6 intrări

42 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOÍ2, soiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) murdări, a (se) umple cu soi1. – Din soi1.

SOÍ2, soiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) murdări, a (se) umple cu soi1. – Din soi1.

SOI1, soaie, s. n. (Pop.) Strat de murdărie depus pe obiecte; slin. – Et. nec. Cf. zoaie.

SOI3, soiuri, s. n. Grup de plante sau de animale care aparțin aceleiași specii ori varietăți, cu anumite însușiri morfologice sau fiziologice ereditare comune; plantă sau animal care aparține unui asemenea grup. – Loc. adj. De soi = de bună calitate, ales. ♦ (Fam.) Varietate, gen, fel, categorie de oameni sau de obiecte. – Din tc. soy.

soi4 [At: MANOLACHE DRĂGHICI, I. 13/26 / Pzi: ~esc / E: soi1] 1-2 vtrp (Rar; c. i. animale) A (se) împerechea cu animale de rasă superioră pentru a da un soi1 (14) mai bun. 3-4 vtrp (Rar; pex; c. i. animale) A (se) înnobila prin împerechere cu animale de soi1 (14) mai bun. 5-6 (Pex) vtr (Reg) A (se) încrucișa.

soi5 vtr [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~esc / E: soi2] (Rar) 1-2 A (se) murdări.

soi3 s [At: A III, 18 / Pl: nct / E: nct] (Reg) Lingură mare pentru urdă.

soi2 sn [At: PANN, P.V. I, 158/24 / V: soaie / Pl: (rar) soaie, ~, (nob) ~uri / E: ns cf zoaie] (Pop) Slin (1) .

soi1 sn [At: CARTE TREB. I, 80/22 / Pl: ~uri / E: tc soy, ngr σόι] 1 Manieră de a fi, de a se manifesta a cuiva sau a ceva, de a se desfășura a unei activități, a unui proces etc. Si: chip (47), fel (11), gen1 (10), mod1, (rar) tacâm, (îvp) seamă, (îrg) plasă2, (reg) madea, stambă (10). 2 (Spc) Totalitatea caracterelor definitorii pentru un grup de ființe, de obiecte, de fenomene etc. Si: tip1. 3 (Pex) Specie (5). 4 (Precedat de „tot” și urmat de pp „de”) Cuvânt care sugerează ideea de diversitate. 5 (Îla) De tot ~ul Variat. 6 (Îe) Un ~ de… Un lucru asemănător cu ... 7 (Îae) Ceva care pare să fie … 8 Grup de plante (de cultură) care aparțin aceleiași specii, varietăți sau subvarietăți și care posedă caracteristici ereditare comune de ordin morfologic, fiziologic și biochimic Si: (rar) rasă2. 9 (Rar) Varietate de vin. 10 (Înv) Rasă2. 11 (Înv) Sex (1). 12 (Îs) ~ul frumos Sexul slab. 13 Varietate de animale care se deosebesc de alte varietăți din aceeași specie prin anumite caractere specifice, adesea obținută prin selecție artificială în scopul de a se ajunge la tipuri noi Si: rasă2, subspecie, (pop) rudă1, sămânță, (reg) strană. 14 Animal care face parte dintr-un soi (14). 15 (Îla) De ~ Care are calități deosebite. 16 (Îal) De rasă2. 17 (Reg; art) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 18 (Înv) Popor. 19 (Înv) Obârșie. 20 (Înv) Neam. 21 (Asr; îla) De ~ De seamă. 22-23 (Îs) ~ rău (sau bun) Persoană cu obiceiuri, comportări etc. rele (sau bune).

SOI1, soaie, s. n. (Rar) Strat de murdărie depus pe obiecte; slin. – Et. nec. Cf. zoaie.

SOI3, soiuri, s. n. Grup de plante sau de animale care aparțin aceleași specii ori varietăți, cu anumite însușiri morfologice sau fiziologice ereditare comune; plantă sau animal care aparține unui asemenea grup. ◊ Loc. adj. De soi = de bună calitate, ales. ♦ (Fam.) Varietate, gen, fel, categorie de oameni sau de obiecte. – Din tc. soy.

SOI1 s. n. (Rar) Strat murdar (de sudoare, de grăsime) depus pe obiecte; slin. Un biet funcționăraș în arhiva prefecturii, prăfuit, bătrîn și vai de el, ca toate dosarele cu care și-a împărțit soiul degetelor și cerneala violetă a călimării. POPA, B. 43. Cuțitele și furculițele ruginite, lingurile pline de soi și peste toate o muscărie ca-n toiul verii. SLAVICI, V. P. 90.

