sfâșietor, ~oare [At: PLEȘOIANU, T. III, 166/28 / V: (înv) ~iitor, ~șâitor / Pl: ~i, ~oare / E: sfâșia + -tor] 1 a (Mai ales d. animale sălbatice; prc; d. ghearele lor) Care desface în bucăți în mod dezordonat, cu brutalitate (prin smulgere, mușcare etc.). 2 a (Pex; mai ales d. animale sălbatice și d. câini) Care omoară prin sfâșiere (1). 3-4 a Care produce (sau exprimă, denotă) multă tristețe, mâhnire adâncă, deznădejde, disperare Si: dureros, jalnic. 5 a (Pex) Care produce o emoție puternică Si: copleșitor, covârșitor. 6 av (Ca determinant al unui adjectiv căruia îi dă valoare de superlativ) Extraordinar (10).