3 intrări

44 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOLÁR2, -Ă, solari, -e, adj. Care aparține Soarelui, emis de Soare, privitor la Soare; care este în raport cu Soarele. ◊ An solar = interval de timp în care se efectuează o revoluție completă a Pământului în jurul Soarelui. – Din fr. solaire, lat. solaris.

SOLÁRIU, solarii, s. n. 1.. Teren sau încăpere (special amenajate) unde se fac băi de soare. 2. (Mai ales la pl.; în forma solar) Teren agricol, împrejmuit și acoperit cu folii transparente de polietilenă, pentru cultivarea legumelor și zarzavaturilor timpurii. [Var.: solár (pl. solare) s. n.] – Din fr., lat. solarium.

solar3, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) ~iu, ~ie / Pl: ~i, ~e / E: fr solaire, lat solaris] 1 a Care ține de soare3 (1) Si: (înv) soresc (1). 2 a Care aparține soarelui3 (1) Si: (înv) soresc (2). 3 a Care este caracteristic soarelui3 (1) Si: (înv) soresc (3). 4 a Care se referă la soare3 (1) Si: (înv) soresc (4). 5 a Care provine de la soare3 (1) Si: (înv) soresc (5). 6 a (Îs) An ~ Interval de timp de 365 de zile, 6 ore, 9 minute și 9 secunde în care pământul efectuează o revoluție completă în jurul soarelui3 Si: an sideral. 7 a (Îs) Zi ~ă Interval de timp dintre două treceri succesive ale soarelui3 la meridian Si: zi siderală. 8 a (Înv; îs) Microscop ~ Telescop. 9 a (Rar) Al aștrilor Si: sideral, stelar. 10-11 a, av (Pan) Asemănător cu soarele3 (1).

solar1 sm [At: (a. 1706) URICARIUL, II, 113 / Pl: ~i / E: bg солар] (Îrg) Negustor de sare.

solariu1 sn [At: SCÂNTEIA 1952, nr. 2393 / V: solar / Pl: ~ii / E: fr, lat solarium] 1 Spațiu (într-o clădire, pe o plajă naturală sau artificială etc.) destinat băilor de soare, de obicei amenajat cu instalații anexe (cabine, dușuri etc.). 2 (Mpl) Spațiu (în apropierea locuințelor, în parcuri) amenajat cu leagăne, tobogane etc. și destinat pentru joaca copiilor. 3 (Mpl) Teren agricol, împrejmuit și acoperit cu folii de polietilenă transparentă, folosit pentru cultivarea plantelor și legumelor timpurii.

solărie sfs [At: D. BOGAN, GL. / E: solar1 + -ie] Impozit care se percepea în Moldova, în secolul al XVIII-lea, pe sarea extrasă, vândută sau transportată Si: solărit.

SOLÁR, -Ă, solari, -e, adj. Care aparține Soarelui, emis de Soare, privitor la Soare; care este în raport cu Soarele. ♦ An solar = interval de timp în care se efectuează o revoluție completă a Pământului în jurul Soarelui. – Din fr. solaire, lat. solaris.

SOLÁRIU, solarii, s. n. Teren sau încăpere (special amenajate) unde se fac băi de soare. – Din fr., lat. solarium.

SOLÁR, -Ă, solari, -e, adj. Care se referă la soare, de soare, al soarelui, în raport cu soarele. Energie solarăAdio cîntece vechi, adio ruine! Pe linia dreaptă a razei solare, în zare, Nou drum s-a deschis pentru mine. BENIUC, V. 144. ◊ An solar = interval de timp în care se săvîrșește o revoluție completă a pămîntului în jurul soarelui. Tabele solare = tablouri cu ajutorul cărora se calculează poziția soarelui. Cadran solar, ciclu solar, coroană solară, plex solar, sistem solar, spectru solar v. c.Fig. Norocul îi apărea în astă-seară ca un arhanghel solar. GALACTION, O. I 150. ♦ (Rar) Al sorilor, al aștrilor. În fiece noapte se repeta acest vis, în fiece noapte el îmbla cu Maria în lumea solară a ceriurilor. EMINESCU, N. 68.

SOLÁRIU, solarii, s. n. Teren sau încăpere specială unde se fac băi de soare. În numeroase puncte ale raionului, mîna gospodărească a omului muncitor a făcut să înflorească zone de verdeață și solarii pentru copii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2752.

SOLÁR, -Ă adj. Referitor la Soare, al Soarelui. ◊ Sistem solar = ansamblul planetelor și al sateliților lor care gravitează în jurul Soarelui. [Cf. fr. solaire, lat. solaris < sol – soare].

SOLÁRIU s.n. Terasă sau acoperiș plat situat în partea de sus a unei case romane. ♦ Teren, terasă, încăpere special amenajată pentru băi de soare. [Pron. -riu. / < fr., lat. solarium].

SOLÁR, -Ă adj. 1. referitor la Soare, care utilizează energia Soarelui. ♦ sistem ~ = ansamblul planetelor și al sateliților lor care gravitează în jurul Soarelui. 2. (fig.) surâzător, luminos, deschis; optimist. (< fr. solaire, lat. solaris)

SOLÁRIU s. n. 1. terasă, acoperiș plat în partea de sus a unei case romane. 2. teren, terasă special amenajată pentru băi de soare. 3. loc de expunere la insolație a unor plante din grădinile botanice. (< fr., lat. solarium)

solár, -ă adj. Care utilizează energia solară ◊ „Vilă solară. Prima locuință din R.F. Germania alimentată cu energie solară a fost inaugurată nu de mult în localitatea Aachen.” R.l. 20 VI 75 p. 6. ◊ „În 1976-77 s-au realizat și s-au dat în funcțiune primele case solare sistem pasiv și activ la Câmpina [...] Televizor alimentat de o baterie cu pilă solară (SUA)” R.l. 26 VI 79 p. 6 (cf. fr. solaire; DMC 1970; DN, DEX, DN3 – alt sens)

SOLÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de Soare; propriu Soarelui. Energie ~ă. Sistem ~. ◊ An ~ interval de timp (365 de zile) cât durează perioada de revoluție a Pământului în jurul Soarelui. /<fr. solaire, lat. solaris

SOLÁRIU ~i n. Loc special amenajat unde se fac băi de soare. /<fr., lat. solarium

solar a. ce ține de soare: căldură solară; sistemă solară, totalitatea și dispozițiunea corpurilor cerești cari se învârtesc în jurul soarelui.

1) solár m. (vsl. solarĭ, d. solĭ, sare. V. solniță). Doc. Cărăuș de sare.

2) *solár, -ă adj. (lat. solaris, d. sol, soare). De soare, al soareluĭ: rază solară, an solar. Sistema solară, corpurile care-șĭ au locu și se învîrtesc în prejuru soareluĭ. V. cadran.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

solar1 adj. m., pl. solari; f. sola, pl. solare

solar2 (seră) s. n., pl. solare

solariu (spațiu pentru bronzat sau helioterapie) [riu pron. rĭu] s. n., art. solariul; pl. solarii, art. solariile (desp. -ri-i-)

solar1 adj. m., pl. solari; f. solară, pl. solare

*solar2 (seră) s. n., pl. solare

solariu (spațiu pentru băi de soare) [riu pron. rĭu] s. n., art. solariul; pl. solarii, art. solariile (-ri-i-)

solár adj. m., pl. solári; f. sg. soláră, pl. soláre

soláriu s. n. [-riu pron. -riu], art. soláriul; pl. solárii, art. soláriile (sil. -ri-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MICROSCOP SOLÁR s. v. telescop.

CADRAN SOLAR s. (ASTRON.) ceas solar.

SOLAR adj. (ASTRON.) planetar, (înv.) soresc. (Sistemul ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

solár (-ri), s. m. (Înv.) Sărar, vînzător de sare. Sl. solarĭ (Tiktin). – Der. solăriță, s. f. (bir pe sare), sec. XVII, înv.; solăriță, s. f. (Banat, solniță).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

solár, solári, s.m. (înv. și reg.) negustor de sare.

solăríe s.f. (înv.) impozit care se percepea în Moldova în secolul al XVIII-lea, pe sarea extrasă, vândută sau transportată; solărit.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SOLÁR, -Ă, (< fr., lat.) adj., s. n. 1. Care aparține Soarelui, referitor la Soare (ex. activitate s., coroană s., erupție s., furtună s., pete s., timp s., zi s. etc.). ◊ Radiație s. = radiație emisă de Soare, care cuprinde componente din toate domeniile spectrale ale radiației electromagnetice, îndeosebi ale luminii. O parte a r.s. este absorbită de atmosferă, încălzind-o sau ionizând-o, o altă parte (r.s. difuză) este împrăștiată de moleculele aerului sau ale vaporilor de apă, de pulberi etc., iar cea mai mare parte (r.s. directă) ajunge pe suprafața Pământului. Sistemul s. = sistemul planetar. 2. S. n. Solariu.

Intrare: solar
solar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • solar
  • solarul
  • solaru‑
  • sola
  • solara
plural
  • solari
  • solarii
  • solare
  • solarele
genitiv-dativ singular
  • solar
  • solarului
  • solare
  • solarei
plural
  • solari
  • solarilor
  • solare
  • solarelor
vocativ singular
plural
Intrare: solariu
  • pronunție: solarĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • solariu
  • solariul
  • solariu‑
plural
  • solarii
  • solariile
genitiv-dativ singular
  • solariu
  • solariului
plural
  • solarii
  • solariilor
vocativ singular
plural
solar2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • solar
  • solarul
  • solaru‑
plural
  • solare
  • solarele
genitiv-dativ singular
  • solar
  • solarului
plural
  • solare
  • solarelor
vocativ singular
plural
Intrare: solărie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • solărie
  • solăria
plural
genitiv-dativ singular
  • solării
  • solăriei
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

solar, solaadjectiv

  • 1. Care aparține Soarelui, emis de Soare, privitor la Soare; care este în raport cu Soarele. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: soresc
    • format_quote Energie solară. DLRLC NODEX
    • format_quote Adio cîntece vechi, adio ruine! Pe linia dreaptă a razei solare, în zare, Nou drum s-a deschis pentru mine. BENIUC, V. 144. DLRLC
    • format_quote figurat Norocul îi apărea în astă-seară ca un arhanghel solar. GALACTION, O. I 150. DLRLC
    • 1.1. An solar = interval de timp în care se efectuează o revoluție completă a Pământului în jurul Soarelui. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.2. Tabele solare = tablouri cu ajutorul cărora se calculează poziția soarelui. DLRLC
    • 1.3. Cadran solar. DLRLC
    • 1.4. Ciclu solar. DLRLC
    • 1.5. Coroană solară. DLRLC
    • 1.6. Plex solar. DLRLC
    • 1.7. Sistem solar = ansamblul planetelor și al sateliților lor care gravitează în jurul Soarelui. DLRLC DN
    • 1.8. Spectru solar. DLRLC
    • 1.9. rar Al sorilor, al aștrilor. DLRLC
      • format_quote În fiece noapte se repeta acest vis, în fiece noapte el îmbla cu Maria în lumea solară a ceriurilor. EMINESCU, N. 68. DLRLC
  • 2. figurat Deschis, luminos, optimist, surâzător. MDN '00
etimologie:

solariu, solariisubstantiv neutru

  • 1. Teren sau încăpere (special amenajate) unde se fac băi de soare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote În numeroase puncte ale raionului, mîna gospodărească a omului muncitor a făcut să înflorească zone de verdeață și solarii pentru copii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2752. DLRLC
  • 2. Terasă sau acoperiș plat situat în partea de sus a unei case romane. DN
  • 3. mai ales la plural Teren agricol, împrejmuit și acoperit cu folii transparente de polietilenă, pentru cultivarea legumelor și zarzavaturilor timpurii. DEX '09
    • comentariu Pentru acest sens se folosește forma solar. DEX '09 DOOM 2
  • 4. Loc de expunere la insolație a unor plante din grădinile botanice. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.