SOI2, soiuri, s. n. Specie, varietate (de plante, de animale sau de produse fabricate); categorie, fel (de oameni). Luntrașul vorbea încet, spunînd felurite lucruri despre o sută și una soiuri de rațe. SADOVEANU, E. 178. Toate soiurile de buruieni luptau pentru viață pe solul crăpat din loc în loc. CAMIL PETRESCU, N. 89. Tot romînul care se mîndrește cu trecutul patriei sale simte dorința de-a ști ce soi de oameni au fost acei viteji care ne-au lăsat așa de glorioasă moștenire. ALECSANDRI, S. 25. La mese cînd se află, tot schimbă, poruncește... să-i dea alt soi de vin. NEGRUZZI, S. II 207. ◊ Loc. adj. De soi = de bună calitate, ales. Avînd un cocoș de soi, cu mare cheltuială a alergat... de a cumpărat și o găină, așișderea de soi. ISPIRESCU, L. 365. [Cîrjă] de lîngă Ștefan pleacă cu buni viteji de soi. ALECSANDRI, P. III 225. ◊ Expr. (Despre oameni) Soi rău v. rău2 (I 1). ♦ Fel, categorie de lucruri. Doi feciori, în depărtări, ți i-a stins războiul! Și rămas-ai în oftări și te bate pe cărări Răul de tot soiul. NECULUȚĂ, Ț. D. 112. Multe soiuri de peisajuri am văzut prin deosebite țări. ALECSANDRI, C. 36.

SOÍ3, soiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A murdări (cu grăsime, cu sudoare). Capul lui mare, afundat într-o pernă galbenă și soită cu nădușală. DELAVRANCEA, la TDRG.

SOÍ4, soiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înnobila o rasă de animale, prin împerecheri cu animale de soi mai bun. (Refl. pas.) Boii moldovenești... soindu-se cu ungurești, să fac mai arătoși. La TDRG.

SOI sóiuri n. 1) Totalitate a organismelor (vegetale sau animale) cu anumite trăsături ereditare comune; specie. ◊ De soi de calitate superioară; ales; deosebit. 2) fam. Grup de ființe sau de obiecte ce se caracterizează printr-o anumită însușire; specie; gen; fel; categorie. /<turc. soy

1) soĭ n.. pl. urĭ (turc. soĭ, rasă, neam, familie, fel, nobleță; ngr. sói, alb. sîrb. bg. soĭ). Rasă, fel, specie, varietate: un cal (saŭ niște pepenĭ) de soĭ bun, curios soĭ de om era și el!. A fi soĭ, a fi de bună rasă: aceștĭ copiĭ, căt, pepenĭ nu-s soĭ! A fi de soĭ, a fi de bună rasa: un cal de soĭ. Soĭ răŭ, neam păcătos, neam vițios: acest copil e soĭ răŭ.

2) soĭ (Munt. vest) n., pl. inuzitat urĭ și soáĭe (Munt Mold.) pl. inuzitat soĭ (cp. cu zoaĭe). Slin, murdărie din grăsime depusă pe păr, pe haĭne ș. a.: soĭu de pe guler (Delv. la Tkt.), tarabă încleĭată de soaĭe (ChN. 2,26).

