11 definiții pentru silvestru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SILVÉSTRU, -Ă, silveștri, -stre, adj. (Livr.) 1. Păduros; sălbatic. 2. Care este specific regiunilor sau locuitorilor din regiunile păduroase. – Din lat. silvester, -tris.

SILVÉSTRU, -Ă, silveștri, -stre, adj. (Livr.) 1. Păduros; sălbatic. 2. Care este specific regiunilor sau locuitorilor din regiunile păduroase. – Din lat. silvester, -tris.

SILVÉSTRU, -Ă adj. (Rar) De pădure. [< fr. sylvestre, lat. silvester].

SILVÉSTRU, -Ă adj. de pădure. (< fr. sylvestre, lat. silvester)

*silvéstru, -ă adj. (lat. silvester). Pădureț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

silvéstru (livr.) adj. m., pl. silvéștri; f. silvéstră, pl. silvéstre

silvéstru adj. m., pl. silvéștri; f. sg. silvéstră, pl. silvéstre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SILVÉSTRU adj. v. împădurit, păduros.

silvestru adj. v. ÎMPĂDURIT. PĂDUROS.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SILVESTRU, numele a doi papi și a doi antipapi. Mai important: S. II (Gerbert d’Aurillac) (999-1003), cel dintâi papă francez. Filozof și matematician, unul dintre marii învățați ai timpului.

SILVESTRU, Valentin (1924-1996, n. București), publicist și critic român de teatru („Caligrafii pe cortină”). Schițe umoristice („Tufă de Veneția”). Memorialistică.

Pinus sylvestris L., « Pin silvestru ». Specie care înflorește primăvara. Flori unisexuat-monoice, cele femele roșietice, în amenți solitari sau 3 terminal, pe ramuri, cele mascule galbene, în amenți ovați grupați în verticile. la baza lujerilor tineri. Conuri ovoide, cîte 2-3 sau solitare, pînă la 7 cm lungime, ovoide, pendule, scurt-pedunculate, opace, cenușii apoi, la maturitate, brunii. Aripa semințelor de cîteva ori mai mare decît sămînța cenușie-închis. Frunze verzi-cenușii, glauce, răsucite, 3-6 cm lungime, dispuse cîte 2 pe ramuri scurte, aciculare, lipsite de flexibilitate. Arbore, cca 45 na înălțime, tulpină cilindrică, dreaptă, cu ramuri verticilate, aranjate orizontal de la vîrf. Scoarță brun-roșcată, adînc-fisurată. Coroană piramidală, lujeri maro-închis-cenușii, muguri ovoid-ascuțiți, mai mult sau mai puțin rășinoși, cenușii.

Intrare: silvestru
silvestru adjectiv
adjectiv (A97)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silvestru
  • silvestrul
  • silvestru‑
  • silvestră
  • silvestra
plural
  • silveștri
  • silveștrii
  • silvestre
  • silvestrele
genitiv-dativ singular
  • silvestru
  • silvestrului
  • silvestre
  • silvestrei
plural
  • silveștri
  • silveștrilor
  • silvestre
  • silvestrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)