14 definiții pentru silui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SILUÍ, siluiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Rar) A uza de forță față de cineva sau de ceva; a constrânge, a obliga, a sili (1); a violenta. 2. Spec. A necinsti, a viola o femeie, o fată. 3. Fig. A încălca, a nesocoti; a denatura, a falsifica. – Din sl. silovati „a provoca”.

silui [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 136/20 / Pzi: ~esc / E: slv силовати, -лоуѭ] 1 vt (Asr) A sili (1). 2 vr (Înv) A se sili (4). 3 vt (Spc; d. bărbați) A avea relații sexuale cu o femeie, împotriva voinței ei Si: a batjocori, a necinsti, a pângări, a viola, (îvp) a spurca, (înv) a rușina, a sili, a face silă, (reg) a căzni. 4 vt (Fig) A interveni inteționat în realitatea, aspectul etc. unui lucru, fapt, fenomen etc.

SILUÍ, siluiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Astăzi rar) A uza de forță față de cineva sau de ceva; a constrânge, a obliga, a sili (1); a violenta. 2. Spec. A necinsti, a viola o femeie, o fată. 3. Fig. A încălca, a nesocoti; a denatura, a falsifica. – Din sl. silovati „a provoca”.

SILUÍ, siluiesc, vb. IV. Tranz. A uza de forță față de cineva; (în special) a necinsti o femeie, uzînd de forță (v. viola). (Fig.) Ici, umbre de noroade le vezi ocîrmuite De umbra unor pravili călcate, siluite. ALEXANDRESCU, M. 5.

A SILUÍ ~ésc tranz. 1)(persoane) A determina prin forță; a pune să facă contrar propriei voințe; a constrânge. 2) (persoane de sex feminin) A supune actului sexual prin violență; a necinsti; a batjocori; a viola. 3) fig. (norme, legi etc.) A aplica într-un mod denaturat; a viola. /<sl. silovati

siluĭésc v. tr. (vsl. silovati, -siluĭon. V. silesc). Violez, forțez, fac violență: a siluĭ o ladă, (fig.) a siluĭ conștiința cuĭva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

siluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. siluiésc, imperf. 3 sg. siluiá; conj. prez. 3 să siluiáscă

siluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. siluiésc, imperf. 3 sg. siluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. siluiáscă

siluesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SILUÍ vb. v. altera, constrânge, contraface, deforma, denatura, escamota, face, falsifica, forța, încălca, măslui, mistifica, nesocoti, obliga, răstălmăci, sili.

SILUÍ vb. a batjocori, a necinsti, a viola, (Transilv.) a căzni, (înv.) a rușina, a sili, a spurca, (fig.) a pângări. (A ~ o femeie.)

SILUI vb. a batjocori, a necinsti, a viola, (Transilv.) a căzni, (înv.) a rușina, a sili, a spurca, (fig.) a pîngări. (A ~ o femeie.)

silui vb. v. ALTERA. CONSTRÎNGE. CONTRAFACE. DEFORMA. DENATURA. ESCAMOTA. FACE. FALSIFICA. FORȚA. ÎNCĂLCA. MĂSLUI. MISTIFICA. NESOCOTI. OBLIGA. RĂSTĂLMĂCI. SILI.

Intrare: silui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • silui
  • siluire
  • siluit
  • siluitu‑
  • siluind
  • siluindu‑
singular plural
  • siluiește
  • siluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • siluiesc
(să)
  • siluiesc
  • siluiam
  • siluii
  • siluisem
a II-a (tu)
  • siluiești
(să)
  • siluiești
  • siluiai
  • siluiși
  • siluiseși
a III-a (el, ea)
  • siluiește
(să)
  • siluiască
  • siluia
  • silui
  • siluise
plural I (noi)
  • siluim
(să)
  • siluim
  • siluiam
  • siluirăm
  • siluiserăm
  • siluisem
a II-a (voi)
  • siluiți
(să)
  • siluiți
  • siluiați
  • siluirăți
  • siluiserăți
  • siluiseți
a III-a (ei, ele)
  • siluiesc
(să)
  • siluiască
  • siluiau
  • silui
  • siluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

silui

etimologie: