solariu¹ sn [At: SCÂNTEIA 1952, nr. 2393 / V: solar / Pl: ~ii / E: fr, lat solarium] 1 Spațiu (într-o clădire, pe o plajă naturală sau artificială etc.) destinat băilor de soare, de obicei amenajat cu instalații anexe (cabine, dușuri etc.). 2 (Mpl) Spațiu (în apropierea locuințelor, în parcuri) amenajat cu leagăne, tobogane etc. și destinat pentru joaca copiilor. 3 (Mpl) Teren agricol, împrejmuit și acoperit cu folii de polietilenă transparentă, folosit pentru cultivarea plantelor și legumelor timpurii.