3 intrări

18 definiții

SÓIA s. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori mici, albe sau violete și cu fructul în formă de păstaie, având semințele bogate îii grăsimi și protide, folosite în industria alimentară, în farmacie etc. (Glycine hispida). – Din fr. soja, soya, germ. Soja.

SÓIA s. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori mici, albe sau violete și cu fructul în formă de păstaie, având semințele bogate în grăsimi și protide, folosite în industria alimentară, în farmacie etc. (Glycine hispida). – Din fr. soja, soya, germ. Soja.

SÓIA s. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, originară din Extremul Orient și cultivată și la noi, din care se extrage ulei, făină și fibre (Soja hispida).

sóia s. f., g.-d. art. sóiei

SÓIA s. (BOT.; Glycine hispida sau max) fasole-japoneză, fasole-soia.

SÓIA s.f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, originară din Asia, ale cărei semințe sunt folosite în industria alimentară, în farmacie etc. [< fr. soja, soya].

SÓIA s. f. plantă erbacee leguminoasă, originară din Asia, ale cărei semințe, bogate în grăsimi și în proteine, sunt folosite în industria alimentară, în farmacie etc. (< fr. soja, soya, germ. Soja)

SÓIA f. Plantă erbacee agricolă, cultivată pentru fructele sale păstăi cu boabe mărunte, galbene și oleaginoase, ce se folosesc în alimentație, medicină și industrie. [G.-D. soiei; Sil. so-ia] /<fr. soya, germ. Soja

SOÍ2, soiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) murdări, a (se) umple cu soi1. – Din soi1.

SOÍ2, soiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) murdări, a (se) umple cu soi1. – Din soi1.

SOÍ4, soiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înnobila o rasă de animale, prin împerecheri cu animale de soi mai bun. (Refl. pas.) Boii moldovenești... soindu-se cu ungurești, să fac mai arătoși. La TDRG.

SOÍ3, soiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A murdări (cu grăsime, cu sudoare). Capul lui mare, afundat intr-o pernă galbenă și soită cu nădușală. DELAVRANCEA, la TDRG.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

sóia s. f., g.-d. art. sóiei

SOIA s. (BOT.; Glycine hispida) fasole-japoneză.

SOIA s.f. Plantă anuală din fam. leguminoaselor (Glycine hispida, Glycine maxima), utilizată ca plantă furajeră, iar boabele de soia și în alimentația umană, soia fiind una din cele cinci semințe sfinte ale Chinei. Există boabe de soia galbene, verzi, roșii și negre. Din ele se prepară ulei de soia, tofu („brânză de soia”), miso (pastă dulce de soia), făină de soia, din care se produc harusame (tăiței subțiri, transparenți ca sticla); preponderent, din soia se obține așa-numita carne vegetală, un extract de proteine vegetale utilizat ca înlocuitor de carne în preparatele dietetice, iar semințele încolțite de soia sunt foarte apreciate ca ingrediente delicate în diverse preparate culinare.

SÓIA (< fr., germ.) s. f. Plantă anuală din familia leguminoaselor, originară din China și Japonia, cu frunze trifoliate, mari, păroase (Glycine hispida = max). Păstaie ușor curbată, păroasă, galbenă, cu 2-4 boabe care conțin 34-39% protide, 19-20% substanțe grase și cantități importante de vitamine. În prezent cultivată pe tot Globul. Are multiple întrebuințări ca plantă furajeră sau în ind. alim. (ulei, făinuri, preparate care înlocuiesc carnea în alimentație etc.); din uleiul de s. se prepară lecitina. Boabele de s. sunr un aliment complet, ușor digerabil, energetic, remineralizant. Recomandată în regimul diabeticilor, iar uleiul de s. pentru reducerea colesterolului. Cultivată în China de peste cinci mii de ani, în Europa din 1739, în România din 1876.

soí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. soiésc, imperf. 3 sg. soiá; conj. prez. 3 sg. și pl. soiáscă

Intrare: Soia
nume propriu (I3)
  • Soia
Intrare: soia
substantiv feminin (F163)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soia
  • soia
plural
genitiv-dativ singular
  • soia
  • soiei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: soi (vb.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • soi
  • soire
  • soit
  • soitu‑
  • soind
  • soindu‑
singular plural
  • soiește
  • soiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • soiesc
(să)
  • soiesc
  • soiam
  • soii
  • soisem
a II-a (tu)
  • soiești
(să)
  • soiești
  • soiai
  • soiși
  • soiseși
a III-a (el, ea)
  • soiește
(să)
  • soiască
  • soia
  • soi
  • soise
plural I (noi)
  • soim
(să)
  • soim
  • soiam
  • soirăm
  • soiserăm
  • soisem
a II-a (voi)
  • soiți
(să)
  • soiți
  • soiați
  • soirăți
  • soiserăți
  • soiseți
a III-a (ei, ele)
  • soiesc
(să)
  • soiască
  • soiau
  • soi
  • soiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)