2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SILVÉSTRU, -Ă, silveștri, -stre, adj. (Livr.) 1. Păduros; sălbatic. 2. Care este specific regiunilor sau locuitorilor din regiunile păduroase. – Din lat. silvester, -tris.

SILVÉSTRU, -Ă, silveștri, -stre, adj. (Livr.) 1. Păduros; sălbatic. 2. Care este specific regiunilor sau locuitorilor din regiunile păduroase. – Din lat. silvester, -tris.

silvestru, ~ă a [At: PROT. – POP. N. D. / Pl: ~eștri, ~re / E: lat silvester, ~tris] (Liv) 1 Păduros. 2-3 Care este specific regiunilor cu păduri sau locuitorilor acestora.

SILVÉSTRU, -Ă adj. (Rar) De pădure. [< fr. sylvestre, lat. silvester].

SILVÉSTRU, -Ă adj. de pădure. (< fr. sylvestre, lat. silvester)

Silvestru m. nume a doi papi din cari SILVESTRU II (Gerbert) trece drept unul din marii învățați ai evului-mediu (999-1003). ║ (Ieromonahul), egumen din Govora, a tradus din slavonește Evanghelia învățătoare (1642).

*silvéstru, -ă adj. (lat. silvester). Pădureț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

silvéstru (livr.) adj. m., pl. silvéștri; f. silvéstră, pl. silvéstre

silvéstru adj. m., pl. silvéștri; f. sg. silvéstră, pl. silvéstre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SILVÉSTRU adj. v. împădurit, păduros.

silvestru adj. v. ÎMPĂDURIT. PĂDUROS.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SILVESTRU, Valentin (1924-1996, n. București), publicist și critic român de teatru („Caligrafii pe cortină”). Schițe umoristice („Tufă de Veneția”). Memorialistică.

SILVESTRU, numele a doi papi și a doi antipapi. Mai important: S. II (Gerbert d’Aurillac) (999-1003), cel dintâi papă francez. Filozof și matematician, unul dintre marii învățați ai timpului.

SILVESTRU lat. Silvester, „de pădure, sălbatic”. I. 1. Silvestru, act. 2. Silivestru (Syn; Lex; Paș); Silevestru (Syn); Silăvestru (Sd XVI 135). 3. Selvestru (BCI V 204); Seleves/tru, mold. (Ștef; Sd XI 272); -treani s. (Ștef). Selivestri s. (Dm). 4. Sălevestru (Dm); Salivăstru (Tec). 5. Salevestru (Vr). 6. Sălăvăstru, mold. (Tec II; Sd XXI). 7. Solovăstru s. (Ard); cu sinc. lui o: Slovastru, Ioan, act. 8. + Filip: Hilivăstru (Paș). II. Scurtat: 1. *Sevestru, Sevestreni s. (13 – 15 B 133); Sevestrean, act. 2. Sevastru, act. 3. Săvăstru (Tec I); Săvăstreni s. ard. Cf. ipoc. Vestir b. (CL).

Silvestru Rareori folosit astăzi ca prenume, Silvéstru reproduce lat. Silvester, cunoscut numai din epoca creștină și corespunzător adj. silvester „de pădure, pădurean” (neologismul rom. silvestru), un derivat de la silva „pădure” (și deci înrudit cu → Silviu). Prin onomasticonul sacru și calendare, numele se răspîndește în Europa. La noi, este cunoscut sub numeroase variante (Silivestru, Silăvăstru, Selevestru, Sălăvăstru, Solovăstru) și atestat încă din sec. 15 în Moldova și Țara Românească (la 1464 apare în documente toponimul Săvăstreni sau Sevestreni, care presupune o formă Săvăstru). ☐ Fr. Sylvestre sau Silvestre (popular Sevestre), germ. Silvester, it. Silvestro, magh. Szilveszter, bg. Silvester(ii), rus. Silivestr etc. ☐ Numele a fost purtat de doi papi: primul a condus biserica romană între 314-335; al doilea este Gerbert dAurillac, mare învățat al timpului său, filozof și matematician și primul papă de origine franceză (între 999-1003). ☐ Cunoscutul roman al lui A. France, Crima lui Silvestre Bonnard.

Pinus sylvestris L., « Pin silvestru ». Specie care înflorește primăvara. Flori unisexuat-monoice, cele femele roșietice, în amenți solitari sau 3 terminal, pe ramuri, cele mascule galbene, în amenți ovați grupați în verticile. la baza lujerilor tineri. Conuri ovoide, cîte 2-3 sau solitare, pînă la 7 cm lungime, ovoide, pendule, scurt-pedunculate, opace, cenușii apoi, la maturitate, brunii. Aripa semințelor de cîteva ori mai mare decît sămînța cenușie-închis. Frunze verzi-cenușii, glauce, răsucite, 3-6 cm lungime, dispuse cîte 2 pe ramuri scurte, aciculare, lipsite de flexibilitate. Arbore, cca 45 na înălțime, tulpină cilindrică, dreaptă, cu ramuri verticilate, aranjate orizontal de la vîrf. Scoarță brun-roșcată, adînc-fisurată. Coroană piramidală, lujeri maro-închis-cenușii, muguri ovoid-ascuțiți, mai mult sau mai puțin rășinoși, cenușii.

Intrare: Silvestru
Silvestru nume propriu
nume propriu (I3)
  • Silvestru
Intrare: silvestru
silvestru adjectiv
adjectiv (A97)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silvestru
  • silvestrul
  • silvestru‑
  • silvestră
  • silvestra
plural
  • silveștri
  • silveștrii
  • silvestre
  • silvestrele
genitiv-dativ singular
  • silvestru
  • silvestrului
  • silvestre
  • silvestrei
plural
  • silveștri
  • silveștrilor
  • silvestre
  • silvestrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

silvestru livresc

etimologie: