SEMINȚIE, seminții, s. f. 1. Neam, naționalitate, popor; gen (uman). 2. Totalitatea urmașilor care au același străbun; familie, trib; descendență. ♦ Termen utilizat în special în Vechiul Testament cu referire la cele 12 triburi ale lui Israel. 3. (Rar) Rasă, specie de animale. – Sămânță + suf. -ie.

seminție sf [At: PALIA (1581), 58/12 / V: (înv) ~men~, săm~, simiție / Pl: ~ii, / G-D: seminției și (înv) semințeei / E: sămânță + -ie] 1 (Înv) Descendent (2). 2 (Csc) Totalitate a descendenților din același străbun. 3 Descendență (1). 4 Totalitate a persoanelor înrudite între ele prin sânge sau prin alianță Si: neam, nemt¹, os, spiță, viță, (liv) stirpe, (îvp) sămânță, (înv) rod¹, rudă¹, rudenie, (îrg) semințenie, (reg) nemenie, nemușag, porodiță. 5 (Înv; csc) Strămoși (ai omului). 6 (Înv) Rudă¹. 7 (Asr) Trib. 8 (Înv; îs) ~ia omenească (sau pământenilor) Omenirea. 9 (Asr) Popor. 10 (Asr) Grup de oameni care aparține unui anumit popor. 11 Naționalitate. 12 (Asr) Tagmă. 13 (Îvr) Rasă². 14 (Rar) Specie (de animale sau plante).

SEMINȚIE, seminții, s. f. 1. Neam, naționalitate, popor; gen (uman). 2. Totalitatea urmașilor care au același străbun; familie, trib; descendență. 3. (Rar) Rasă, specie de animale. – Sămânță + suf. -ie.

SEMINȚIE, seminții, s. f. 1. Neam, naționalitate, popor; gen (uman). Voia să afle din ce seminție de oameni sînt secerătorii cu pălăriile mari de pai împletit, femeile cu fuste tărcate. C. PETRESCU, A. 393. Toate neamurile de oameni, toate semințiile se întîlneau aci. BART, E. 323. Zeus se gîndi într-astfel: seminția omenească nu știe pînă acum ce este nici boala, nici durerea, nici certurile, nici războiul. ODOBESCU, S. III 267. 2. Totalitatea indivizilor sau familiilor care au același străbun; familie, trib. Pe drumurile albe ale Ierihonului... Se-ntorc din cenușă încet Semințiile lui Sem și Iafet. BOUREANU, S. P. 14. Poate lua mărturie cele douăsprezece seminții ieșite din Iacov. SADOVEANU, O. VIII 146. Deci piară Lăpușneanul cu-ntreaga-i seminție. ALECSANDRI, T. II 74. 3. (Rar) Rasă, specie de animale. Căta-vom a descoperi, prin negura timpilor preistorici, pe sălbaticii primitivi ai pămîntului... luptîndu-se cu fiare uriașe, ale căror seminții s-au stins acum de mult de pe fața lumei? ODOBESCU, S. III 78. Pe dealul Mitropoliei... Are cuiburi din vechime, Numeroasă șoricime, Seminție rozătoare. ALEXANDRESCU, M. 208.

SEMINȚIE ~i f. 1) Totalitate a oamenilor de o anumită naționalitate; neam; popor. 2) Succesiune de generații ce se trag dintr-un strămoș comun; neam; familie. 3) Specie de animale; rasă. [G.-D. seminției] /sămânță + suf. ~ie

seminție f. trib: semințiile lui Izrail. [Tras din semânță și modelat de traducătorii cărților sfinte după slav. PLEMĒ, semânță, neam, trib].

semințíe f. (din semință, după vsl. plemen, sămînță, neam, trib). Vechĭ. Trib: semințiile luĭ Israil. – Maĭ vechĭ semenție.

săminție sf vz seminție

semenție sf vz seminție

siminție^[1] sf vz seminție

simiție sf vz seminție^[1] corectat(ă)

semențíe V. seminție.

seminție s. f., art. seminția, g.-d. art. seminției; pl. seminții, art. semințiile (desp. -ți-i-)

seminție s. f., art. seminția, g.-d. art. seminției; pl. seminții, art. semințiile

seminție s. f., art. seminția, g.-d. art. seminției; pl. seminții, art. semințiile

seminție, -ției gen. a.

SEMINȚIE s. v. coborâtor, descendent, familie, naștere, națiune, neam, obârșie, odraslă, origine, popor, progenitură, proveniență, scoborâtor, urmaș, viță, vlăstar.

SEMINȚIE s. 1. v. neam. 2. neam, spiță, viță, (livr.) stirpe, (Transilv.) porodiță, (înv.) rod, soi, stepenă. (Oameni din aceeași ~.) 3. v. popor.

seminție s. v. COBORÎTOR. DESCENDENT. FAMILIE. NAȘTERE. NAȚIUNE. NEAM. OBÎRȘIE. ODRASLĂ. ORIGINE. POPOR. PROGENITURĂ. PROVENIENȚĂ. SCOBORÎTOR. URMAȘ. VIȚĂ. VLĂSTAR.

SEMINȚIE s. 1. neam, trib, (înv. și pop.) sămînță. (Din ~ hunilor.) 2. neam, spiță, viță, (livr.) stirpe, (Transilv.) porodiță, (înv.) rod, soi, stepenă. (Oameni din aceeași ~.) 3. neam, popor, populație, (pop.) norod, (înv.) lume, rudă, rudenie. (O ~ de viteji.)

seminție, seminții s. f. 1. (Înv.) Descendent; (cu sens colectiv) totalitatea descendenților din același străbun. 2. (Azi, rar) Trib ♦ Popor, națiune, naționalitate. ♦ (Sens biblic) Termen specific evreiesc, indicând pe toți iudeii, ei considerându-se singurii descendenți din Avraam, strămoșul lor, alcătuind cele 12 seminții ale lui Israel, după numărul celor 12 fii ai lui Iacov. 3. (Rar) Tagmă. – Din sămânță + suf. -ie.