20 de definiții pentru ciclu (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CICLU, cicluri, s. n. 1. Succesiune de fenomene, stări, operații, manifestări etc. în evoluția unui proces repetabil, începând de la o anumită situație până când se revine la o situație identică sau asemănătoare cu cea inițială; totalitatea fenomenelor, faptelor, acțiunilor etc. legate între ele. ◊ Ciclu anual = perioadă de un an în care pământul face o rotație completă în jurul soarelui. Ciclu solar = perioadă de 28 de ani după expirarea căreia datele diferitelor zile ale anului cad în aceleași zile din săptămână. Ciclu de conferințe (sau de lecții etc.) = serie de conferințe (sau de lecții etc.) unite de o tematică generală comună. ♦ (Și în sintagma ciclu menstrual) Menstruație. ♦ Durata unui ciclu (1). ♦ Diagramă care reprezintă un ciclu (1). ♦ Grup de producții (literare, muzicale) care au o temă comună. 2. Lanț închis de atomi din molecula unei substanțe. 3. Totalitatea valorilor succesive ale unei mărimi periodice în cursul unei perioade date. 4. (Fiz.) ieșit din uz; în construcția) Cicli pe secundă = hertzi. – Din fr. cycle, lat. cyclus.

ciclu sn [At: CULIANU, C. 295 / Pl: ~ri / E: fr cycle] 1 Număr oarecare de evenimente, fenomene etc. formând un întreg. 2 Serie. 3 Perioadă continuă de timp în care unele fenomene astronomice revin în aceeași ordine Si: (înv) crug. 4 (Îs) ~ lunar sau ~l lui Meton ori ~ metonian Perioadă de 19 ani care aduce aceleași faze de lună în aceeași ordine. 5 (Îs) ~ solar Perioadă de 28 de ani, în care datele diferitelor zile ale anului cad în aceleași zile din săptămână. 6 (Fiz) Serie a modificărilor prin care trece un corp până ajunge în starea lui inițială. 7 Succesiune de fenomene, stări, operații, manifestări etc. realizate într-un anumit interval de timp și care epuizează, în ansamblu, evoluția unui proces repetabil. 8 Totalitatea fenomenelor, faptelor, acțiunilor etc. legate între ele. 9 (Îs) ~ anual Perioadă de un an în care pământul face o rotație completă în jurul soarelui. 10 (Îs) ~ de conferințe (sau de lecții) Serie de conferințe (sau de lecții) care tratează diverse aspecte ale unui fenomen unitar. 11 (Șîs ~ menstrual) Menstruație. 12-14 Durată a unui ciclu (3, 7, 11). 15-17 Diagramă care reprezintă un ciclu (3, 7, 11). 18 Grup de producții (științifice, literare sau muzicale) care au o temă comună. 19 Lanț închis de atomi din molecula unei substanțe. 20 Valori specifice pe care le ia o mărime periodică în cursul unei perioade date. 21 Unitate de măsură pentru frecvența vibrațiilor, reprezentând frecvența unei vibrații cu perioada de o secundă. 22 (Muz; iuz; îs) ~li pe secundă Hertzi. 23-24 (Îs) ~ mixt Timp și modalitate după care funcționează anumite motoare diesel de mare viteză. 25 (Îs) ~ undecenal Perioadă de cca 11 ani care se observă în desfășurarea fenomenelor solare și terestre. 26 (Îs) ~ motor Perioadă în care se produce un lucru mecanic pe care un sistem îl cedează mediului exterior. 27 (Îs) ~ de producție Totalitate a fenomenelor care au loc în timpul unui proces de prelucrare. 28 (Îs) ~ decenal Perioadă de 10 ani. 29 (Îs) ~ geologic Totalitate a fenomenelor de litogeneză, ortogeneză și gliptogeneză care s-au desfășurat în cursul unei ere geologice. 30 Grad de învățământ organizat pe grupuri de materii în raport cu vârsta elevilor și cuprinzând un anumit număr de ani școlari.

