12 definiții pentru slovac (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SLOVÁC, -Ă, slovaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Slovaciei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Slovaciei sau slovacilor (1), referitor la Slovacia ori la slovaci. ♦ (Substantivat, f.) Limbă slavă din grupul occidental, vorbită de slovaci. – Din fr. slovaque.

slovac, ~ă smf, a [At: LB / Pl: ~aci, ~ace / E: ger Slowake, fr slovaque] 1 smf Persoană care face parte din populația de bază a Slovaciei. 2-3 smf, a (Persoană) originar(ă) din Slovacia. 4 smp Popor care locuiește în Slovacia. 5-6 a Care aparține Slovaciei sau populației ei. 7-8 a Privitor la Slovacia sau la populația ei. 9-10 a, sf (Limba) ~ă Limbă slavă din grupul occidental, vorbită de slovaci (4).

SLOVÁC, -Ă, slovaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Slovaciei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Slovaciei sau populației ei, referitor la Slovacia sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă slavă din grupul occidental, vorbită de slovaci. – Din fr. slovaque.

SLOVÁC2, -Ă, slovaci, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația de bază a Slovaciei. Dintr-un grup de slovaci, o armonică își amestecă notele răgușite cu cele ascuțite ale unei mandoline. BART, S. M. 34.

SLOVÁC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Slovacia. ◊ (s. f.) limbă slavă vorbită de slovaci. (< fr. slovaque)

SLOVÁC1 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Slovaciei sau este originară din Slovacia. /<germ. Slowake, fr. Slovaque

Slovaci m. pl. Slavii din partea orientală a Ceco-Slovachiei în număr aproape de 2.706.000.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

slovác adj. m., s. m., pl. slováci; adj. f., s. f. slovácă, pl. slováce

slovác s. m., adj. m., pl. slováci; f. sg. slovácă, g.-d. art. slovácei, pl. slováce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SLOVÁC s., adj. 1. s. (prin Transilv.) tăut, tot. 2. adj. (Transilv.) tăuțesc.

SLOVAC s., adj. 1. s. (prin Transilv.) tăut, tot. 2. adj. (Transilv.) tăuțesc.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SLOVÁC, -Ă (< fr.) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Popor care s-a constituit ca națiune pe terit. Slovaciei. Mai trăiesc în Ungaria, Serbia, și Muntenegru, Ucraina, România, Polonia, Federația Rusă, S.U.A. și Canada. De religie creștină (catolici). ♦ Persoană care aparține acestui popor sau este originară din Slovacia. 2. Adj. Care aparține Slovaciei sau populației ei. ♦ Persoană care aparține acestui popor sau este originară din Slovacia. ♦ (Substantivat, f.) Limbo indo-europeană din familia slavă, grupul occidental, vorbită în Slovacia, dar și în Republica Cehă, Ungaria, N Serbiei și în S.U.A. de slovaci. Fondul lexical de bază, moștenit din slava comună, corespunde în mare măsură celui din cehă; a suferit influențe latine; are multe împrumuturi germane. Cele mai vechi texte datează din sec. 16. Ca limbă literară modernă se dezvoltă abia în sec. 20, pe baza dialectului central. Alfabet latin.

Intrare: slovac (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slovac
  • slovacul
  • slovacu‑
plural
  • slovaci
  • slovacii
genitiv-dativ singular
  • slovac
  • slovacului
plural
  • slovaci
  • slovacilor
vocativ singular
  • slovacule
  • slovace
plural
  • slovacilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

slovac, -ă (persoană) slovacă

  • 1. Persoană care face parte din populația Slovaciei sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: tot (s.m.) tăut attach_file un exemplu
    exemple
    • Dintr-un grup de slovaci, o armonică își amestecă notele răgușite cu cele ascuțite ale unei mandoline. BART, S. M. 34.
      surse: DLRLC

etimologie: