sfruntat, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. I, 9 / Pl: ~ați, ~e / E: sfrunta] 1 (D. oameni) Care este lipsit de rușine, de respect Si: arogant, impertinent, insolent, neobrăzat, nerușinat, obraznic, semeț, trufaș. 2 (D. manifestări ale oamenilor) Care denotă obrăznicie.

SFRUNTAT, -Ă, sfruntați, -te, adj. Nerușinat, obraznic. Manifestele pe care le lansau partidele burghezo-moșierești se caracterizau prin înșelăciunile sfruntate ce le conțineau. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 211, 1/1. Anculia... cu surîsul sfruntat înțepenit pe față, se pomeni spunînd... DUMITRIU, N. 178. Jefuit de cămătarul cel sfruntat și fără milă. MACEDONSKI, O. I 9. ◊ (Substantivat, neobișnuit) ’Napoi de-aci, sfruntato. MACEDONSKI, O. II 162.

SFRUNTAT, -Ă adj. Nerușinat, obraznic. [< it. sfrontato].

SFRUNTAT, -Ă adj. nerușinat, obraznic, impertinent. (< it. sfrontato)

sfruntat a. obraznic, nerușinat.

sfruntát, -ă adj. (după it. sfrontato și fr. effronté. V. înfrunt, frunte). Nerușinat obraznic: om sfruntat, minciunĭ sfruntate. Adv. A minți sfruntat.

sfruntat adj. m., pl. sfruntați; f. sg. sfruntată, pl. sfruntate

SFRUNTAT adj. arogant, impertinent, insolent, ireverențios, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, semeț, sfidător, trufaș, țanțoș, (livr.) prezumțios, (rar) neînfrânat, (pop. și fam.) țâfnos, (înv. și reg.) rușinat, (Transilv.) șulhetic, (înv.) nerușinos, (fam. fig.) botos. (Un om ~; atitudine ~.)

SFRUNTAT adj. arogant, impertinent, insolent, ireverențios, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, semeț, sfidător, trufaș, țanțoș, (livr.) prezumțios, (rar) neînfrînat, (pop. și fam.) țîfnos, (înv. și reg.) rușinat, (Transilv.) șulhetic, (înv.) nerușinos, (fam. fig.) botos. (Un om ~.)

minciună gogonată / sfruntată expr. minciună care prin proporții frizează obrăznicia, nerușinarea.