13 definiții pentru sociabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOCIÁBIL, -Ă, sociabili, -e, adj. Capabil să trăiască în relații permanente cu semenii săi, în societate. ♦ Căruia îi plac relațiile cu semenii săi, care se împrietenește ușor cu alții; comunicativ, apropiat, prietenos. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. sociable, lat. sociabilis.

SOCIÁBIL, -Ă, sociabili, -e, adj. Capabil să trăiască în relații permanente cu semenii săi, în societate. ♦ Căruia îi plac relațiile cu semenii săi, care se împrietenește ușor cu alții; comunicativ, apropiat, prietenos. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. sociable, lat. sociabilis.

SOCIÁBIL, -Ă, sociabili, -e, adj. (Despre oameni) Care trăiește în societate; p. ext. cu care te poți înțelege, cu care poți stabili ușor relații; comunicativ, prietenos.

SOCIÁBIL, -Ă adj. (Despre oameni) Capabil să trăiască în societate. ♦ Prietenos, apropiat, comunicativ. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. sociable, lat. sociabilis < socius – tovarăș].

SOCIÁBIL, -Ă adj. (despre oameni) capabil să trăiască în societate. ◊ prietenos, apropiat, comunicativ. (< fr. sociable, lat. sociabilis)

SOCIÁBIL ~ă (~i, ~e) Care se integrează ușor în societate; care stabilește ușor relații bune și permanente cu oamenii; comunicativ. [Sil. -ci-a-] /<fr. sociable

sociabil n. 1. născut spre a trăi în societate: 2. cu care e ușor de a trăi: om sociabil.

*sociábil, -ă adj. (lat. sociabilis. V. soț). Făcut p. a trăĭ în societate: omu e un animal esențialmente sociabil. Care nu fuge de lume, care te primește bine, amabil: acest om nu e sociabil. V. sălbatic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sociábil (-ci-a-) adj. m., pl. sociábili; f. sociábilă, pl. sociábile

sociábil adj. m. (sil. -ci-a-), pl. sociábili; f. sg. sociábilă, pl. sociábile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SOCIÁBIL adj. 1. comunicativ, expansiv, prietenos, volubil, (rar) social, vorbitor, (înv.) soțios, (fig.) deschis. (O fire ~.) 2. atașabil. (Om ~.)

SOCIABIL adj. 1. comunicativ, expansiv, prietenos, volubil, (rar) social, vorbitor, (înv.) soțios, (fig.) deschis. (O fire ~.) 2. atașabil. (Om ~.)

Sociabil ≠ insociabil, nesociabil

Intrare: sociabil
sociabil adjectiv
  • silabație: -ci-a-
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sociabil
  • sociabilul
  • sociabilu‑
  • sociabilă
  • sociabila
plural
  • sociabili
  • sociabilii
  • sociabile
  • sociabilele
genitiv-dativ singular
  • sociabil
  • sociabilului
  • sociabile
  • sociabilei
plural
  • sociabili
  • sociabililor
  • sociabile
  • sociabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)