CICLU, cicluri, s. n. 1. Succesiune de fenomene, stări, operații, manifestări etc. care se realizează într-un anumit interval de timp și care epuizează, în ansamblul lor, evoluția unui anumit proces (repetabil): totalitatea fenomenelor, faptelor, acțiunilor etc. legate între ele. ◊ Ciclu anual = perioadă de un an în care pământul face o rotație completă în jurul soarelui. Ciclu solar = perioadă de 28 de ani după expirarea căreia datele diferitelor zile ale anului cad în aceleași zile din săptămână. Ciclu de conferințe (sau de lecții etc.) = serie de conferințe (sau de lecții etc.) care tratează diverse aspecte ale unui subiect unitar. ♦ (Și în sintagma ciclu menstrual) Menstruație, ♦ Durata unui ciclu (1). ♦ Diagramă care reprezintă un ciclu (1). ♦ Grup de producții (literare, muzicale) care au o temă comună. 2. Lanț închis de atomi din molecula unei substanțe. 3. Valorile succesive pe care le capătă o mărime periodică în cursul unei perioade date. 4. (Fiz.) ieșit din uz la noi; în construcția) Cicli pe secundă = hertzi. – Din fr. cycle, lat. cyclus.

CICLU, cicluri, s. n. 1. Lanț complet de fenomene, de stări etc. care se realizează într-un interval de timp anumit și care epuizează, în ansamblul lor, evoluția unui anumit proces. Ciclul M-B-M (= marfă – bani – marfă) are ca punct de plecare, la o extremitate a sa, o marfă și se încheie, la cealaltă extremitate, cu altă marfă, care părăsește circulația, intrînd în sfera consumației. MARX, C. I 162. ◊ Ciclu industrial = (în economia capitalistă) perioadă care cuprinde fazele: criză, depresiune, înviorare, avînt și care în timpul crizei generale a sistemului capitalist mondial se scurtează și se deformează, faza de avînt dispărînd și crizele devenind mai violente și mai distrugătoare. În linii mari, mișcările de ordin general ale salariului sînt reglementate în mod exclusiv de expansiunea și contracțiunea armatei industriale de rezervă, care corespund alternărilor periodice ale ciclului industrial. MARX, I 571. Ciclu anual = perioadă de un an în care pămîntul face o rotație completă în jurul soarelui. Ciclu solar - perioadă de 28 de ani, după expirarea căreia datele diferitelor zile ale anului cad în aceleași zile din săptămînă. 2. Totalitatea fenomenelor, faptelor, acțiunilor etc. legate între ele. ◊ Ciclu de conferințe (sau lecții) = serie de conferințe (sau lecții) care tratează diverse aspecte ale unui subiect unitar. Posturile de radio duc o acțiune susținută de. propagandă a ideilor marxism-leninismului, în care scop s-au introdus și cicluri speciale de conferințe. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2654. ♦ Grup de producții literare care au o temă comună. Cercam tihnit o nouă poezie, Ca să-mi continui ciclul de la țară, Cînd fantomatic prinde să transpară Pe manuscris o umbră viorie. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 18.

CICLU s.n. 1. Serie, lanț de fenomene, de stări etc., care se produc totdeauna în aceeași ordine. ♦ Serie, număr de luni, de ani etc., după care se reproduc constant anumite fenomene în aceeași ordine. ♦ Serie de producții literare, de opere științifice etc. cu temă comună. 2. Lanț închis de atomi din molecula unei substanțe. 3. Totalitatea stărilor succesive prin care trece un sistem fizic într-o transformare ciclică. 4. Unitate de măsură pentru frecvență (la vibrații), reprezentînd frecvența unei vibrații cu perioada de o secundă. [Pl. -uri. / < lat. cyclus, cf. it. ciclo, fr. cycle, gr. kyklos – cerc].

CICLU1 s. n. 1. succesiune, șir de fenomene, de stări, de manifestări care se produc în cadrul unui proces repetabil totdeauna în aceeași ordine. ♦ teoria ~ ului istoric = teorie care susține că procesul istoric se desfășoară în cerc închis, printr-o „veșnică întoarcere”. ◊ serie, număr de luni, ani etc. după care se reproduc constant anumite fenomene. ◊ serie de producții literare, muzicale, de opere științifice etc. având o temă comună. 2. lanț închis de atomi din molecula unei substanțe. 3. ansamblu de valori succesive luate de o mărime periodică în timpul unei perioade. ♦ ~ pe secundă = herț; ~ de producție = perioadă în decursul căreia obiectele muncii trec prin toate fazele procesului de producție, până la stadiul de produs finit; (agr.) perioada de la pregătirea terenului până la recoltarea, livrarea sau depozitarea producției. (< fr. cycle, lat. cyclus)

