17 definiții pentru sfâșietor sfâșiitor sfâșâitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFÂȘIETÓR, -OÁRE, sfâșietori, -oare, adj. Care sfâșie, care rupe în bucăți. ♦ Fig. Foarte trist; dureros, jalnic. [Pr.: -și-e-. – Var.: sfâșiitór, -oáre adj.] – Sfâșia + suf. -tor.

sfâșietor, ~oare [At: PLEȘOIANU, T. III, 166/28 / V: (înv) ~iitor, ~șâitor / Pl: ~i, ~oare / E: sfâșia + -tor] 1 a (Mai ales d. animale sălbatice; prc; d. ghearele lor) Care desface în bucăți în mod dezordonat, cu brutalitate (prin smulgere, mușcare etc.). 2 a (Pex; mai ales d. animale sălbatice și d. câini) Care omoară prin sfâșiere (1). 3-4 a Care produce (sau exprimă, denotă) multă tristețe, mâhnire adâncă, deznădejde, disperare Si: dureros, jalnic. 5 a (Pex) Care produce o emoție puternică Si: copleșitor, covârșitor. 6 av (Ca determinant al unui adjectiv căruia îi dă valoare de superlativ) Extraordinar (10).

SFÂȘIETÓR, -OÁRE, sfâșietori, -oare, adj. Care sfâșie, care rupe în bucăți. ♦ Fig. Foarte trist; dureros, jalnic. [Pr.: -și-e-.Var.: sfâșiitór, -oáre adj.] – Sfâșia + suf. -tor.

sfâșietor a. care sfâșie sufletul.

SFÂȘIITÓR, -OARE adj. v. sfâșietor.

sfâșâitor, ~oare a vz sfâșietor

sfâșiitor, ~oare a vz sfâșietor

SFÂȘIITÓR, -OÁRE adj. v. sfâșietor.

SFÎȘIETÓR, -OÁRE, sfîșietori, -oare, adj. (Și în forma sfîșiitor) Care sfîșie, rupe în bucăți, sfîrtică. Cînd să înfigă ghearele sale cele sfîșiitoare, fata dete călcîie calului, și unde se repezi asupra lupului cu paloșul în mînă, de să-l facă mici fărîmi. ISPIRESCU, L. 17. ♦ Fig. Care sfîșie inima cuiva; p. ext. dureros, jalnic. Dinăuntrul ferăstrăului se ridică țipetele sfîșietoare ale brazilor. BOGZA, C. O. 128. E atîta întuneric și neliniște în sufletul lui Dragomir vinovatul și atîta sfîșietoare amărăciune în ocnașul nebun. SADOVEANU, E. 147. Și cînd nimic nu se mai desluși în zare, o apucă pe fată un plîns sfîșietor. BART, E. 237. De sub nori negri de fum zbucnesc lungi, sfîșietoare țipete de groază și de jale. VLAHUȚĂ, R. P. 35. ◊ (Adverbial, înaintea unui adjectiv sau a unui adverb, de care se leagă prin prep. «de», le intensifică sensul) Era o scrisoare lungă și sfîșietor de tristă. VLAHUȚĂ, O. A. 125. – Variantă: sfîșiitór, -oáre adj.

SFÎȘIITÓR, -OÁRE adj. v. sfîșietor.

sfîșietór, -oáre adj. (d. sfîrșit). Care sfîșie: durere sfîșietoare. Adv. A plînge sfîșietor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sfâșietór (-și-e-) adj. m., pl. sfâșietóri; f. sg. și pl. sfâșietoáre

sfâșietór adj. m. (sil. -și-e-), pl. sfâșietóri; f. sg. și pl. sfâșietoáre

sfâșiu, -șie 3, -șiam 1 imp., -șiind ger., -șiere inf.s., -șietor adj. v.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SFÂȘIETÓR adj., adv. 1. adj. jalnic, tânguios, tânguitor, (pop.) jelitor, jeluitor, (înv.) lăcrămos. (Plânsete ~oare.) 2. adj. copleșitor, covârșitor. (O impresie ~oare.) 3. adv. excepțional, extraordinar, grozav, nemaipomenit. (O melodie ~ de tristă.)

SFÎȘIETOR adj., adv. 1. adj. jalnic, tînguios, tînguitor, (pop.) jelitor, jeluitor, (înv.) lăcrămos. (Plînsete ~.) 2. adj. copleșitor, covîrșitor. (O impresie ~.) 3. adv. excepțional, extraordinar, grozav, nemaipomenit. (O melodie ~ de tristă.)

Intrare: sfâșietor
sfâșietor adjectiv
  • silabație: -și-e-
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfâșietor
  • sfâșietorul
  • sfâșietoru‑
  • sfâșietoare
  • sfâșietoarea
plural
  • sfâșietori
  • sfâșietorii
  • sfâșietoare
  • sfâșietoarele
genitiv-dativ singular
  • sfâșietor
  • sfâșietorului
  • sfâșietoare
  • sfâșietoarei
plural
  • sfâșietori
  • sfâșietorilor
  • sfâșietoare
  • sfâșietoarelor
vocativ singular
plural
sfâșiitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfâșiitor
  • sfâșiitorul
  • sfâșiitoru‑
  • sfâșiitoare
  • sfâșiitoarea
plural
  • sfâșiitori
  • sfâșiitorii
  • sfâșiitoare
  • sfâșiitoarele
genitiv-dativ singular
  • sfâșiitor
  • sfâșiitorului
  • sfâșiitoare
  • sfâșiitoarei
plural
  • sfâșiitori
  • sfâșiitorilor
  • sfâșiitoare
  • sfâșiitoarelor
vocativ singular
plural
sfâșâitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)