș de rând, oștean. ♦ Militar de profesie. ♦ (Fig.) Luptător, militant activ pentru o cauză. [Cf. fr. soldat, it. soldato, germ. Soldat].

SOLDÁT s. m. 1. militar care servește în armată fără a fi gradat. ◊ militar de profesie. 2. (fig.) militant activ pentru o cauză. (< fr. soldato, germ. Soldat)

SOLDÁT ~ți m. 1) Persoană care face stagiul militar sau face parte din cadrul armatei; ostaș; militar. 2) fig. Luptător activ pentru o cauză; ostaș; militant; combatant. /<fr. soldat, it. soldato, germ. Soldat

soldat m. oștean în solda Statului.

* soldát m. (fr. soldat, d. it. soldato, adică „lefegiŭ”, d. soldo, soldă). Militar (ostaș, oștean) de gradu cel maĭ jos: soldat, caporal, sergent, plutonier, ofițer. – Pop. (rar azĭ) saldat (rus. soldát, rostit saldat).

SOLDÁ, soldez, vb. I. Tranz. 1. A calcula soldul unui cont. ♦ Refl. Fig. (Despre tratative, întreceri sportive, acțiuni etc.) A se încheia cu..., a avea drept rezultat.... 2. A lichida o socoteală, o datorie. 3. A vinde un rest de marfă cu reducere de preț. – Din fr. solder, it. soldare.

SOLDÁ, soldez, vb. I. Tranz. 1. A calcula soldul unui cont. ♦ Refl. Fig. (Despre tratative, întreceri sportive, acțiuni etc.) A se încheia cu..., a avea drept rezultat.... 2. A lichida o socoteală, o datorie. 3. A vinde un rest de marfă cu reducere de preț. – Din fr. solder, it. soldare.

SOLDÁ, soldez, vb. I. Tranz. 1. A calcula diferența dintre debitul și creditul unui cont; a face soldul. ♦ Refl. Fig. (Despre acțiuni) A se încheia cu... (mai ales cu un insucces), a avea drept rezultat... (mai ales unul nesatisfăcător). Tratativele s-au soldat cu un eșec. 2. A vinde (mărfuri) cu reducere de preț. 3. A lichida (o datorie).

SOLDÁ vb. I. tr. 1. A calcula un sold. ♦ refl. (Fig.) A se încheia cu..., a avea ca rezultat. 2. A vinde cu un preț mai redus (o marfă). 3. A lichida, a plăti o datorie. [< fr. solder].

SOLDÁ vb. I. tr. 1. a calcula un sold. 2. a vinde cu preț redus (o marfă). 3. a lichida, a plăti o datorie. II. refl. (fig.) a se încheia cu..., a avea ca rezultat. (< fr. solder, it. soldare)

feméie-soldát s. f. Femeie care luptă ca soldat ◊ „Astfel, un rezervist a fost sodomizat de sergentul său în plină desfășurare a «Furtunii deșertului», 26 de femei-soldați au fost mai mult decât hărțuite sexual în cadrul unui congres al aviatorilor de către colegii lor – bărbați [...]” As 39/92 p. 15 (din femeie + soldat; cf. fr. femme-soldat; DMN, DMC 1968)

soldát-píctor s. m. 1977 Pictor care este militar v. soldat-poet (din soldat + pictor)

soldát-poét s. m. Poet care este militar ◊ „A fost un soldat-poet care a cântat patria și poporul și tot ce n-a reușit să spună prin mijlocirea versului a spus prin sacrificiul suprem în vara lui 1916.” Săpt. 18 VII 75 p. 3. ◊ „Un soldat-pictor și un soldat-poet mărșăluiau în toamna anului 1944 într-o coloană militară spre Clujul eliberat [...]” Sc. 1 IX 77 p. 1 (din soldat + poet)

A SE SOLDÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre operații financiare) A se încheia cu un sold. 2) fig. (despre tratative, discuții, activități, eforturi etc.) A avea drept rezultat. /<fr. solder

A SOLDÁ ~éz tranz. 1) A calcula punând în valoare soldul unui cont. 2) (mărfuri rămase nevândute) A vinde cu preț redus. 3) (datorii) A face să nu existe; a lichida; a achita. /<fr. solder

soldà v. 1. a da solda trupelor; 2. a încheia un compt.

2)* soldez v. tr. (fr. solder, d. it. saldare, confundat cu precedentu). Com. Achit restu: a solda un cont. Pin anal. Vînd cu reducere ca să mă scap de ĭa: a solda niște marfă.

arată toate definițiile

Intrare: soldat (adj.)
soldat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soldat
  • soldatul
  • soldatu‑
  • solda
  • soldata
plural
  • soldați
  • soldații
  • soldate
  • soldatele
genitiv-dativ singular
  • soldat
  • soldatului
  • soldate
  • soldatei
plural
  • soldați
  • soldaților
  • soldate
  • soldatelor
vocativ singular
plural
Intrare: soldat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soldat
  • soldatul
  • soldatu‑
plural
  • soldați
  • soldații
genitiv-dativ singular
  • soldat
  • soldatului
plural
  • soldați
  • soldaților
vocativ singular
  • soldatule
  • soldate
plural
  • soldaților
Intrare: solda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • solda
  • soldare
  • soldat
  • soldatu‑
  • soldând
  • soldându‑
singular plural
  • soldea
  • soldați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • soldez
(să)
  • soldez
  • soldam
  • soldai
  • soldasem
a II-a (tu)
  • soldezi
(să)
  • soldezi
  • soldai
  • soldași
  • soldaseși
a III-a (el, ea)
  • soldea
(să)
  • soldeze
  • solda
  • soldă
  • soldase
plural I (noi)
  • soldăm
(să)
  • soldăm
  • soldam
  • soldarăm
  • soldaserăm
  • soldasem
a II-a (voi)
  • soldați
(să)
  • soldați
  • soldați
  • soldarăți
  • soldaserăți
  • soldaseți
a III-a (ei, ele)
  • soldea
(să)
  • soldeze
  • soldau
  • solda
  • soldaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

soldat (adj.)

  • 1. (Despre conturi) Care nu mai are sold.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. (Despre mărfuri) Scos la vânzare.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi solda
    surse: DEX '09 DEX '98

soldat (s.m.)

  • 1. Militar care nu are niciun grad; militar care are cel mai mic grad într-o armată.
    exemple
    • N-au voie să ridice armele asupra noastră, că și noi am fost soldați. REBREANU, R. II 232.
      surse: DLRLC
    • Trebuie să fie frumos Gheorghe în haine de soldat! BUJOR, S. 132.
      surse: DLRLC
    • Familia soldatului să fie scutită de dajdie cîtă vreme va sluji el. BĂLCESCU, O. I 36.
      surse: DLRLC

etimologie: