opțiuni
  • info

2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFRUNTAT, -Ă, sfruntați, -te, adj. (Rar) Nerușinat, obraznic. – V. sfrunta.

SFRUNTAT, -Ă, sfruntați, -te, adj. (Rar) Nerușinat, obraznic. – V. sfrunta.

sfruntat, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. I, 9 / Pl: ~ați, ~e / E: sfrunta] 1 (D. oameni) Care este lipsit de rușine, de respect Si: arogant, impertinent, insolent, neobrăzat, nerușinat, obraznic, semeț, trufaș. 2 (D. manifestări ale oamenilor) Care denotă obrăznicie.

SFRUNTAT, -Ă, sfruntați, -te, adj. Nerușinat, obraznic. Manifestele pe care le lansau partidele burghezo-moșierești se caracterizau prin înșelăciunile sfruntate ce le conțineau. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 211, 1/1. Anculia... cu surîsul sfruntat înțepenit pe față, se pomeni spunînd... DUMITRIU, N. 178. Jefuit de cămătarul cel sfruntat și fără milă. MACEDONSKI, O. I 9. ◊ (Substantivat, neobișnuit) ’Napoi de-aci, sfruntato. MACEDONSKI, O. II 162.

SFRUNTAT, -Ă adj. Nerușinat, obraznic. [< it. sfrontato].

SFRUNTAT, -Ă adj. nerușinat, obraznic, impertinent. (< it. sfrontato)

sfruntat a. obraznic, nerușinat.

sfruntát, -ă adj. (după it. sfrontato și fr. effronté. V. înfrunt, frunte). Nerușinat obraznic: om sfruntat, minciunĭ sfruntate. Adv. A minți sfruntat.

SFRUNTA, sfruntez, vb. I. Tranz. (Rar) A înfrunta (cu ostentație). – Din it. sfrontare.

SFRUNTA, sfruntez, vb. I. Tranz. (Rar) A înfrunta (cu ostentație). – Din it. sfrontare.

sfrunta vt [At: NEGULICI / Pzi: 1 ~tez, 3 și 6 ~tează și sfruntă / E: it sfrontare] (Rar) A sfida (1).

SFRUNTA, sfruntez, vb. I. Tranz. (Rar) A înfrunta.

SFRUNTA vb. I. tr. (Rar) A înfrunta. [< it. sfrontare].

SFRUNTA vb. tr. a înfrunta. (< it. sfrontare)

A SFRUNTA ~ez tranz. rar A înfrunta cu dispreț și în mod obraznic. /<it. sfrontare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sfruntat adj. m., pl. sfruntați; f. sg. sfruntată, pl. sfruntate

sfrunta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. sfruntez, 3 sfruntează; conj. prez. 1 sg. să sfruntez, 3 să sfrunteze

sfrunta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sfruntează

sfrunta vb., ind. prez. 1 sg. sfruntez, 3 sg. și pl. sfruntează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SFRUNTAT adj. arogant, impertinent, insolent, ireverențios, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, semeț, sfidător, trufaș, țanțoș, (livr.) prezumțios, (rar) neînfrânat, (pop. și fam.) țâfnos, (înv. și reg.) rușinat, (Transilv.) șulhetic, (înv.) nerușinos, (fam. fig.) botos. (Un om ~; atitudine ~.)

SFRUNTAT adj. arogant, impertinent, insolent, ireverențios, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, semeț, sfidător, trufaș, țanțoș, (livr.) prezumțios, (rar) neînfrînat, (pop. și fam.) țîfnos, (înv. și reg.) rușinat, (Transilv.) șulhetic, (înv.) nerușinos, (fam. fig.) botos. (Un om ~.)

SFRUNTA vb. v. brava, înfrunta, sfida.

sfrunta vb. v. BRAVA. ÎNFRUNTA. SFIDA.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

minciună gogonată / sfruntată expr. minciună care prin proporții frizează obrăznicia, nerușinarea.

Intrare: sfruntat
sfruntat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfruntat
  • sfruntatul
  • sfruntatu‑
  • sfruntată
  • sfruntata
plural
  • sfruntați
  • sfruntații
  • sfruntate
  • sfruntatele
genitiv-dativ singular
  • sfruntat
  • sfruntatului
  • sfruntate
  • sfruntatei
plural
  • sfruntați
  • sfruntaților
  • sfruntate
  • sfruntatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: sfrunta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfrunta
  • sfruntare
  • sfruntat
  • sfruntatu‑
  • sfruntând
  • sfruntându‑
 singular plural
  • sfruntează
  • sfruntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfruntez
 (să)
  • sfruntez
  • sfruntam
  • sfruntai
  • sfruntasem
a II-a (tu)
  • sfruntezi
 (să)
  • sfruntezi
  • sfruntai
  • sfruntași
  • sfruntaseși
a III-a (el, ea)
  • sfruntează
 (să)
  • sfrunteze
  • sfrunta
  • sfruntă
  • sfruntase
plural I (noi)
  • sfruntăm
 (să)
  • sfruntăm
  • sfruntam
  • sfruntarăm
  • sfruntaserăm
  • sfruntasem
a II-a (voi)
  • sfruntați
 (să)
  • sfruntați
  • sfruntați
  • sfruntarăți
  • sfruntaserăți
  • sfruntaseți
a III-a (ei, ele)
  • sfruntează
 (să)
  • sfrunteze
  • sfruntau
  • sfruntară
  • sfruntaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfruntat, sfruntatăadjectiv

  • 1. rar Impertinent, nerușinat, obraznic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: impertinent nerușinat obraznic
    • format_quote Manifestele pe care le lansau partidele burghezo-moșierești se caracterizau prin înșelăciunile sfruntate ce le conțineau. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 211, 1/1. DLRLC
    • format_quote Anculia... cu surîsul sfruntat înțepenit pe față, se pomeni spunînd... DUMITRIU, N. 178. DLRLC
    • format_quote Jefuit de cămătarul cel sfruntat și fără milă. MACEDONSKI, O. I 9. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat neobișnuit ’Napoi de-aci, sfruntato. MACEDONSKI, O. II 162. DLRLC
etimologie:
  • vezi sfrunta DEX '09 DEX '98

sfrunta, sfruntezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.