SFRUNTAT, -Ă, sfruntați, -te, adj. Nerușinat, obraznic. Manifestele pe care le lansau partidele burghezo-moșierești se caracterizau prin înșelăciunile sfruntate ce le conțineau. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 211, 1/1. Anculia... cu surîsul sfruntat înțepenit pe față, se pomeni spunînd... DUMITRIU, N. 178. Jefuit de cămătarul cel sfruntat și fără milă. MACEDONSKI, O. I 9. ◊ (Substantivat, neobișnuit) ’Napoi de-aci, sfruntato. MACEDONSKI, O. II 162.