SILVESTRU lat. Silvester, „de pădure, sălbatic”. I. 1. Silvestru, act. 2. Silivestru (Syn; Lex; Paș); Silevestru (Syn); Silăvestru (Sd XVI 135). 3. Selvestru (BCI V 204); Seleves/tru, mold. (Ștef; Sd XI 272); -treani s. (Ștef). Selivestri s. (Dm). 4. Sălevestru (Dm); Salivăstru (Tec). 5. Salevestru (Vr). 6. Sălăvăstru, mold. (Tec II; Sd XXI). 7. Solovăstru s. (Ard); cu sinc. lui o: Slovastru, Ioan, act. 8. + Filip: Hilivăstru (Paș). II. Scurtat: 1. *Sevestru, Sevestreni s. (13 – 15 B 133); Sevestrean, act. 2. Sevastru, act. 3. Săvăstru (Tec I); Săvăstreni s. ard. Cf. ipoc. Vestir b. (CL).