13 definiții pentru afinitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

afinitate sf [At: PONI, CH. 8 / Pl: ~tăți / E: fr affinité, lat affinitas, -atis] 1-2 Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită unor înclinații comune. 3 (Chm) Proprietate a două substanțe de a se combina. 4 Proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant. 5 (Jur) Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți și rudele celuilalt. 6 (Muz) Înrudire a tonalităților.

AFINITÁTE, afinități, s. f. 1. Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită asemănării spirituale. 2. (Chim.) Proprietate a două substanțe de a se combina. 3. Proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant. 4. (Jur.) Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți și rudele celuilalt soț. – Din fr. affinité, lat. affinitas, -atis.

AFINITÁTE, afinități, s. f. 1. Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită unei asemănări care îi apropie. Afinitate de idei. Afinități de caracter. 2. Proprietate a substanțelor de a intra în combinații chimice unele cu altele. 2. (Jur.) Legătură de rudenie creată, prin căsătorie, între un soț și rudele celuilalt soț.

AFINITÁTE, afinități, s. f. 1. Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită unor înclinații care îi apropie. 2. Proprietate a substanțelor de a intra unele cu altele în combinații chimice. 3. (Jur.) Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți și rudele celuilalt soț. – Fr. affinité (lat. lit. affinitas, -atis).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

afinitáte s. f., g.-d. art. afinitắții; pl. afinitắți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AFINITÁTE s. v. potrivire.

AFINITÁTE s.f. 1. Potrivire, asemănare, apropiere (fizică sau morală). 2. Proprietate a substanțelor de a se combina chimic unele cu altele. 3. Înrudire prin alianță. [Cf. fr. affinité, lat. affinitas – înrudire prin alianță].

AFINITÁTE s. f. 1. potrivire, asemănare, apropiere. 2. proprietate a substanțelor de a se combina între ele. 3. (jur.) înrudire prin alianță. (< fr. affinité, lat. affinitas)

AFINITÁTE ~ăți f. 1) Atracție și simpatie între persoane, datorită asemănării de păreri, caracter, gusturi; potrivire. ~ sufletească. 2) chim. Proprietate a unor substanțe de a se combina unele cu altele. 3) Înrudire prin alianță. /<fr. affinité, lat. affinitas, ~atis

afinitate f. 1. rudenie prin alianță, înrudire; 2. asemănare fizică: există afinitate între tigru și pisică; 3. fig. asemănare morală; 4. Chim. tendența unor corpuri de a se împreuna: oxigenul are afinitate pentru fier.

*afinitáte f. (lat. affínitas, -átis). Înrudire, relațiune: e afinitate între muzică și pictură. Chim. Tendența corpurilor de a se uni: cărbunele are multă afinitate pentru oxigen.

afinitáte s. f., g.-d. art. afinității; pl. afinități

AFINITATE s. analogie, apropiere, asemănare, concordanță, corespondență, înrudire, potriveală, potrivire, similaritate, similitudine, (înv. și reg.) semuială, (reg.) semeniș, (înv.) potroz, semănare, semănătură, semuire. (Se pot stabili unele ~ între aceste două substanțe.)

Intrare: afinitate
afinitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afinitate
  • afinitatea
plural
  • afinități
  • afinitățile
genitiv-dativ singular
  • afinități
  • afinității
plural
  • afinități
  • afinităților
vocativ singular
plural

afinitate

  • 1. Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită asemănării spirituale.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: apropiere asemănare potrivire un exemplu
    exemple
    • Afinitate de idei. Afinități de caracter.
      surse: DLRLC
  • 2. chimie Proprietate a două substanțe de a se combina.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 3. Proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant.
    surse: DEX '09
  • 4. științe juridice Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți și rudele celuilalt soț.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: înrudire

etimologie: