SĂRĂCAN, -Ă, sărăcani, -e, s. m. și f. (Pop.) 1. S. m. și f. Om sărac (1), nevoiaș. 2. (Exprimă compătimire față de cineva sau ceva) Biet, sărman, nenorocit, sărac (7). [Var.: săracan, -ă, sireican, -ă s. m. și f., aracan, iracan, îracan s. m.] – Sărac + suf. -an. Cf. săraca-mi [de mine].