13 definiții pentru sociabil

SOCIÁBIL, -Ă, sociabili, -e, adj. Capabil să trăiască în relații permanente cu semenii săi, în societate. ♦ Căruia îi plac relațiile cu semenii săi, care se împrietenește ușor cu alții; comunicativ, apropiat, prietenos. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. sociable, lat. sociabilis.

SOCIÁBIL, -Ă, sociabili, -e, adj. Capabil să trăiască în relații permanente cu semenii săi, în societate. ♦ Căruia îi plac relațiile cu semenii săi, care se împrietenește ușor cu alții; comunicativ, apropiat, prietenos. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. sociable, lat. sociabilis.

SOCIÁBIL, -Ă, sociabili, -e, adj. (Despre oameni) Care trăiește în societate; p. ext. cu care te poți înțelege, cu care poți stabili ușor relații; comunicativ, prietenos.

sociábil (-ci-a-) adj. m., pl. sociábili; f. sociábilă, pl. sociábile

sociábil adj. m. (sil. -ci-a-), pl. sociábili; f. sg. sociábilă, pl. sociábile

SOCIÁBIL adj. 1. comunicativ, expansiv, prietenos, volubil, (rar) social, vorbitor, (înv.) soțios, (fig.) deschis. (O fire ~.) 2. atașabil. (Om ~.)

Sociabil ≠ insociabil, nesociabil

SOCIÁBIL, -Ă adj. (Despre oameni) Capabil să trăiască în societate. ♦ Prietenos, apropiat, comunicativ. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. sociable, lat. sociabilis < socius – tovarăș].

SOCIÁBIL, -Ă adj. (despre oameni) capabil să trăiască în societate. ◊ prietenos, apropiat, comunicativ. (< fr. sociable, lat. sociabilis)

SOCIÁBIL ~ă (~i, ~e) Care se integrează ușor în societate; care stabilește ușor relații bune și permanente cu oamenii; comunicativ. [Sil. -ci-a-] /<fr. sociable

sociabil n. 1. născut spre a trăi în societate: 2. cu care e ușor de a trăi: om sociabil.

*sociábil, -ă adj. (lat. sociabilis. V. soț). Făcut p. a trăĭ în societate: omu e un animal esențialmente sociabil. Care nu fuge de lume, care te primește bine, amabil: acest om nu e sociabil. V. sălbatic.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

SOCIÁBIL adj. 1. comunicativ, expansiv, prietenos, volubil, (rar) sociál, vorbitór, (înv.) soțiós, (fig.) deschís. (O fire ~.) 2. atașabil. (Om ~.)

Intrare: sociabil
sociabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sociabil sociabilul sociabilă sociabila
plural sociabili sociabilii sociabile sociabilele
genitiv-dativ singular sociabil sociabilului sociabile sociabilei
plural sociabili sociabililor sociabile sociabilelor
vocativ singular
plural