opțiuni
  • info

11 definiții pentru semănare (asemuire)

din care

Explicative DEX

SEMĂNARE2 s. f. (Înv.) Asemănare. – V. semăna2.

semănare2 sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 107v/22 / V: săm~ / Pl: ~nări / E: semăna2] (Înv) Asemănare (2).

SEMĂNARE2, semănări, s. f. (Înv.) Asemănare. – V. semăna2.

SEMĂNARE2 s. f. (Învechit) Asemănare. (Cu pronunțare regională) Cest feli de legi au sămănare Cu cea pre sumțirică (= subțirică) păioară A păinginului. BUDAI-DELEANU, Ț. 348.

sămănare2 sf vz semănare2

semânare sf vz semănare1

Ortografice DOOM

semănare (însămânțare, asemănare) (înv.) s. f., g.-d. art. semănării

semănare (însămânțare, asemănare) (înv.) s. f., g.-d. art. semănării

semănare (însămânțare, asemănare) s. f., g.-d. art. semănării; pl. semănări

Sinonime

SEMĂNARE s. v. afinitate, analogie, apropiere, asemănare, concordanță, corespondență, înrudire, potriveală, potrivire, similaritate, similitudine.

semănare s. v. AFINITATE. ANALOGIE. APROPIERE. ASEMĂNARE. CONCORDANȚĂ. CORESPONDENȚĂ. ÎNRUDIRE. POTRIVEALĂ. POTRIVIRE. SIMILARITATE. SIMILITUDINE.

Intrare: semănare (asemuire)
semănare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semănare
  • semănarea
plural
  • semănări
  • semănările
genitiv-dativ singular
  • semănări
  • semănării
plural
  • semănări
  • semănărilor
vocativ singular —
plural —
semânare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

semănare, semănărisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.