6 intrări
49 de definiții
din care- explicative (25)
- morfologice (11)
- relaționale (6)
- etimologice (1)
- specializate (2)
- enciclopedice (1)
- argou (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SOI2, soiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) murdări, a (se) umple cu soi1. – Din soi1.
SOI2, soiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) murdări, a (se) umple cu soi1. – Din soi1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SOI3, soiuri, s. n. Grup de plante sau de animale care aparțin aceleiași specii ori varietăți, cu anumite însușiri morfologice sau fiziologice ereditare comune; plantă sau animal care aparține unui asemenea grup. – Loc. adj. De soi = de bună calitate, ales. ♦ (Fam.) Varietate, gen, fel, categorie de oameni sau de obiecte. – Din tc. soy.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SOI1, soaie, s. n. (Pop.) Strat de murdărie depus pe obiecte; slin. – Et. nec. Cf. zoaie.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
soi4 [At: MANOLACHE DRĂGHICI, I. 13/26 / Pzi: ~esc / E: soi1] 1-2 vtrp (Rar; c. i. animale) A (se) împerechea cu animale de rasă superioră pentru a da un soi1 (14) mai bun. 3-4 vtrp (Rar; pex; c. i. animale) A (se) înnobila prin împerechere cu animale de soi1 (14) mai bun. 5-6 (Pex) vtr (Reg) A (se) încrucișa.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
soi5 vtr [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~esc / E: soi2] (Rar) 1-2 A (se) murdări.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
soi1 sn [At: CARTE TREB. I, 80/22 / Pl: ~uri / E: tc soy, ngr σόι] 1 Manieră de a fi, de a se manifesta a cuiva sau a ceva, de a se desfășura a unei activități, a unui proces etc. Si: chip (47), fel (11), gen1 (10), mod1, (rar) tacâm, (îvp) seamă, (îrg) plasă2, (reg) madea, stambă (10). 2 (Spc) Totalitatea caracterelor definitorii pentru un grup de ființe, de obiecte, de fenomene etc. Si: tip1. 3 (Pex) Specie (5). 4 (Precedat de „tot” și urmat de pp „de”) Cuvânt care sugerează ideea de diversitate. 5 (Îla) De tot ~ul Variat. 6 (Îe) Un ~ de… Un lucru asemănător cu ... 7 (Îae) Ceva care pare să fie … 8 Grup de plante (de cultură) care aparțin aceleiași specii, varietăți sau subvarietăți și care posedă caracteristici ereditare comune de ordin morfologic, fiziologic și biochimic Si: (rar) rasă2. 9 (Rar) Varietate de vin. 10 (Înv) Rasă2. 11 (Înv) Sex (1). 12 (Îs) ~ul frumos Sexul slab. 13 Varietate de animale care se deosebesc de alte varietăți din aceeași specie prin anumite caractere specifice, adesea obținută prin selecție artificială în scopul de a se ajunge la tipuri noi Si: rasă2, subspecie, (pop) rudă1, sămânță, (reg) strană. 14 Animal care face parte dintr-un soi (14). 15 (Îla) De ~ Care are calități deosebite. 16 (Îal) De rasă2. 17 (Reg; art) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 18 (Înv) Popor. 19 (Înv) Obârșie. 20 (Înv) Neam. 21 (Asr; îla) De ~ De seamă. 22-23 (Îs) ~ rău (sau bun) Persoană cu obiceiuri, comportări etc. rele (sau bune).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
soi3 s [At: A III, 18 / Pl: nct / E: nct] (Reg) Lingură mare pentru urdă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
soi2 sn [At: PANN, P.V. I, 158/24 / V: soaie / Pl: (rar) soaie, ~, (nob) ~uri / E: ns cf zoaie] (Pop) Slin (1) .
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SOI1, soaie, s. n. (Rar) Strat de murdărie depus pe obiecte; slin. – Et. nec. Cf. zoaie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
SOI3, soiuri, s. n. Grup de plante sau de animale care aparțin aceleași specii ori varietăți, cu anumite însușiri morfologice sau fiziologice ereditare comune; plantă sau animal care aparține unui asemenea grup. ◊ Loc. adj. De soi = de bună calitate, ales. ♦ (Fam.) Varietate, gen, fel, categorie de oameni sau de obiecte. – Din tc. soy.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
SOI3, soiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A murdări (cu grăsime, cu sudoare). Capul lui mare, afundat într-o pernă galbenă și soită cu nădușală. DELAVRANCEA, la TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SOI1 s. n. (Rar) Strat murdar (de sudoare, de grăsime) depus pe obiecte; slin. Un biet funcționăraș în arhiva prefecturii, prăfuit, bătrîn și vai de el, ca toate dosarele cu care și-a împărțit soiul degetelor și cerneala violetă a călimării. POPA, B. 43. Cuțitele și furculițele ruginite, lingurile pline de soi și peste toate o muscărie ca-n toiul verii. SLAVICI, V. P. 90.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SOI2, soiuri, s. n. Specie, varietate (de plante, de animale sau de produse fabricate); categorie, fel (de oameni). Luntrașul vorbea încet, spunînd felurite lucruri despre o sută și una soiuri de rațe. SADOVEANU, E. 178. Toate soiurile de buruieni luptau pentru viață pe solul crăpat din loc în loc. CAMIL PETRESCU, N. 89. Tot romînul care se mîndrește cu trecutul patriei sale simte dorința de-a ști ce soi de oameni au fost acei viteji care ne-au lăsat așa de glorioasă moștenire. ALECSANDRI, S. 25. La mese cînd se află, tot schimbă, poruncește... să-i dea alt soi de vin. NEGRUZZI, S. II 207. ◊ Loc. adj. De soi = de bună calitate, ales. Avînd un cocoș de soi, cu mare cheltuială a alergat... de a cumpărat și o găină, așișderea de soi. ISPIRESCU, L. 365. [Cîrjă] de lîngă Ștefan pleacă cu buni viteji de soi. ALECSANDRI, P. III 225. ◊ Expr. (Despre oameni) Soi rău v. rău2 (I 1). ♦ Fel, categorie de lucruri. Doi feciori, în depărtări, ți i-a stins războiul! Și rămas-ai în oftări și te bate pe cărări Răul de tot soiul. NECULUȚĂ, Ț. D. 112. Multe soiuri de peisajuri am văzut prin deosebite țări. ALECSANDRI, C. 36.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SOI4, soiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înnobila o rasă de animale, prin împerecheri cu animale de soi mai bun. (Refl. pas.) Boii moldovenești... soindu-se cu ungurești, să fac mai arătoși. La TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SOI soiuri n. 1) Totalitate a organismelor (vegetale sau animale) cu anumite trăsături ereditare comune; specie. ◊ De soi de calitate superioară; ales; deosebit. 2) fam. Grup de ființe sau de obiecte ce se caracterizează printr-o anumită însușire; specie; gen; fel; categorie. /<turc. soy
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
2) soĭ (Munt. vest) n., pl. inuzitat urĭ și soáĭe (Munt Mold.) pl. inuzitat soĭ (cp. cu zoaĭe). Slin, murdărie din grăsime depusă pe păr, pe haĭne ș. a.: soĭu de pe guler (Delv. la Tkt.), tarabă încleĭată de soaĭe (ChN. 2,26).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) soĭ n.. pl. urĭ (turc. soĭ, rasă, neam, familie, fel, nobleță; ngr. sói, alb. sîrb. bg. soĭ). Rasă, fel, specie, varietate: un cal (saŭ niște pepenĭ) de soĭ bun, curios soĭ de om era și el!. A fi soĭ, a fi de bună rasă: aceștĭ copiĭ, căt, pepenĭ nu-s soĭ! A fi de soĭ, a fi de bună rasa: un cal de soĭ. Soĭ răŭ, neam păcătos, neam vițios: acest copil e soĭ răŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
soaie2 sf vz zoaie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
soaie1 sf vz soi2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șioi2 [At: (sf. sec. XVIII) ARH. FOLK. VI, 25 / P: și-o-i / V: (reg) șiui, șoi, șui / Pzi: ~esc / E: pbl fo cf mg sóhajt] 1 vi (Trs) A ofta. 2 vi (Trs) A suspina. 3 vi (Reg; îf șiui) A gâfâi (1). 4 vr (Reg; îf șui) A se văita.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șiui2 vi vz șioi2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șoi2 v vz șioi2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șui5 v vz șioi2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
soiu n. 1. rassă (vorbind în special de cai); de ți-e calul de bun soiu AL.; 2. neam, viță (despre oameni): fetele îs de soiu AL.; 3. fig. calitate, natură: e soiu rău, nebun de soiu AL.; 4. fel, specie: tot soiul de neînțelegeri AL.; 5. varietate: soiuri de grâu. [Turc. SOY, rassă, familie, neam, fel].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
soáĭe V. soĭ 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
soi1 (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. soiesc, 3 sg. soiește, imperf. 1 soiam; conj. prez. 1 sg. să soiesc, 3 să soiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
soi3 (strat de murdărie) (pop.) s. n., pl. soaie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
soi2 (specie, fel) s. n., pl. soiuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
soi2 (specie, fel) s. n., pl. soiuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
soi3 (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. soiesc, imperf. 3 sg. soia; conj. prez. 3 să soiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!soi1 (strat de murdărie) (pop.) s. n., pl. soaie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
