3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÓIA s. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori mici, albe sau violete și cu fructul în formă de păstaie, având semințele bogate în grăsimi și protide, folosite în industria alimentară, în farmacie etc. (Glycine hispida). – Din fr. soja, soya, germ. Soja.

SÓIA s. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori mici, albe sau violete și cu fructul în formă de păstaie, având semințele bogate în grăsimi și protide, folosite în industria alimentară, în farmacie etc. (Glycine hispida). – Din fr. soja, soya, germ. Soja.

soia sfs [At: ENC. ROM. / P: so-ia / V: (rar) soie / E: fr soya, ger Soja] 1 Plantă anuală din familia leguminoaselor, originară din Extremul Orient, cu flori mici, albe sau violete și cu fructul în formă de păstaie, cu semințele bogate în grăsimi și grotide, fiind folosite în industria alimentară, în farmacie etc. Si: fasole japoneză (Glycina maxima). 2 (Îs) ~ furajeră Soia cultivată și folosită ca plantă furajeră.

SÓIA s. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, originară din Extremul Orient și cultivată și la noi, din care se extrage ulei, făină și fibre (Soja hispida).

SÓIA s.f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, originară din Asia, ale cărei semințe sunt folosite în industria alimentară, în farmacie etc. [< fr. soja, soya].

SÓIA s. f. plantă erbacee leguminoasă, originară din Asia, ale cărei semințe, bogate în grăsimi și în proteine, sunt folosite în industria alimentară, în farmacie etc. (< fr. soja, soya, germ. Soja)

SÓIA f. Plantă erbacee agricolă, cultivată pentru fructele sale păstăi cu boabe mărunte, galbene și oleaginoase, ce se folosesc în alimentație, medicină și industrie. [G.-D. soiei; Sil. so-ia] /<fr. soya, germ. Soja

SOÍ2, soiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) murdări, a (se) umple cu soi1. – Din soi1.

SOÍ2, soiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) murdări, a (se) umple cu soi1. – Din soi1.

săia2 sf vz soia2[1]

  1. Există o singură definiție pentru soia, nu două, iar definiția nu menționează varianta săia. — cata

soi1 sn [At: CARTE TREB. I, 80/22 / Pl: ~uri / E: tc soy, ngr σόι] 1 Manieră de a fi, de a se manifesta a cuiva sau a ceva, de a se desfășura a unei activități, a unui proces etc. Si: chip (47), fel (11), gen1 (10), mod1, (rar) tacâm, (îvp) seamă, (îrg) plasă2, (reg) madea, stambă (10). 2 (Spc) Totalitatea caracterelor definitorii pentru un grup de ființe, de obiecte, de fenomene etc. Si: tip1. 3 (Pex) Specie (5). 4 (Precedat de „tot” și urmat de pp „de”) Cuvânt care sugerează ideea de diversitate. 5 (Îla) De tot ~ul Variat. 6 (Îe) Un ~ de… Un lucru asemănător cu ... 7 (Îae) Ceva care pare să fie … 8 Grup de plante (de cultură) care aparțin aceleiași specii, varietăți sau subvarietăți și care posedă caracteristici ereditare comune de ordin morfologic, fiziologic și biochimic Si: (rar) rasă2. 9 (Rar) Varietate de vin. 10 (Înv) Rasă2. 11 (Înv) Sex (1). 12 (Îs) ~ul frumos Sexul slab. 13 Varietate de animale care se deosebesc de alte varietăți din aceeași specie prin anumite caractere specifice, adesea obținută prin selecție artificială în scopul de a se ajunge la tipuri noi Si: rasă2, subspecie, (pop) rudă1, sămânță, (reg) strană. 14 Animal care face parte dintr-un soi (14). 15 (Îla) De ~ Care are calități deosebite. 16 (Îal) De rasă2. 17 (Reg; art) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 18 (Înv) Popor. 19 (Înv) Obârșie. 20 (Înv) Neam. 21 (Asr; îla) De ~ De seamă. 22-23 (Îs) ~ rău (sau bun) Persoană cu obiceiuri, comportări etc. rele (sau bune).

soi4 [At: MANOLACHE DRĂGHICI, I. 13/26 / Pzi: ~esc / E: soi1] 1-2 vtrp (Rar; c. i. animale) A (se) împerechea cu animale de rasă superioră pentru a da un soi1 (14) mai bun. 3-4 vtrp (Rar; pex; c. i. animale) A (se) înnobila prin împerechere cu animale de soi1 (14) mai bun. 5-6 (Pex) vtr (Reg) A (se) încrucișa.

soi5 vtr [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~esc / E: soi2] (Rar) 1-2 A (se) murdări.

soi2 sn [At: PANN, P.V. I, 158/24 / V: soaie / Pl: (rar) soaie, ~, (nob) ~uri / E: ns cf zoaie] (Pop) Slin (1) .

soi3 s [At: A III, 18 / Pl: nct / E: nct] (Reg) Lingură mare pentru urdă.

SOÍ3, soiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A murdări (cu grăsime, cu sudoare). Capul lui mare, afundat intr-o pernă galbenă și soită cu nădușală. DELAVRANCEA, la TDRG.

SOÍ4, soiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înnobila o rasă de animale, prin împerecheri cu animale de soi mai bun. (Refl. pas.) Boii moldovenești... soindu-se cu ungurești, să fac mai arătoși. La TDRG.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sóia s. f., g.-d. art. sóiei

sóia s. f., g.-d. art. sóiei

soí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. soiésc, imperf. 3 sg. soiá; conj. prez. 3 sg. și pl. soiáscă

arată toate definițiile

Intrare: Soia
nume propriu (I3)
  • Soia
Intrare: soia
substantiv feminin (F163)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soia
  • soia
plural
genitiv-dativ singular
  • soia
  • soiei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: soi (vb.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • soi
  • soire
  • soit
  • soitu‑
  • soind
  • soindu‑
singular plural
  • soiește
  • soiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • soiesc
(să)
  • soiesc
  • soiam
  • soii
  • soisem
a II-a (tu)
  • soiești
(să)
  • soiești
  • soiai
  • soiși
  • soiseși
a III-a (el, ea)
  • soiește
(să)
  • soiască
  • soia
  • soi
  • soise
plural I (noi)
  • soim
(să)
  • soim
  • soiam
  • soirăm
  • soiserăm
  • soisem
a II-a (voi)
  • soiți
(să)
  • soiți
  • soiați
  • soirăți
  • soiserăți
  • soiseți
a III-a (ei, ele)
  • soiesc
(să)
  • soiască
  • soiau
  • soi
  • soiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)