7 intrări

50 de definiții

din care

Explicative DEX

SOI3, soiuri, s. n. Grup de plante sau de animale care aparțin aceleiași specii ori varietăți, cu anumite însușiri morfologice sau fiziologice ereditare comune; plantă sau animal care aparține unui asemenea grup. – Loc. adj. De soi = de bună calitate, ales. ♦ (Fam.) Varietate, gen, fel, categorie de oameni sau de obiecte. – Din tc. soy.

SOI2, soiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) murdări, a (se) umple cu soi1. – Din soi1.

SOI2, soiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) murdări, a (se) umple cu soi1. – Din soi1.

SOI1, soaie, s. n. (Pop.) Strat de murdărie depus pe obiecte; slin. – Et. nec. Cf. zoaie.

soi4 [At: MANOLACHE DRĂGHICI, I. 13/26 / Pzi: ~esc / E: soi1] 1-2 vtrp (Rar; c. i. animale) A (se) împerechea cu animale de rasă superioră pentru a da un soi1 (14) mai bun. 3-4 vtrp (Rar; pex; c. i. animale) A (se) înnobila prin împerechere cu animale de soi1 (14) mai bun. 5-6 (Pex) vtr (Reg) A (se) încrucișa.

soi5 vtr [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~esc / E: soi2] (Rar) 1-2 A (se) murdări.

soi3 s [At: A III, 18 / Pl: nct / E: nct] (Reg) Lingură mare pentru urdă.

soi2 sn [At: PANN, P.V. I, 158/24 / V: soaie / Pl: (rar) soaie, ~, (nob) ~uri / E: ns cf zoaie] (Pop) Slin (1) .

soi1 sn [At: CARTE TREB. I, 80/22 / Pl: ~uri / E: tc soy, ngr σόι] 1 Manieră de a fi, de a se manifesta a cuiva sau a ceva, de a se desfășura a unei activități, a unui proces etc. Si: chip (47), fel (11), gen1 (10), mod1, (rar) tacâm, (îvp) seamă, (îrg) plasă2, (reg) madea, stambă (10). 2 (Spc) Totalitatea caracterelor definitorii pentru un grup de ființe, de obiecte, de fenomene etc. Si: tip1. 3 (Pex) Specie (5). 4 (Precedat de „tot” și urmat de pp „de”) Cuvânt care sugerează ideea de diversitate. 5 (Îla) De tot ~ul Variat. 6 (Îe) Un ~ de… Un lucru asemănător cu ... 7 (Îae) Ceva care pare să fie … 8 Grup de plante (de cultură) care aparțin aceleiași specii, varietăți sau subvarietăți și care posedă caracteristici ereditare comune de ordin morfologic, fiziologic și biochimic Si: (rar) rasă2. 9 (Rar) Varietate de vin. 10 (Înv) Rasă2. 11 (Înv) Sex (1). 12 (Îs) ~ul frumos Sexul slab. 13 Varietate de animale care se deosebesc de alte varietăți din aceeași specie prin anumite caractere specifice, adesea obținută prin selecție artificială în scopul de a se ajunge la tipuri noi Si: rasă2, subspecie, (pop) rudă1, sămânță, (reg) strană. 14 Animal care face parte dintr-un soi (14). 15 (Îla) De ~ Care are calități deosebite. 16 (Îal) De rasă2. 17 (Reg; art) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 18 (Înv) Popor. 19 (Înv) Obârșie. 20 (Înv) Neam. 21 (Asr; îla) De ~ De seamă. 22-23 (Îs) ~ rău (sau bun) Persoană cu obiceiuri, comportări etc. rele (sau bune).

SOI3, soiuri, s. n. Grup de plante sau de animale care aparțin aceleași specii ori varietăți, cu anumite însușiri morfologice sau fiziologice ereditare comune; plantă sau animal care aparține unui asemenea grup. ◊ Loc. adj. De soi = de bună calitate, ales. ♦ (Fam.) Varietate, gen, fel, categorie de oameni sau de obiecte. – Din tc. soy.

SOI1, soaie, s. n. (Rar) Strat de murdărie depus pe obiecte; slin. – Et. nec. Cf. zoaie.

SOI1 s. n. (Rar) Strat murdar (de sudoare, de grăsime) depus pe obiecte; slin. Un biet funcționăraș în arhiva prefecturii, prăfuit, bătrîn și vai de el, ca toate dosarele cu care și-a împărțit soiul degetelor și cerneala violetă a călimării. POPA, B. 43. Cuțitele și furculițele ruginite, lingurile pline de soi și peste toate o muscărie ca-n toiul verii. SLAVICI, V. P. 90.

