SINCOPÁT, -Ă, sincopați, -te, adj. 1. (Despre muzică, în special despre muzica de jazz) Caracterizat prin folosirea sincopei (2). 2. (Fon.; despre vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) Dispărut în interiorul unui cuvânt prin sincopă (3). – V. sincopa. Cf. fr. syncopé.

sincopat, ~ă a [At: ȘĂINEANU² / Pl: ~ați, ~e / E: sincopa] 1 (D. vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) Care a dispărut în interiorul unui cuvânt prin sincopă (3). 2 (D. muzică, în special d. muzică de jazz) Caracterizat prin folosirea sincopei (4). 3 (Rar; pex) Ritmic.

SINCOPÁT, -Ă, sincopați, -te, adj. 1. (Despre muzică, în special despre muzica de jaz) Caracterizat prin folosirea sincopei (2). 2. (Fon.; despre vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) Dispărut în interiorul unui cuvânt prin sincopă (3). – V. sincopa. Cf. syncopé.

SINCOPÁT, -Ă, sincopați, -te, adj. 1. (Muz.) Caracterizat prin prezența sincopei; p. ext. întrerupt. Printr-o altă fereastră se împrăștia afară o muzică sincopată de radio. PAS, Z. I 12. 2. (Lingv.; despre vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) Căzut din interiorul unui cuvînt prin sincopă.

SINCOPÁT, -Ă adj. 1. (Despre muzică) Care folosește sincopa (2). 2. (Despre vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) Dispărut din interiorul unui cuvânt prin sincopă (3). [< sincopa].

SINCOPÁT, -Ă adj. 1. (despre muzică) care folosește sincopa (2). 2. (despre vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) dispărut din interiorul unui cuvânt prin sincopă (3). (< după fr. syncopé)

SINCOPÁT ~tă (~ți, ~te) 1) muz. Care ține de sincopă; propriu sincopei. 2) lingv. (despre vocale, silabe) Care a dispărut prin sincopă. /v. a sincopa

sincopat a. Gram. eliminat la mijloc: forme sincopate.

sincopát adj. m., pl. sincopáți; f. sg. sincopátă, pl. sincopáte

SINCOPÁT adj. 1. ritmic. (Muzică ~.) 2. sacadat. (Ritm ~ al versurilor.)

SINCOPAT adj. 1. ritmic. (Muzică ~.) 2. sacadat. (Ritm ~ al versurilor.)