siguripsire sf [At: (a. 1828) DOC. EC. 409 / V: ~rep~, ~ifs~, ~is~, / Pl: ~ri / E: siguripsi] (Înv) 1 (Fin) Asigurare. 2 Garantare. 3 Punere în siguranță. 4 (Rar) Încredințare.

SIGURIPSÍ, siguripsesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) asigura împotriva unei primejdii, a unei neplăceri etc.; a pune la adăpost. – Din sigur.

sigurefsi v vz siguripsi

sigurepsi v vz siguripsi

sigurepsire sf vz siguripsire

sigurevsi v vz siguripsi

sigurifsi v vz siguripsi

sigurifsire sf vz siguripsire

siguripsi [At: PRAV. COND. (1780), 138 / V: ~refsi, ~repsi, ~revsi, ~ifsi, ~isi, ~ivsi, sugur~, a~ / Pzi: ~sesc / E: ngr σιγούρεφα (aor σιγουρεύω)] (Înv) 1-2 vtr (Fin) A (se) asigura (2-3). 3-4 vt (Îe) A ~ vama A achita (sau a percepe) taxele vamale necesare transportării unor obiecte. 5-6 vti (C. i. drepturi, avantaje, produse etc.) A garanta (2-3). 7-8 vtr A (se) asigura împotriva unei primejdii, a unei neplăceri etc. 9-10 vtr A (se) pune la adăpost. 11-12 vtr A (se) încredința.

sigurisi v vz siguripsi

sigurisire sf vz siguripsire

sigurivsi v vz siguripsi

SIGURIPSÍ, siguripsesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A asigura împotriva unei primejdii, a unei neplăceri etc.; a pune la adăpost. – Din sigur.

SIGURIPSÍ, siguripsesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A asigura împotriva unei primejdii, a unei neplăceri, a pune la adăpost. Scot... lucrurile, siguripsindu-le de primejdie. DRĂGHICI, R. 232.

siguripsésc v. tr. (d sigur cu sufixu ngr. -ipsesc ca’n honipsesc). Sec. 19. Asigur, pun în siguranță. – Și -efsesc și -ifsesc.

siguripsí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. siguripsésc, imperf. 3 sg. siguripseá; conj. prez. 3 să siguripseáscă

siguripsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. siguripsésc, imperf. 3 sg. siguripseá; conj. prez. 3 sg. și pl. siguripseáscă

SIGURIPSÍRE s. v. asigurare, garantare.

siguripsire s. v. ASIGURARE. GARANTARE.

SIGURIPSÍ vb. v. asigura, convinge, garanta, încredința.