2 intrări

28 de definiții

din care

Explicative DEX

SIREICAN, -Ă adj., s. m. și f. v. sărăcan.

SIREICAN, -Ă adj., s. m. și f. v. sărăcan.

sireican, ~ă smf vz sărăcan

SIREICAN, -Ă s. m. și f. v. sărăcan.

ARACAN s. m. v. sărăcan.

IRACAN s. m. v. sărăcan.

IRACAN s. m. v. sărăcan.

ÎRACAN s. m. v. sărăcan.

ÎRACAN s. m. v. sărăcan.

SĂRACAN, -Ă adj., s. m. și f. v. sărăcan.

SĂRACAN, -Ă adj., s. m. și f. v. sărăcan.

SĂRĂCAN, -Ă, sărăcani, -e, s. m. și f. (Pop.) 1. S. m. și f. Om sărac (1), nevoiaș. 2. (Exprimă compătimire față de cineva sau ceva) Biet, sărman, nenorocit, sărac (7). [Var.: săracan, -ă, sireican, -ă s. m. și f., aracan, iracan, îracan s. m.] – Sărac + suf. -an. Cf. săraca-mi [de mine].

SĂRĂCAN, -Ă, sărăcani, -e, s. m. și f. (Pop.) 1. S. m. și f. Om sărac (1), nevoiaș. 2. (Exprimă compătimire față de cineva sau ceva) Biet, sărman, nenorocit, sărac (7). [Var.: săracan, -ă, sireican, -ă s. m. și f., aracan, iracan, îracan s. m.] – Sărac + suf. -an. Cf. săraca-mi [de mine].

aracan sm vz sărăcan

iracan sm vz sărăcan

îracan sm[1] vz sărăcan modificată

  1. În original sn, dar la trimitere figurează sm. — gall

îracande s vz sărăcan

îrăcan sm vz sărăcan

săracan sm vz sărăcan

sărăcan, ~ă smf [At: CREANGĂ, O. 33 / V: sărac~, serac~[1] sn, sireic~ smf, arac~, ărac~, irac~, îrac~ sm / Pl: ~i, ~e / E: sărac + -an, cf săraca-mi de mine] (Pop; uneori cu sens afectiv) 1-3 Om sărac (7, 9, 12). corectat(ă)

  1. În original incorect accentuat: seracan LauraGellner

seracan sm vz sărăcan[1] corectat(ă)

  1. În original, tipărit: vz săracan, care te trimite la cuv. sărăcan, unde este consemnată varianta de față — LauraGellner

ARACAN s. m. v. săracan.

SĂRĂCAN, -Ă, sărăcani, -e, s. m. și f. Om sărac. N-o lasă taică-său să ia un sărăcan. STANCU, D. 80. ◊ Expr. (Exprimînd compătimire) Sărăcan de mîne = vai de mine. V. îracan. De ce m-ați mai chemat, sărăcan de mine. ȘEZ. XII 39. (Cu pronunțare regională) Și tot eu, săracan de mine, voi căuta să te urmez la groapă, că doară n-ai pe nime pe lumea asta. CONTEMPORANUL, VII 527. Săracan de mine!... Ce-au pățit? ALECSANDRI, T. 349. – Variantă: sireican, -ă (CREANGĂ, P. 52) s. m. și f.

SĂRĂCAN ~ă (~i, ~e) și substantival fam. (despre persoane) v. SĂRAC.~ (sau arăcan) de mine (și de mine)! vai de mine (și de mine)! nenorocitul de mine! /sărac + suf. ~an

săràcan a. Mold. foarte sărac; săracan de mine! exclamațiune de mare nenorocire (adesea cu o nuanță comică).

sireĭcánu V. sĭreacu.

Ortografice DOOM

!sărăcan (pop.) s. m., pl. sărăcani

sărăcan (pop.) adj. m., s. m., pl. sărăcani; f. sărăcană, pl. sărăcane

sărăcan adj. m., s. m., pl. sărăcani; f. sg. sărăcană, pl. sărăcane

Etimologice

săracan Expresia săracan de mine a fost corect explicată de acad. Iorgu Iordan, Stilistica, p. 36, împotriva părerii lui Tiktin și a celei formulate mai explicit de mine (BL, IV (1936), p. 112; DU inventează chiar un adjectiv săràcan „foarte sărac”): punctul de plecare este în săraca-mi de mine. O dovadă că această explicație este justă ne-o aduce o paralelă exactă din aromînă : mărata-n' de mine (Th. Capidan, Aromînii p. 408). Cum se vede, aici a fost păstrat caracterul muiat al lui n < m, ceea ce exclude ipoteza formării cu un sufix -an,.

Sinonime

SĂRĂCAN adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaș, sărac, sărman.

SĂRĂCAN adj. v. biet, nenorocit, nevoiaș, sărac, sărman.

sărăcan adj. v. BIET. NENOROCIT. NEVOIAȘ. SĂRAC. SĂRMAN.

Intrare: sărăcan (adj.)
sărăcan1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărăcan
  • sărăcanul
  • sărăcanu‑
  • sărăca
  • sărăcana
plural
  • sărăcani
  • sărăcanii
  • sărăcane
  • sărăcanele
genitiv-dativ singular
  • sărăcan
  • sărăcanului
  • sărăcane
  • sărăcanei
plural
  • sărăcani
  • sărăcanilor
  • sărăcane
  • sărăcanelor
vocativ singular
plural
săracan1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săracan
  • săracanul
  • săracanu‑
  • săraca
  • săracana
plural
  • săracani
  • săracanii
  • săracane
  • săracanele
genitiv-dativ singular
  • săracan
  • săracanului
  • săracane
  • săracanei
plural
  • săracani
  • săracanilor
  • săracane
  • săracanelor
vocativ singular
plural
sireican1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sireican
  • sireicanul
  • sireicanu‑
  • sireica
  • sireicana
plural
  • sireicani
  • sireicanii
  • sireicane
  • sireicanele
genitiv-dativ singular
  • sireican
  • sireicanului
  • sireicane
  • sireicanei
plural
  • sireicani
  • sireicanilor
  • sireicane
  • sireicanelor
vocativ singular
plural
Intrare: sărăcan (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărăcan
  • sărăcanul
  • sărăcanu‑
plural
  • sărăcani
  • sărăcanii
genitiv-dativ singular
  • sărăcan
  • sărăcanului
plural
  • sărăcani
  • sărăcanilor
vocativ singular
  • sărăcanule
  • sărăcane
plural
  • sărăcanilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săracan
  • săracanul
  • săracanu‑
plural
  • săracani
  • săracanii
genitiv-dativ singular
  • săracan
  • săracanului
plural
  • săracani
  • săracanilor
vocativ singular
  • săracanule
  • săracane
plural
  • săracanilor
seracan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
îrăcan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
îracande
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aracan
  • aracanul
  • aracanu‑
plural
  • aracani
  • aracanii
genitiv-dativ singular
  • aracan
  • aracanului
plural
  • aracani
  • aracanilor
vocativ singular
  • aracanule
  • aracane
plural
  • aracanilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iracan
  • iracanul
  • iracanu‑
plural
  • iracani
  • iracanii
genitiv-dativ singular
  • iracan
  • iracanului
plural
  • iracani
  • iracanilor
vocativ singular
  • iracanule
  • iracane
plural
  • iracanilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îracan
  • ‑racan
  • îracanul
  • îracanu‑
  • ‑racanul
  • ‑racanu‑
plural
  • îracani
  • ‑racani
  • îracanii
  • ‑racanii
genitiv-dativ singular
  • îracan
  • ‑racan
  • îracanului
  • ‑racanului
plural
  • îracani
  • ‑racani
  • îracanilor
  • ‑racanilor
vocativ singular
  • îracanule
  • ‑racanule
  • îracane
  • ‑racane
plural
  • îracanilor
  • ‑racanilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sireican
  • sireicanul
  • sireicanu‑
plural
  • sireicani
  • sireicanii
genitiv-dativ singular
  • sireican
  • sireicanului
plural
  • sireicani
  • sireicanilor
vocativ singular
  • sireicanule
  • sireicane
plural
  • sireicanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sărăcan, sărăcaadjectiv

etimologie:
  • sărac + -an NODEX

sărăca, sărăcanesubstantiv feminin
sărăcan, sărăcanisubstantiv masculin

popular
  • 1. Om sărac. DEX '09 DEX '98 NODEX
    • format_quote N-o lasă taică-său să ia un sărăcan. STANCU, D. 80. DLRLC
    • chat_bubble (Exprimând compătimire) Sărăcan (sau arăcan) de mine (și de mine)! = vai de mine (și de mine)! nenorocitul de mine! DLRLC NODEX
      • format_quote De ce m-ați mai chemat, sărăcan de mine. ȘEZ. XII 39. DLRLC
      • format_quote Și tot eu, săracan de mine, voi căuta să te urmez la groapă, că doară n-ai pe nime pe lumea asta. CONTEMPORANUL, VII 527. DLRLC
      • format_quote Săracan de mine!... Ce-au pățit? ALECSANDRI, T. 349. DLRLC
  • 2. (Exprimă compătimire față de cineva sau ceva) Sărac. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • sărac + -an. DEX '09
  • cf. săraca-mi [de mine]. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.