2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SLOVÁC, -Ă, slovaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Slovaciei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Slovaciei sau slovacilor (1), referitor la Slovacia ori la slovaci. ♦ (Substantivat, f.) Limbă slavă din grupul occidental, vorbită de slovaci. – Din fr. slovaque.

slovac, ~ă smf, a [At: LB / Pl: ~aci, ~ace / E: ger Slowake, fr slovaque] 1 smf Persoană care face parte din populația de bază a Slovaciei. 2-3 smf, a (Persoană) originar(ă) din Slovacia. 4 smp Popor care locuiește în Slovacia. 5-6 a Care aparține Slovaciei sau populației ei. 7-8 a Privitor la Slovacia sau la populația ei. 9-10 a, sf (Limba) ~ă Limbă slavă din grupul occidental, vorbită de slovaci (4).

SLOVÁC, -Ă, slovaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Slovaciei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Slovaciei sau populației ei, referitor la Slovacia sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă slavă din grupul occidental, vorbită de slovaci. – Din fr. slovaque.

SLOVÁC2, -Ă, slovaci, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația de bază a Slovaciei. Dintr-un grup de slovaci, o armonică își amestecă notele răgușite cu cele ascuțite ale unei mandoline. BART, S. M. 34.

SLOVÁC1, -Ă, slovaci, -e, adj. Care aparține slovacilor, al slovacilor; care este originar din Republica Cehoslovacă. Limba slovacă.

SLOVÁC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Slovacia. ◊ (s. f.) limbă slavă vorbită de slovaci. (< fr. slovaque)

SLOVÁC1 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Slovaciei sau este originară din Slovacia. /<germ. Slowake, fr. Slovaque

SLOVÁC2 ~că (~ci, ~ce) Care aparține Slovaciei sau populației ei; din Slovacia. /<germ. slowake, fr. slovaque

Slovaci m. pl. Slavii din partea orientală a Ceco-Slovachiei în număr aproape de 2.706.000.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

slovác adj. m., s. m., pl. slováci; adj. f., s. f. slovácă, pl. slováce

slovác s. m., adj. m., pl. slováci; f. sg. slovácă, g.-d. art. slovácei, pl. slováce

slovácă (limbă) s. f., g.-d. art. slovácei

slovácă (limba) s. f., g.-d. art. slovácei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SLOVÁC s., adj. 1. s. (prin Transilv.) tăut, tot. 2. adj. (Transilv.) tăuțesc.

SLOVAC s., adj. 1. s. (prin Transilv.) tăut, tot. 2. adj. (Transilv.) tăuțesc.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SLOVÁCĂ s. f. (< adj. slovac,-ă, cf. fr. slovaque): limbă slavă din grupul occidental, vorbită de slovaci – locuitori ai Slovaciei, fostă componentă distinctă a R. S. Cehoslovace, azi R. Slovacă – de slovacii din unele zone care aparțin R. Ucraina și de slovacii stabiliți în România, în zona Banatului (centrul Nădlac). Este limba oficială a R. Slovace. Înrudită îndeaproape cu ceha, ea are același accent (pe prima silabă) și folosește același alfabet (latin); se deosebește de cehă mai ales prin elementele lexicale împrumutate din rusă și din limbile slave meridionale. A fost atestată în secolul al XV-lea, prin documente din timpul mișcării husite. S. literară s-a format abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, pe baza dialectului slovac de apus, dezvoltarea ei fiind mult îngrădită de ocupația maghiară care nu permitea folosirea ei ca limbă oficială. După 1918 – anul independenței de stat a popoarelor ceh și slovac – ea s-a dezvoltat ca limbă oficială (alături de cehă), în cadrul statului cehoslovac format atunci, cu trei grupuri dialectale distincte: cel de răsărit, cel de apus și cel de mijloc. Existența unor elemente lexicale slovace în limba română și a unor elemente lexicale române în limba slovacă (pe baza vecinătății istorice dintre cele două popoare) i-a determinat pe lingviști să vorbească despre o influență a limbii slovace asupra limbii române și, invers, despre o influență a limbii române asupra limbii slovace (v. influénță).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SLOVÁC, -Ă (< fr.) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Popor care s-a constituit ca națiune pe terit. Slovaciei. Mai trăiesc în Ungaria, Serbia, și Muntenegru, Ucraina, România, Polonia, Federația Rusă, S.U.A. și Canada. De religie creștină (catolici). ♦ Persoană care aparține acestui popor sau este originară din Slovacia. 2. Adj. Care aparține Slovaciei sau populației ei. ♦ Persoană care aparține acestui popor sau este originară din Slovacia. ♦ (Substantivat, f.) Limbo indo-europeană din familia slavă, grupul occidental, vorbită în Slovacia, dar și în Republica Cehă, Ungaria, N Serbiei și în S.U.A. de slovaci. Fondul lexical de bază, moștenit din slava comună, corespunde în mare măsură celui din cehă; a suferit influențe latine; are multe împrumuturi germane. Cele mai vechi texte datează din sec. 16. Ca limbă literară modernă se dezvoltă abia în sec. 20, pe baza dialectului central. Alfabet latin.

Intrare: slovac (adj.)
slovac1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slovac
  • slovacul
  • slovacu‑
  • slova
  • slovaca
plural
  • slovaci
  • slovacii
  • slovace
  • slovacele
genitiv-dativ singular
  • slovac
  • slovacului
  • slovace
  • slovacei
plural
  • slovaci
  • slovacilor
  • slovace
  • slovacelor
vocativ singular
plural
Intrare: slovac (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slovac
  • slovacul
  • slovacu‑
plural
  • slovaci
  • slovacii
genitiv-dativ singular
  • slovac
  • slovacului
plural
  • slovaci
  • slovacilor
vocativ singular
  • slovacule
  • slovace
plural
  • slovacilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

slovac (adj.)

etimologie:

slovac, -ă (persoană) slovacă

  • 1. Persoană care face parte din populația Slovaciei sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: tot (s.m.) tăut attach_file un exemplu
    exemple
    • Dintr-un grup de slovaci, o armonică își amestecă notele răgușite cu cele ascuțite ale unei mandoline. BART, S. M. 34.
      surse: DLRLC

etimologie: