2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFRUNTÁT, -Ă, sfruntați, -te, adj. (Rar) Nerușinat, obraznic. – V. sfrunta.

SFRUNTÁT, -Ă, sfruntați, -te, adj. (Rar) Nerușinat, obraznic. – V. sfrunta.

SFRUNTÁT, -Ă, sfruntați, -te, adj. Nerușinat, obraznic. Manifestele pe care le lansau partidele burghezo-moșierești se caracterizau prin înșelăciunile sfruntate ce le conțineau. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 211, 1/1. Anculia... cu surîsul sfruntat înțepenit pe față, se pomeni spunînd... DUMITRIU, N. 178. Jefuit de cămătarul cel sfruntat și fără milă. MACEDONSKI, O. I 9. ◊ (Substantivat, neobișnuit) ’Napoi de-aci, sfruntato. MACEDONSKI, O. II 162.

SFRUNTÁT, -Ă adj. Nerușinat, obraznic. [< it. sfrontato].

SFRUNTÁT, -Ă adj. nerușinat, obraznic, impertinent. (< it. sfrontato)

sfruntát, -ă adj. (după it. sfrontato și fr. effronté. V. înfrunt, frunte). Nerușinat obraznic: om sfruntat, minciunĭ sfruntate. Adv. A minți sfruntat.

SFRUNTÁ, sfruntez, vb. I. Tranz. (Rar) A înfrunta (cu ostentație). – Din it. sfrontare.

SFRUNTÁ, sfruntez, vb. I. Tranz. (Rar) A înfrunta (cu ostentație). – Din it. sfrontare.

SFRUNTÁ, sfruntez, vb. I. Tranz. (Rar) A înfrunta.

SFRUNTÁ vb. I. tr. (Rar) A înfrunta. [< it. sfrontare].

SFRUNTÁ vb. tr. a înfrunta. (< it. sfrontare)

A SFRUNTÁ ~éz tranz. rar A înfrunta cu dispreț și în mod obraznic. /<it. sfrontare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sfruntát adj. m., pl. sfruntáți; f. sg. sfruntátă, pl. sfruntáte

sfruntá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sfrunteáză

sfruntá vb., ind. prez. 1 sg. sfruntéz, 3 sg. și pl. sfrunteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SFRUNTÁT adj. arogant, impertinent, insolent, ireverențios, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, semeț, sfidător, trufaș, țanțoș, (livr.) prezumțios, (rar) neînfrânat, (pop. și fam.) țâfnos, (înv. și reg.) rușinat, (Transilv.) șulhetic, (înv.) nerușinos, (fam. fig.) botos. (Un om ~; atitudine ~.)

SFRUNTAT adj. arogant, impertinent, insolent, ireverențios, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, semeț, sfidător, trufaș, țanțoș, (livr.) prezumțios, (rar) neînfrînat, (pop. și fam.) țîfnos, (înv. și reg.) rușinat, (Transilv.) șulhetic, (înv.) nerușinos, (fam. fig.) botos. (Un om ~.)

SFRUNTÁ vb. v. brava, înfrunta, sfida.

sfrunta vb. v. BRAVA. ÎNFRUNTA. SFIDA.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

minciună gogonată / sfruntată expr. minciună care prin proporții frizează obrăznicia, nerușinarea.

Intrare: sfruntat
sfruntat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfruntat
  • sfruntatul
  • sfruntatu‑
  • sfrunta
  • sfruntata
plural
  • sfruntați
  • sfruntații
  • sfruntate
  • sfruntatele
genitiv-dativ singular
  • sfruntat
  • sfruntatului
  • sfruntate
  • sfruntatei
plural
  • sfruntați
  • sfruntaților
  • sfruntate
  • sfruntatelor
vocativ singular
plural
Intrare: sfrunta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfrunta
  • sfruntare
  • sfruntat
  • sfruntatu‑
  • sfruntând
  • sfruntându‑
singular plural
  • sfruntea
  • sfruntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfruntez
(să)
  • sfruntez
  • sfruntam
  • sfruntai
  • sfruntasem
a II-a (tu)
  • sfruntezi
(să)
  • sfruntezi
  • sfruntai
  • sfruntași
  • sfruntaseși
a III-a (el, ea)
  • sfruntea
(să)
  • sfrunteze
  • sfrunta
  • sfruntă
  • sfruntase
plural I (noi)
  • sfruntăm
(să)
  • sfruntăm
  • sfruntam
  • sfruntarăm
  • sfruntaserăm
  • sfruntasem
a II-a (voi)
  • sfruntați
(să)
  • sfruntați
  • sfruntați
  • sfruntarăți
  • sfruntaserăți
  • sfruntaseți
a III-a (ei, ele)
  • sfruntea
(să)
  • sfrunteze
  • sfruntau
  • sfrunta
  • sfruntaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)