SOI3, soiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A murdări (cu grăsime, cu sudoare). Capul lui mare, afundat într-o pernă galbenă și soită cu nădușală. DELAVRANCEA, la TDRG.

SOI2, soiuri, s. n. Specie, varietate (de plante, de animale sau de produse fabricate); categorie, fel (de oameni). Luntrașul vorbea încet, spunînd felurite lucruri despre o sută și una soiuri de rațe. SADOVEANU, E. 178. Toate soiurile de buruieni luptau pentru viață pe solul crăpat din loc în loc. CAMIL PETRESCU, N. 89. Tot romînul care se mîndrește cu trecutul patriei sale simte dorința de-a ști ce soi de oameni au fost acei viteji care ne-au lăsat așa de glorioasă moștenire. ALECSANDRI, S. 25. La mese cînd se află, tot schimbă, poruncește... să-i dea alt soi de vin. NEGRUZZI, S. II 207. ◊ Loc. adj. De soi = de bună calitate, ales. Avînd un cocoș de soi, cu mare cheltuială a alergat... de a cumpărat și o găină, așișderea de soi. ISPIRESCU, L. 365. [Cîrjă] de lîngă Ștefan pleacă cu buni viteji de soi. ALECSANDRI, P. III 225. ◊ Expr. (Despre oameni) Soi rău v. rău2 (I 1). ♦ Fel, categorie de lucruri. Doi feciori, în depărtări, ți i-a stins războiul! Și rămas-ai în oftări și te bate pe cărări Răul de tot soiul. NECULUȚĂ, Ț. D. 112. Multe soiuri de peisajuri am văzut prin deosebite țări. ALECSANDRI, C. 36.

SOI4, soiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înnobila o rasă de animale, prin împerecheri cu animale de soi mai bun. (Refl. pas.) Boii moldovenești... soindu-se cu ungurești, să fac mai arătoși. La TDRG.

SOI soiuri n. 1) Totalitate a organismelor (vegetale sau animale) cu anumite trăsături ereditare comune; specie. ◊ De soi de calitate superioară; ales; deosebit. 2) fam. Grup de ființe sau de obiecte ce se caracterizează printr-o anumită însușire; specie; gen; fel; categorie. /<turc. soy

1) soĭ n.. pl. urĭ (turc. soĭ, rasă, neam, familie, fel, nobleță; ngr. sói, alb. sîrb. bg. soĭ). Rasă, fel, specie, varietate: un cal (saŭ niște pepenĭ) de soĭ bun, curios soĭ de om era și el!. A fi soĭ, a fi de bună rasă: aceștĭ copiĭ, căt, pepenĭ nu-s soĭ! A fi de soĭ, a fi de bună rasa: un cal de soĭ. Soĭ răŭ, neam păcătos, neam vițios: acest copil e soĭ răŭ.

2) soĭ (Munt. vest) n., pl. inuzitat urĭ și soáĭe (Munt Mold.) pl. inuzitat soĭ (cp. cu zoaĭe). Slin, murdărie din grăsime depusă pe păr, pe haĭne ș. a.: soĭu de pe guler (Delv. la Tkt.), tarabă încleĭată de soaĭe (ChN. 2,26).

soaie2 sf vz zoaie

soaie1 sf vz soi2

șioi2 [At: (sf. sec. XVIII) ARH. FOLK. VI, 25 / P: și-o-i / V: (reg) șiui, șoi, șui / Pzi: ~esc / E: pbl fo cf mg sóhajt] 1 vi (Trs) A ofta. 2 vi (Trs) A suspina. 3 vi (Reg; îf șiui) A gâfâi (1). 4 vr (Reg; îf șui) A se văita.

șiui2 vi vz șioi2

șoi2 v vz șioi2

șui5 v vz șioi2

ZOI1 = SOI [zoaie].

soiu n. 1. rassă (vorbind în special de cai); de ți-e calul de bun soiu AL.; 2. neam, viță (despre oameni): fetele îs de soiu AL.; 3. fig. calitate, natură: e soiu rău, nebun de soiu AL.; 4. fel, specie: tot soiul de neînțelegeri AL.; 5. varietate: soiuri de grâu. [Turc. SOY, rassă, familie, neam, fel].

soáĭe V. soĭ 2.

Ortografice DOOM

soi1 (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. soiesc, 3 sg. soiește, imperf. 1 soiam; conj. prez. 1 sg. să soiesc, 3 să soiască

soi3 (strat de murdărie) (pop.) s. n., pl. soaie

soi2 (specie, fel) s. n., pl. soiuri

!soi1 (strat de murdărie) (pop.) s. n., pl. soaie

soi3 (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. soiesc, imperf. 3 sg. soia; conj. prez. 3 să soiască

soi2 (specie, fel) s. n., pl. soiuri

soi (strat de murdărie) s. n.

soi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. soiesc, imperf. 3 sg. soia; conj. prez. 3 sg. și pl. soiască

soi (specie, fel) s. n., pl. soiuri

Etimologice

soi (-iuri), s. n.1. Rasă, castă. – 2. Speță, tip, generație. – 3. Clasă, specie, gen. – 4. Caracter, model, natură. – Mr. so(i)e, megl. soi. Tc. soy (Șeineanu, II, 325; Lokotsch 1923; Ronzevalle 113), cf. ngr. σόï, alb., bg. soi.Der. soi, vb. (a încrucișa, a îmbunătăți rasa); soios, adj. (de rasă bună).

Enciclopedice

*ȘOI 1. + -ugă: Șoiuga b. (16 B III 210). 2. + -it: Șoit moț, Densușianu îl explică din. iran. šoit „lucitor” (O Dens T); -u, răzeș (C răz 13).

Argou

soi, soiuri s. n. somn.

soi de merge banda expr. 1. persoană fără caracter. 2. persoană care, din prostie, generează diferite încurcături.

soi rău expr. persoană cu deprinderi urâte.

Sinonime

SOI s. 1. v. specie. 2. v. rasă. 3. v. categorie. 4. v. tip. 5. v. teapă. 6. v. fel. 7. fel, gen, mod. (Are un ~ de timiditate nejustificată.)

SOI s. v. neam, rasă, seminție, spiță, viță.

SOI s. 1. categorie, chip, fel, gen, neam, sort, specie, tip, varietate, (reg.) madea, sad, (înv., mai ales în Transilv.) plasă. (Toate ~urile de fructe.) 2. rasă, specie, (pop.) sămînță, (prin Transilv. și Munt.) strană. (~ de vite.) 3. categorie, clasă, fel, gen, specie, speță, tip, varietate, (înv. și reg.) rudă. (Un anumit ~ de indivizi.) 4. categorie, fel, gen, specie, speță, tip, (înv. și pop.) seamă, (fig. peior.) poamă, sămînță, sculă, stambă, tacîm. (Ce ~ de om o fi și ăsta?) 5. categorie, fel, gen, teapă, (fig.) calibru, (reg. fig.) pănură. (Avea doar prieteni de ~ lui.) 6. fel, gen, mod, specie, specimen, tip, varietate, (reg.) modru. (Există următoarele ~ de silogisme...) 7. fel, gen, mod. (Are un ~ de timiditate nejustificată.)

soi s. v. NEAM. RASĂ. SEMINȚIE. SPIȚĂ. VIȚĂ.

ȘIOI vb. v. ofta, suspina.

șioi vb. v. OFTA. SUSPINA.

Regionalisme / arhaisme

soi2 s.n. (reg.) lingură mare pentru urdă.

soaie s.f. pl. (înv. și reg.) murdărie de grăsime.

Intrare: soi
soi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: soi (grup, varietate)
soi1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soi
  • soiul
  • soiu‑
plural
  • soiuri
  • soiurile
genitiv-dativ singular
  • soi
  • soiului
plural
  • soiuri
  • soiurilor
vocativ singular
plural
Intrare: soi (înnobila)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • soi
  • soire
  • soit
  • soitu‑
  • soind
  • soindu‑
singular plural
  • soiește
  • soiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • soiesc
(să)
  • soiesc
  • soiam
  • soii
  • soisem
a II-a (tu)
  • soiești
(să)
  • soiești
  • soiai
  • soiși
  • soiseși
a III-a (el, ea)
  • soiește
(să)
  • soiască
  • soia
  • soi
  • soise
plural I (noi)
  • soim
(să)
  • soim
  • soiam
  • soirăm
  • soiserăm
  • soisem
a II-a (voi)
  • soiți
(să)
  • soiți
  • soiați
  • soirăți
  • soiserăți
  • soiseți
a III-a (ei, ele)
  • soiesc
(să)
  • soiască
  • soiau
  • soi
  • soiseră
Intrare: soi (murdări)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • soi
  • soire
  • soit
  • soitu‑
  • soind
  • soindu‑
singular plural
  • soiește
  • soiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • soiesc
(să)
  • soiesc
  • soiam
  • soii
  • soisem
a II-a (tu)
  • soiești
(să)
  • soiești
  • soiai
  • soiși
  • soiseși
a III-a (el, ea)
  • soiește
(să)
  • soiască
  • soia
  • soi
  • soise
plural I (noi)
  • soim
(să)
  • soim
  • soiam
  • soirăm
  • soiserăm
  • soisem
a II-a (voi)
  • soiți
(să)
  • soiți
  • soiați
  • soirăți
  • soiserăți
  • soiseți
a III-a (ei, ele)
  • soiesc
(să)
  • soiască
  • soiau
  • soi
  • soiseră
Intrare: soi (murdărie)
soi2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soi
  • soiul
  • soiu‑
plural
  • soaie
  • soaiele
genitiv-dativ singular
  • soi
  • soiului
plural
  • soaie
  • soaielor
vocativ singular
plural
Intrare: șioi (ofta)
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șioi
  • șioire
  • șioit
  • șioitu‑
  • șioind
  • șioindu‑
singular plural
  • șioiește
  • șioiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șioiesc
(să)
  • șioiesc
  • șioiam
  • șioii
  • șioisem
a II-a (tu)
  • șioiești
(să)
  • șioiești
  • șioiai
  • șioiși
  • șioiseși
a III-a (el, ea)
  • șioiește
(să)
  • șioiască
  • șioia
  • șioi
  • șioise
plural I (noi)
  • șioim
(să)
  • șioim
  • șioiam
  • șioirăm
  • șioiserăm
  • șioisem
a II-a (voi)
  • șioiți
(să)
  • șioiți
  • șioiați
  • șioirăți
  • șioiserăți
  • șioiseți
a III-a (ei, ele)
  • șioiesc
(să)
  • șioiască
  • șioiau
  • șioi
  • șioiseră
șoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Șoi
nume propriu (I3)
  • Șoi
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

soi, soiurisubstantiv neutru

  • 1. Grup de plante sau de animale care aparțin aceleiași specii ori varietăți, cu anumite însușiri morfologice sau fiziologice ereditare comune; plantă sau animal care aparține unui asemenea grup. DEX '09 DLRLC
    sinonime: specie
    • format_quote Luntrașul vorbea încet, spunînd felurite lucruri despre o sută și una soiuri de rațe. SADOVEANU, E. 178. DLRLC
    • format_quote Toate soiurile de buruieni luptau pentru viață pe solul crăpat din loc în loc. CAMIL PETRESCU, N. 89. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală De soi = de bună calitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: ales
      • format_quote Avînd un cocoș de soi, cu mare cheltuială a alergat... de a cumpărat și o găină, așișderea de soi. ISPIRESCU, L. 365. DLRLC
      • format_quote [Cîrjă] de lîngă Ștefan pleacă cu buni viteji de soi. ALECSANDRI, P. III 225. DLRLC
  • 2. familiar Varietate, gen, fel, categorie de oameni sau de obiecte. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Tot romînul care se mîndrește cu trecutul patriei sale simte dorința de-a ști ce soi de oameni au fost acei viteji care ne-au lăsat așa de glorioasă moștenire. ALECSANDRI, S. 25. DLRLC
    • format_quote La mese cînd se află, tot schimbă, poruncește... să-i dea alt soi de vin. NEGRUZZI, S. II 207. DLRLC
    • format_quote Doi feciori, în depărtări, ți i-a stins războiul! Și rămas-ai în oftări și te bate pe cărări Răul de tot soiul. NECULUȚĂ, Ț. D. 112. DLRLC
    • format_quote Multe soiuri de peisajuri am văzut prin deosebite țări. ALECSANDRI, C. 36. DLRLC
    • chat_bubble (Despre oameni) Soi rău. DLRLC
etimologie:

soi, soiescverb

  • 1. rar A înnobila o rasă de animale, prin împerecheri cu animale de soi mai bun. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Boii moldovenești... soindu-se cu ungurești, să fac mai arătoși. La TDRG. DLRLC

soi, soiescverb

  • 1. rar A (se) murdări, a (se) umple cu soi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: murdări
    • format_quote Capul lui mare, afundat într-o pernă galbenă și soită cu nădușală. DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • soi DEX '09 DEX '98

soi, soaiesubstantiv neutru

  • 1. popular Strat de murdărie depus pe obiecte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: slin
    • format_quote Un biet funcționăraș în arhiva prefecturii, prăfuit, bătrîn și vai de el, ca toate dosarele cu care și-a împărțit soiul degetelor și cerneala violetă a călimării. POPA, B. 43. DLRLC
    • format_quote Cuțitele și furculițele ruginite, lingurile pline de soi și peste toate o muscărie ca-n toiul verii. SLAVICI, V. P. 90. DLRLC
etimologie:

șioi, șioiescverb

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.