soi (specie, fel) s. n., pl. soiuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
soi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. soiesc, imperf. 3 sg. soia; conj. prez. 3 sg. și pl. soiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
soi (strat de murdărie) s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
soi
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
soiu, soiuri.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SOI s. v. neam, rasă, seminție, spiță, viță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SOI s. 1. v. specie. 2. v. rasă. 3. v. categorie. 4. v. tip. 5. v. teapă. 6. v. fel. 7. fel, gen, mod. (Are un ~ de timiditate nejustificată.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
soi s. v. NEAM. RASĂ. SEMINȚIE. SPIȚĂ. VIȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SOI s. 1. categorie, chip, fel, gen, neam, sort, specie, tip, varietate, (reg.) madea, sad, (înv., mai ales în Transilv.) plasă. (Toate ~urile de fructe.) 2. rasă, specie, (pop.) sămînță, (prin Transilv. și Munt.) strană. (~ de vite.) 3. categorie, clasă, fel, gen, specie, speță, tip, varietate, (înv. și reg.) rudă. (Un anumit ~ de indivizi.) 4. categorie, fel, gen, specie, speță, tip, (înv. și pop.) seamă, (fig. peior.) poamă, sămînță, sculă, stambă, tacîm. (Ce ~ de om o fi și ăsta?) 5. categorie, fel, gen, teapă, (fig.) calibru, (reg. fig.) pănură. (Avea doar prieteni de ~ lui.) 6. fel, gen, mod, specie, specimen, tip, varietate, (reg.) modru. (Există următoarele ~ de silogisme...) 7. fel, gen, mod. (Are un ~ de timiditate nejustificată.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘIOI vb. v. ofta, suspina.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șioi vb. v. OFTA. SUSPINA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
soi (-iuri), s. n. – 1. Rasă, castă. – 2. Speță, tip, generație. – 3. Clasă, specie, gen. – 4. Caracter, model, natură. – Mr. so(i)e, megl. soi. Tc. soy (Șeineanu, II, 325; Lokotsch 1923; Ronzevalle 113), cf. ngr. σόï, alb., bg. soi. – Der. soi, vb. (a încrucișa, a îmbunătăți rasa); soios, adj. (de rasă bună).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
soi2 s.n. (reg.) lingură mare pentru urdă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
soaie s.f. pl. (înv. și reg.) murdărie de grăsime.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
*ȘOI 1. + -ugă: Șoiuga b. (16 B III 210). 2. + -it: Șoit moț, Densușianu îl explică din. iran. šoit „lucitor” (O Dens T); -u, răzeș (C răz 13).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
soi, soiuri s. n. somn.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
soi de merge banda expr. 1. persoană fără caracter. 2. persoană care, din prostie, generează diferite încurcături.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
soi rău expr. persoană cu deprinderi urâte.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N67) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv neutru (N66) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
soi, soiurisubstantiv neutru
- 1. Grup de plante sau de animale care aparțin aceleiași specii ori varietăți, cu anumite însușiri morfologice sau fiziologice ereditare comune; plantă sau animal care aparține unui asemenea grup. DEX '09 DLRLCsinonime: specie
- Luntrașul vorbea încet, spunînd felurite lucruri despre o sută și una soiuri de rațe. SADOVEANU, E. 178. DLRLC
- Toate soiurile de buruieni luptau pentru viață pe solul crăpat din loc în loc. CAMIL PETRESCU, N. 89. DLRLC
- De soi = de bună calitate. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ales
- Avînd un cocoș de soi, cu mare cheltuială a alergat... de a cumpărat și o găină, așișderea de soi. ISPIRESCU, L. 365. DLRLC
- [Cîrjă] de lîngă Ștefan pleacă cu buni viteji de soi. ALECSANDRI, P. III 225. DLRLC
-
-
- 2. Varietate, gen, fel, categorie de oameni sau de obiecte. DEX '09 DLRLC
- Tot romînul care se mîndrește cu trecutul patriei sale simte dorința de-a ști ce soi de oameni au fost acei viteji care ne-au lăsat așa de glorioasă moștenire. ALECSANDRI, S. 25. DLRLC
- La mese cînd se află, tot schimbă, poruncește... să-i dea alt soi de vin. NEGRUZZI, S. II 207. DLRLC
- Doi feciori, în depărtări, ți i-a stins războiul! Și rămas-ai în oftări și te bate pe cărări Răul de tot soiul. NECULUȚĂ, Ț. D. 112. DLRLC
- Multe soiuri de peisajuri am văzut prin deosebite țări. ALECSANDRI, C. 36. DLRLC
-
etimologie:
- soy DEX '09 DEX '98
soi, soiescverb
- 1. A înnobila o rasă de animale, prin împerecheri cu animale de soi mai bun. DLRLC
- Boii moldovenești... soindu-se cu ungurești, să fac mai arătoși. La TDRG. DLRLC
-
soi, soiescverb
- 1. A (se) murdări, a (se) umple cu soi. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: murdări
- Capul lui mare, afundat într-o pernă galbenă și soită cu nădușală. DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- soi DEX '09 DEX '98
soi, soaiesubstantiv neutru
- 1. Strat de murdărie depus pe obiecte. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: slin
- Un biet funcționăraș în arhiva prefecturii, prăfuit, bătrîn și vai de el, ca toate dosarele cu care și-a împărțit soiul degetelor și cerneala violetă a călimării. POPA, B. 43. DLRLC
- Cuțitele și furculițele ruginite, lingurile pline de soi și peste toate o muscărie ca-n toiul verii. SLAVICI, V. P. 90. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09
- zoaie DEX '98 DEX '09