2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SINCOPÁT, -Ă, sincopați, -te, adj. 1. (Despre muzică, în special despre muzica de jazz) Caracterizat prin folosirea sincopei (2). 2. (Fon.; despre vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) Dispărut în interiorul unui cuvânt prin sincopă (3). – V. sincopa. Cf. fr. syncopè.

SINCOPÁT, -Ă, sincopați, -te, adj. 1. (Despre muzică, în special despre muzica de jaz) Caracterizat prin folosirea sincopei (2). 2. (Fon.; despre vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) Dispărut în interiorul unui cuvânt prin sincopă (3). – V. sincopa. Cf. syncopé.

SINCOPÁT, -Ă, sincopați, -te, adj. 1. (Muz.) Caracterizat prin prezența sincopei; p. ext. întrerupt. Printr-o altă fereastră se împrăștia afară o muzică sincopată de radio. PAS, Z. I 12. 2. (Lingv.; despre vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) Căzut din interiorul unui cuvînt prin sincopă.

SINCOPÁT, -Ă adj. 1. (Despre muzică) Care folosește sincopa (2). 2. (Despre vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) Dispărut din interiorul unui cuvânt prin sincopă (3). [< sincopa].

SINCOPÁT, -Ă adj. 1. (despre muzică) care folosește sincopa (2). 2. (despre vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) dispărut din interiorul unui cuvânt prin sincopă (3). (< după fr. syncopé)

SINCOPÁT ~tă (~ți, ~te) 1) muz. Care ține de sincopă; propriu sincopei. 2) lingv. (despre vocale, silabe) Care a dispărut prin sincopă. /v. a sincopa

sincopat a. Gram. eliminat la mijloc: forme sincopate.

SINCOPÁ, sincopez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o sincopă. – Din sincopă. Cf. fr. syncoper.

SINCOPÁ, sincopez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o sincopă. – Din sincopă. Cf. fr. syncoper.

SINCOPÁ vb. I. tr. A face o sincopă (2, 3). [< fr. syncoper].

SINCOPÁ vb. tr. a suporta, a face o sincopă (2, 3). (< fr. syncoper)

A SINCOPÁ ~éz tranz. A supune unei sincope. /<fr. syncoper

*sincopéz v. tr. (d. sincopă; fr. syncoper). Gram. Scot o literă saŭ o silabă din mijlocu cuvîntuluĭ: a sincopa o silabă. Prescurtez pin sincopă: a sincopa o vorbă. Muz. Unesc pin sincopă: a sincopa o notă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sincopát adj. m., pl. sincopáți; f. sg. sincopátă, pl. sincopáte

sincopá (a ~) vb., ind. prez. 3 sincopeáză

sincopá vb., ind. prez. 1 sg. sincopéz, 3 sg. și pl. sincopeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SINCOPÁT adj. 1. ritmic. (Muzică ~.) 2. sacadat. (Ritm ~ al versurilor.)

SINCOPAT adj. 1. ritmic. (Muzică ~.) 2. sacadat. (Ritm ~ al versurilor.)

Intrare: sincopat
sincopat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sincopat
  • sincopatul
  • sincopatu‑
  • sincopa
  • sincopata
plural
  • sincopați
  • sincopații
  • sincopate
  • sincopatele
genitiv-dativ singular
  • sincopat
  • sincopatului
  • sincopate
  • sincopatei
plural
  • sincopați
  • sincopaților
  • sincopate
  • sincopatelor
vocativ singular
plural
Intrare: sincopa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sincopa
  • sincopare
  • sincopat
  • sincopatu‑
  • sincopând
  • sincopându‑
singular plural
  • sincopea
  • sincopați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sincopez
(să)
  • sincopez
  • sincopam
  • sincopai
  • sincopasem
a II-a (tu)
  • sincopezi
(să)
  • sincopezi
  • sincopai
  • sincopași
  • sincopaseși
a III-a (el, ea)
  • sincopea
(să)
  • sincopeze
  • sincopa
  • sincopă
  • sincopase
plural I (noi)
  • sincopăm
(să)
  • sincopăm
  • sincopam
  • sincoparăm
  • sincopaserăm
  • sincopasem
a II-a (voi)
  • sincopați
(să)
  • sincopați
  • sincopați
  • sincoparăți
  • sincopaserăți
  • sincopaseți
a III-a (ei, ele)
  • sincopea
(să)
  • sincopeze
  • sincopau
  • sincopa
  • sincopaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)