arată toate definițiile

Intrare: soi (grup, varietate)
soi1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soi
  • soiul
  • soiu‑
plural
  • soiuri
  • soiurile
genitiv-dativ singular
  • soi
  • soiului
plural
  • soiuri
  • soiurilor
vocativ singular
plural
Intrare: soi (înnobila)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • soi
  • soire
  • soit
  • soitu‑
  • soind
  • soindu‑
singular plural
  • soiește
  • soiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • soiesc
(să)
  • soiesc
  • soiam
  • soii
  • soisem
a II-a (tu)
  • soiești
(să)
  • soiești
  • soiai
  • soiși
  • soiseși
a III-a (el, ea)
  • soiește
(să)
  • soiască
  • soia
  • soi
  • soise
plural I (noi)
  • soim
(să)
  • soim
  • soiam
  • soirăm
  • soiserăm
  • soisem
a II-a (voi)
  • soiți
(să)
  • soiți
  • soiați
  • soirăți
  • soiserăți
  • soiseți
a III-a (ei, ele)
  • soiesc
(să)
  • soiască
  • soiau
  • soi
  • soiseră
Intrare: soi (murdări)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • soi
  • soire
  • soit
  • soitu‑
  • soind
  • soindu‑
singular plural
  • soiește
  • soiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • soiesc
(să)
  • soiesc
  • soiam
  • soii
  • soisem
a II-a (tu)
  • soiești
(să)
  • soiești
  • soiai
  • soiși
  • soiseși
a III-a (el, ea)
  • soiește
(să)
  • soiască
  • soia
  • soi
  • soise
plural I (noi)
  • soim
(să)
  • soim
  • soiam
  • soirăm
  • soiserăm
  • soisem
a II-a (voi)
  • soiți
(să)
  • soiți
  • soiați
  • soirăți
  • soiserăți
  • soiseți
a III-a (ei, ele)
  • soiesc
(să)
  • soiască
  • soiau
  • soi
  • soiseră
Intrare: soi (murdărie)
soi2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soi
  • soiul
  • soiu‑
plural
  • soaie
  • soaiele
genitiv-dativ singular
  • soi
  • soiului
plural
  • soaie
  • soaielor
vocativ singular
plural
Intrare: Șoi
nume propriu (I3)
  • Șoi
Intrare: șoi
șoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

soi (grup, varietate)

  • 1. Grup de plante sau de animale care aparțin aceleiași specii ori varietăți, cu anumite însușiri morfologice sau fiziologice ereditare comune; plantă sau animal care aparține unui asemenea grup.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: specie attach_file 2 exemple
    exemple
    • Luntrașul vorbea încet, spunînd felurite lucruri despre o sută și una soiuri de rațe. SADOVEANU, E. 178.
      surse: DLRLC
    • Toate soiurile de buruieni luptau pentru viață pe solul crăpat din loc în loc. CAMIL PETRESCU, N. 89.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adjectivală De soi = de bună calitate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ales (adj.) attach_file 2 exemple
      exemple
      • Avînd un cocoș de soi, cu mare cheltuială a alergat... de a cumpărat și o găină, așișderea de soi. ISPIRESCU, L. 365.
        surse: DLRLC
      • [Cîrjă] de lîngă Ștefan pleacă cu buni viteji de soi. ALECSANDRI, P. III 225.
        surse: DLRLC
  • 2. familiar Varietate, gen, fel, categorie de oameni sau de obiecte.
    exemple
    • Tot romînul care se mîndrește cu trecutul patriei sale simte dorința de-a ști ce soi de oameni au fost acei viteji care ne-au lăsat așa de glorioasă moștenire. ALECSANDRI, S. 25.
      surse: DLRLC
    • La mese cînd se află, tot schimbă, poruncește... să-i dea alt soi de vin. NEGRUZZI, S. II 207.
      surse: DLRLC
    • Doi feciori, în depărtări, ți i-a stins războiul! Și rămas-ai în oftări și te bate pe cărări Răul de tot soiul. NECULUȚĂ, Ț. D. 112.
      surse: DLRLC
    • Multe soiuri de peisajuri am văzut prin deosebite țări. ALECSANDRI, C. 36.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie (Despre oameni) Soi rău.
      surse: DLRLC

etimologie:

soi (înnobila)

  • 1. rar A înnobila o rasă de animale, prin împerecheri cu animale de soi mai bun.
    exemple
    • reflexiv pasiv Boii moldovenești... soindu-se cu ungurești, să fac mai arătoși. La TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

soi (murdări)

  • 1. rar A (se) murdări, a (se) umple cu soi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: murdări attach_file un exemplu
    exemple
    • Capul lui mare, afundat într-o pernă galbenă și soită cu nădușală. DELAVRANCEA, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • soi
    surse: DEX '09 DEX '98

soi (murdărie)

  • 1. popular Strat de murdărie depus pe obiecte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: slin attach_file 2 exemple
    exemple
    • Un biet funcționăraș în arhiva prefecturii, prăfuit, bătrîn și vai de el, ca toate dosarele cu care și-a împărțit soiul degetelor și cerneala violetă a călimării. POPA, B. 43.
      surse: DLRLC
    • Cuțitele și furculițele ruginite, lingurile pline de soi și peste toate o muscărie ca-n toiul verii. SLAVICI, V. P. 90.
      surse: DLRLC

etimologie: