SINCOPÁT, -Ă, sincopați, -te, adj. 1. (Muz.) Caracterizat prin prezența sincopei; p. ext. întrerupt. Printr-o altă fereastră se împrăștia afară o muzică sincopată de radio. PAS, Z. I 12. 2. (Lingv.; despre vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) Căzut din interiorul unui cuvînt prin sincopă.