CICLU ~ri n. 1) Ansamblu de fenomene care se produc în evoluția unui proces și care constituie un cerc închis. ~ de ardere. ~ anual de rotație a Pământului.~ geografic schimb succesiv al etapelor de dezvoltare a reliefului scoarței Pământului. ~ vital totalitate a fazelor de dezvoltare, prin care trece un organism pentru a deveni matur și capabil de a se reproduce. 2) Succesiune de manifestări având o temă comună. ~ de conferințe. ~ de concerte. 3) Lanț închis de atomi în molecula unor compuși chimici. 4) Grupare a claselor în învățământ. ~ primar. 5) Hemoragie fiziologică la femei, care se produce lunar; menstruație. /<fr. cycle, lat. cyclus

ciclu n. 1; periodul unui număr oarecare de ani, la sfârșitul căruia fenomenele astronomice se reproduc în aceeaș ordine; ciclu solar, spațiu de 28 ani; ciclu lunar, spațiu de 19 ani; 2. grup de poeme epice raportându-se la acelaș eveniment: ciclu breton.

*cíclu n., pl. urĭ și e (vgr. kýklos, rudă cu lat. cĭrcus, cerc, inel). Period după care aceleașĭ fenomene astronomice se reproduc în aceĭașĭ ordine: ciclu lunar, solar. Grup, șir, serie (de poeme epice cu acelașĭ subĭect, de conferențe, ș. a.): ciclu breton. – Ciclu lunar e de 10 anĭ, după care fazele luniĭ revin la aceleașĭ epocĭ. Se maĭ numește și număr de aur, fiind-că Atenieniĭ, entuziasmațĭ de această descoperire, datorită astronomuluĭ Metone (432 în ainte de Hristos), însemnară cu litere de aur pe table de marmură proprietățile cicluluĭ lunar. – Ciclu solar e de 18 anĭ, după care anu începe cu aceleașĭ zile. Era creștinească începînd în al zecelea an al cicluluĭ, dacă vreĭ să afli număru cicluluĭ unuĭ an, adaugĭ 9 la anu de care e vorba și împarțĭ suma pin 28.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciclu (desp. ci-clu) s. n., art. ciclul; pl. cicluri

ciclu (ci-clu) s. n., art. ciclul; pl. cicluri

ciclu s. n. (sil. -clu), art. ciclul; pl. cicluri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CICLU s. 1. (ASTRON.) (înv.) crâng, crug. (~ul lunii.) 2. (FIZ.) ciclu pe secundă v. hertz. 3. v. menstruație.

CICLU s. 1. (ASTRON.) (înv.) crîng, crug. (~ lunii.) 2. (FIZ.) ciclu pe secundă = hertz. 3. (FIZIOL.) menstruație, period, (pop.) lună, soroc, (înv. și reg.) poală, (reg.) belea, fire, regulă, sărbători (pl.), (Transilv., Ban. și Mold.) rînd, (înv.) menstruale (pl.), menstruă, tocmeală, (eufemistic) indispoziție.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciclu (cicluri), s. n. – Succesiune de fenomene, stări etc. care se realizează la un anumit interval de timp. – Var. chiclu. Fr. cycle, lat. cyclus, înv. (sec. XVIII) din gr. ϰύϰλος. – Der. ciclic, adj.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciclu (engl.= cycle) (sedim.), cuplu de termeni litologici cu recurență periodică care reflectă tranziții de la o condiție de sedimentare la alta (ex. gips/ calcit, respectiv, salin/dulcicol). C. este produsul unui proces natural care se manifestă → ciclic. Sin. ritm.

ciclu I. 1. Grup de piese muzicale, concepute ca o lucrare unitară, pe baza unei continuități de idei artistice. În general lucrarea ciclică este executată integral, păstrându-se succesiunea indicată de compozitor. În cazul unor c. mai ample sunt posibile și execuții fragmentare, alegându-se numai unele din piesele componente. În muzica vocală, există c. de lieduri* de obicei bazate pe textele unui singur poet (ex. Frumoasa morăriță și Călătorie de iarnă de Schubert, pe versuri de Müller, Dragoste de poet de Schumann, pe versuri de Heine, Șapte cântece pe versuri de Clément Marot de Enescu etc.) În muzica instr., c. sunt alcătuite fie din piese scurte de același gen (24 Preludii de Chopin), fie din piese cu caracter descriptiv (Ani de pelerinaj de Listz, Oglinzi de Ravel). 2. Termenul se folosește uneori și în legătură cu suita* și cu tipul sonatei* în trei sau patru părți. C. de sonată cuprinde un alllegro* (în formă de sonată), o parte lentă, facultativ un scherzo* sau menuet* și un final (rondo* sau din nou forma de sonată). Forma c. de sonată apare atât în lucrări scrise pentru unul sau două instr. (genul sonatei propriu-zise) cât și în lucrări pentru ansambluri de cameră [triouri (2), cvartete (2), cvintete (2) etc.] sau pentru formații orch. [simfonii*, concerte (2)]. II. 1. Totalitatea lucrărilor de un anumit gen, aparținând aceluiași compozitor (de ex. c. sonatelor, cvartetelor sau simf. de Beethoven). C. pot fi prezentate în concerte publice sau emisiuni radiofonice succesive, păstrându-se în general cronologia. 2. Succesiune de concerte consacrate operei unui compozitor („ciclul Bach”, „ciclul Beethoven”) sau urmărind dezvoltarea unui gen muzical („evoluția simf., concertului” etc.).

Bouma, ciclu ∼, secvență ∼, (engl.= Bouma, ~ cycle, ~ sequence) succesiune turbiditică completă, care atunci când este păstrată integral, se caracterizează prin 5 unități faciale (din bază către partea superioară): 1). u. cu granoclasare; 2). u. inf. cu laminație paralelă; 3). u. cu laminație convolută; 4). u. sup. cu laminație paralelă; 5). u. pelitică. C.B. este caracteristic sedimentelor detritice de mare adâncă, iar secvențele sale au o distribuție simetrică în jurul sursei și, progresiv, din ce în ce mai extinsă. C.B. se recunosc și în formațiuni de → fliș.

Milankovič, cicluri ~, (engl. = Milancovic cycles) cicluri orbitale quasi-periodice, generate de efectul însumat al perturbărilor gravitaționale induse de diferite corpuri din Sistemul solar asupra orbitei terestre. În cadrul c.M. sunt cunoscute → precesia echinocțiilor,oblicitatea eclipticii și → excentricitatea orbitei; au ca efect schim- bări climatice importante.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CÍCLU (< fr., lat.) s. n., s. m. 1. S. n. Succesiune de fenomene, stări etc., care se realizează în evoluția unui proces repetabil, începând de la o anumită situație pînă cînd se revine pentru prima oară la o situație asemănătoare cu cea inițială. ♦ Diagramă care reprezintă o succesiune de fenomene, stări etc. ♦ Durata unui c. (1). 2. S. m. Totalitatea valorilor succesive luate de o mărime periodică în timpul unei perioade. ◊ C. pe secundă = hertz. 3. S. n. (TEHN.) Lanț complex de stări care se produc într-un interval de timp ce caracterizează evoluția unui anumit proces (ex. c. de pompare, c. de fermentație etc.) ◊ (FIZ.) C. ideal (sau c. Carnot) = c. teoretic reversibil de transformări prin care trece un gaz, format din două izoterme și două adiabate. C. Diesel = c. de funcționare a motorului cu ardere internă. C. Otto = c. de funcționare a motorului în patru timpi cu explozie. C. de histerezis v. histerezis. ♦ (MAT.) Cale închisă într-un graf. ♦ (INFORM.) Grup de instrucțiuni care poate fi executat repetitiv în cadrul unui program. 4. Sn. (GEOL.) C. geotectonic (orogenic) = ansamblul proceselor tectonice ce se succed și determină evoluția unui geosinclinal pînă la transformarea lui în catenă muntoasă. Principalele faze în această evoluție sînt: litogeneza, orogeneza și gliptogeneza. Cele mai cunoscute c.g. sînt: Caledonianul, Hercinicul și Alpinul. C. geochimic = mod de migrație a elementelor chimice în natură în decursul istoriei geologice a Pămîntului, în care acestea revin periodic în formație asemănătoare. Ex. c. g. al carbonului, în care acest element, aflat în plante, trece prin fosilizare în cărbuni, este restituit prin oxidarea atmosferei, de unde este iarăși asimilat de alte plante, pentru a începe un nou c. g. 5. S. n. C. geografic (sau de eroziune) = ansamblu de etape succesive în dezvoltarea reliefului, definit de geograful american W.M. Davis (1899), în care agenții externi acționează diferențiat și ciclic, realizînd aspecte de tinerețe, maturitate și îmbătrînire a reliefului. Există c. specifice fiecărei zone climatice, c. subteran și altele specifice fiecărui agent extern (carstic, glaciar, deșertic etc.). Noțiunea fost ridicată de geograful german H. Baulig (1928) la rang de teorie a geomorfologiei, avînd drept metodă de bază blocdiagramele. C. Bruckner = oscilație cu perioada de c. 35 de ani a principalelor caracteristici ale climei. 6. S. n. (CHIM.) Lanț închis de atomi din molecula unei substanțe. 7. S. n. (BIOL.) C. de dezvoltare = ansamblu de fenomene în decursul cărora se realizează dezvoltarea unui organism, începînd cu prima diviziune a oului, continuînd cu maturizarea, reproducerea și terminînd cu moartea. C. biologic = circuit biologic. 8. S. n. (FIZIOL.) C. estral v. estral. C. Krebs v. Krebs. C. menstrual v. menstruație. 9. S. n. C. economic = discontinuitate a evoluției economice care conduce la o alternanță a perioadelor de creștere și depresiune economică. C. de exploatare = indicator care evidențiază dimensiunea perioadei de timp pentru care stocul de marfă, respectiv de materie primă, este acoperit. 10. S. n. Grup de producții (artistice) cu o temă comună. ◊ C. de conferințe = serie de conferințe unite sub o tematică generală comună.

Intrare: ciclu (s.n.)
ciclu1 (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabație: ci-clu info
substantiv neutru (N39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciclu
  • ciclul
  • ciclu‑
plural
  • cicluri
  • ciclurile
genitiv-dativ singular
  • ciclu
  • ciclului
plural
  • cicluri
  • ciclurilor
vocativ singular
plural
ciclu2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DE, DEX '96
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciclu
  • ciclul
  • ciclu‑
plural
  • cicli
  • ciclii
genitiv-dativ singular
  • ciclu
  • ciclului
plural
  • cicli
  • ciclilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciclu, ciclurisubstantiv neutru

  • 1. Succesiune de fenomene, stări, operații, manifestări etc. care se realizează într-un anumit interval de timp și care epuizează, în ansamblul lor, evoluția unui anumit proces (repetabil): totalitatea fenomenelor, faptelor, acțiunilor etc. legate între ele. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Ciclul M – B – M (= marfă – bani – marfă) are ca punct de plecare, la o extremitate a sa, o marfă și se încheie, la cealaltă extremitate, cu altă marfă, care părăsește circulația, intrînd în sfera consumației. MARX, C. I 162. DLRLC
    • diferențiere Serie, lanț de fenomene, de stări etc., care se produc totdeauna în aceeași ordine. DN
      • diferențiere Serie, număr de luni, de ani etc., după care se reproduc constant anumite fenomene în aceeași ordine.
    • 1.1. Teoria ciclului istoric = teorie care susține că procesul istoric se desfășoară în cerc închis, printr-o „veșnică întoarcere”. MDN '00
    • 1.2. Ciclu industrial = (în economia capitalistă) perioadă care cuprinde fazele: criză, depresiune, înviorare, avânt și care în timpul crizei generale a sistemului capitalist mondial se scurtează și se deformează, faza de avânt dispărând și crizele devenind mai violente și mai distrugătoare. DLRLC
      • format_quote În linii mari, mișcările de ordin general ale salariului sînt reglementate în mod exclusiv de expansiunea și contracțiunea armatei industriale de rezervă, care corespund alternărilor periodice ale ciclului industrial. MARX, C. I 571. DLRLC
    • 1.3. Ciclu de producție = perioadă în decursul căreia obiectele muncii trec prin toate fazele procesului de producție, până la stadiul de produs finit. MDN '00
      • 1.3.1. agricultură Perioada de la pregătirea terenului până la recoltarea, livrarea sau depozitarea producției. MDN '00
    • 1.4. Ciclu anual = perioadă de un an în care pământul face o rotație completă în jurul soarelui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.5. Ciclu solar = perioadă de 28 de ani după expirarea căreia datele diferitelor zile ale anului cad în aceleași zile din săptămână. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.6. Ciclu de conferințe (sau de lecții etc.) = serie de conferințe (sau de lecții etc.) unite de o tematică generală comună. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Posturile de radio duc o acțiune susținută de. propagandă a ideilor marxism-leninismului, în care scop s-au introdus și cicluri speciale de conferințe. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2654. DLRLC
    • 1.7. Durata unui ciclu. DEX '09 DEX '98
    • 1.8. Diagramă care reprezintă un ciclu. DEX '09 DEX '98
    • 1.9. Grup de producții (literare, muzicale) care au o temă comună. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Cercam tihnit o nouă poezie, Ca să-mi continui ciclul de la țară, Cînd fantomatic prinde să transpară Pe manuscris o umbră viorie. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 18. DLRLC
  • 2. Lanț închis de atomi din molecula unei substanțe. DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Totalitatea valorilor succesive ale unei mărimi periodice în cursul unei perioade date. DEX '09 DN
  • 4. Unitate de măsură pentru frecvență (la vibrații), reprezentând frecvența unei vibrații cu perioada de o secundă. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.