3 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scurs1 [At: CDDE / Pl: ~rși sm, ~uri sn / E: scurge] 1 sn (Rar) Scurgere (1). 2 sns (Reg) Fund găurit al unui vas mare în care se țin prune. 3 sn (Reg) Curs (al unei ape). 4-5 sm (Fig; rar) Scursură (13-14).

scurs2, a [At: BUDAI-DELEANU, LEX / Pl: ~rși, ~e / E: scurge] 1 (D. lichide) Care a curs (fără întrerupere), prelingându-se, de obicei în cantități mici (pâna la ultima picătură). 2 (Îrg; d. recipiente) Din care a curs tot continutul (lichid) Si: golit. 3 (D. ochi) Spart și împrăștiat din orbită. 4 (Rar; mpl; d. ochi) Plânși2. 5 (Rar; mpl; d. ochi) Obosiți. 6 (Pex; rar; mpl; d. ochi) Inexpresiv. 7 Din care a fost separată partea lichidă de cea solidă prin stoarcere, strecurare etc. 8 (Reg; d. sosuri; pex; d. mâncăruri) Scăzut. 9 (Rar; d. terenuri acoperite cu apă) Asanat (1). 10 (Fig; d. timp sau d. unități de timp sau; pex; d. viață, existență etc.) Trecut (unul după altul) Si: desfășurat.

SCURS1 s. n. (Rar) Curs al unei ape. În vadul Brăilei, În scursul Dunării, printre caicele. TEODORESCU, P. P. 643.

SCURS2, -Ă, scurși, -se, adj. (Despre lichide) Care a curs în întregime; (despre recipiente) din care a curs tot conținutul; golit, gol. Cînd au venit... polobocul era scurs de tot. SBIERA, P. 291. ♦ (Despre ochi) Scos din orbită și aruncat. Îi luă pălăria de pe brazdă și i-o puse pe față, ca să nu mai vadă fiii sau prietenii mortului că unul din ochi era zdrobit de glonț și scurs. DUMITRIU, N. 154. Cel întrebat, om mărunt, oacheș, c-un ochi scurs, dă din cap. SADOVEANU, O. VI 284.

SCURS ~să (~și, ~se) Care a curs (continuu) prelingându-se (până la ultima picătură). /v. a (se) scurge

scurs a. 1. curs afară, pe deplin secat: cu ochii scurși; 2. fig. lipsit cu totul: scurs de bani.

scurs, -ă adj. Din care a curs toată apa sau udeala: brînză bine scursă. Ochi scurși: 1. ochĭ sparțĭ din care s’a scurs umoarea vitroasă și nu mai văd. 2. ochĭ slăbițĭ de mult plîns. Scurs de banĭ, stors, afif, tinichea, lefter.

SCÚRGE, scurg, vb. III. 1. Refl. și tranz. A curge sau a face să curgă un lichid, prelingându-se în cantități mici. ♦ Tranz. A scoate ultimele picături de lichid aflate într-un recipient. ♦ Refl. (Despre fluide) A ieși (în cantități mici) dintr-o conductă defectă. ♦ Refl. (Despre ochi) A se sparge, împrăștiindu-se din orbită. 2. Tranz. A separa partea lichidă sau particulele aflate în suspensie dintr-un amestec. ♦ A seca apa dintr-un teren prin drenaj. 3. Refl. (Despre ape) A curge la vale (lăsând în urmă locul uscat). ♦ Fig. (Despre grupuri de ființe, de vehicule) A se succeda, a merge în aceeași direcție, a se perinda. 4. Refl. Fig. (Despre unități de timp) A trece unul după altul, a se desfășura. [Perf. s. scursei, part. scurs] – Lat. excurrere (după curge).

SCÚRGE, scurg, vb. III. 1. Refl. și tranz. A curge sau a face să curgă un lichid, prelingându-se în cantități mici. ♦ Tranz. A scoate ultimele picături de lichid aflate într-un recipient. ♦ Refl. (Despre fluide) A ieși (în cantități mici) dintr-o conductă defectă. ♦ Refl. (Despre ochi) A se sparge, împrăștiindu-se din orbită. 2. Tranz. A separa partea lichidă sau particulele aflate în suspensie dintr-un amestec. ♦ A seca apa dintr-un teren prin drenaj. 3. Refl. (Despre ape) A curge la vale (lăsând în urmă locul uscat). ♦ Fig. (Despre grupuri de ființe, de vehicule) A se succeda, a merge în aceeași direcție, a se perinda. 4. Refl. Fig. (Despre unități de timp) A trece unul după altul, a se desfășura. [Perf. s. scursei, part. scurs] – Lat. excurrere (după curge).

scurge [At: PO 254/5 / V: (îrg) scura, (înv) scure / Pzi: scurg / E: lat excurrere] 1 vr (D. lichide) A ieși curgând sau a curge (fără întrerupere), prelingându-se, de obicei, în cantități mici (și până la ultima picătură). 2 vtf A face să iasă curgând sau să curgă, de obicei în cantități mici (până la ultima picătură). 3 vtf (Îrg; îcs) De-a ~ sânge din grindă Joc de flăcăi care se executa la priveghiul mortului. 4 vr (Îrg; d. recipiente) A-și pierde treptat conținutul (lichid) Si: a se goli. 5-6 vtfr (Îe) A-și ~ (sau a i se ~) ochii (de lacrimi sau; îvr; în lacrimi) A plânge până la secarea lacrimilor (sau până la slăbirea vederii). 7 vr (Îe) A i se ~ ochii (sau; reg; inima) (după cineva sau după ceva) A se uita cu plăcere (sau cu dragoste) la cineva sau la ceva. 8 vr (Îae) A ține mult la cineva sau la ceva. 9 vr (Îae) A dori cu pasiune ceva sau pe cineva. 10 vt (C. i. un recipient cu băutură) A bea întreg conținutul Si: a goli. 11-12 vt (Pop) A avorta (1-2). 13 vr (D. ochi) A se sparge împrăștiindu-se din orbită. 14 vt A separa (de) partea lichidă prin stoarcere, strecurare etc. 15 vt (Rar; c. i. terenuri acoperite cu apă) A asana (1). 16 vt (Rar; c. i. apa aflată în exces pe un teren) A deseca (1). 17 vr (Rar) A seca2 (13). 18 vr (Rar; d. terenuri; îf scura) A se zvânta. 19 vr (D. ape provenite din precipitații) A curge la vale (lăsând în urmă locul uscat). 20 vr (Înv; îf scura) A izvorî. 21 vr (Înv) A se vărsa. 22 vr (Fig; d. grupuri de ființe, de vehicule etc.) A se deplasa unul după altul (în raport cu un punct de referință fix) Si: a se perinda (1), a trece. 23 vr (Înv; fig) A se risipi. 24 vr (Fig; mai ales d. timp sau d. unități de timp sau, pex, d. viață, existență etc.) A trece (unul după altul) Si: a se desfășura. 25 vt (Îrg; fig; c. i. oameni) A secătui (12). 26 vt (Îrg; c. i. bani) A dobândi (prin mijloace necinstite) Si: a acapara. corectată

SCÚRGE, scurg, vb. III. 1. Refl. (Despre materii lichide) A curge fără întrerupere, prelingîndu-se în cantități mici (uneori pînă la ultima picătură). Sîngele i se scurgea prin nenumărate răni. CAMIL PETRESCU, U. N. 374. Mustul rubiniu s-a scurs Ca un sînge gros, din boabe. D. BOTEZ, F. S. 91. Din ochii pali ai mamei ca bobul picuri ies, Se scurg pe-obrazul care se mișca-ncet și des. COȘBUC, P. II 189. ♦ Tranz. A face să curgă pînă la ultima picătură; a vărsa. Apucă copaia de-un capăt și scurse toată apa din ea, împrăștiind-o pe bătătură. MIHALE, O. 492. ◊ Fig. (Complementul indică recipientul) Nu-ți mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiaștri, Nu uita că-n lacrimi este taina ochilor albaștri. EMINESCU, O. I 82. Biata maică-sa se plînge, Ochii de lacrimi își scurge. TEODORESCU, P. P. 118. ♦ (Despre ochi) A se sparge, a ieși din orbită, a lăsa să se împrăștie părțile componente. Vătaful a stricat-o puțin și i s-a scurs un ochi. NEGRUZZI, S. I 59. ◊ Expr. A i se scurge cuiva ochii (după cineva sau după ceva) v. ochi (I 1). 2. Tranz. A separa un amestec de partea lui lichidă sau de particulele aflate în suspensie, filtrînd sau extrăgînd partea lichidă. A scurge cafeaua. A scurge zeama. ♦ A seca apa dintr-un teren prin drenaj. Nu are decît să facă încă un pas... acel de a scurge pămîntul cu șanțuri acoperite... de a-l scurge prin drenaj. I. IONESCU, D. 175. 3. Tranz. Fig. (De obicei întărit prin «de bani») A stoarce pe cineva de bani, a face să cheltuiască mult. Altă grijă n-a avut, fără numai aceea: cum ar putea înșela și scurge de bani pre toți oamenii ce veneau la dînsul. MARIAN, O. I 420. După ce m-a scurs bine de bani, prin Viena și prin Paris, iată rezultatul romanului nostru. ALECSANDRI, T. 1724. ◊ (Complementul indică banii în discuție) Putea deci să le scurgă în cuget curat toate paralele, pentru că ei îl sărăciseră pe dînsul. NEGRUZZI, S. I 86. La haraciuri că m-au pus, Bănișorii mi i-a scurs. TEODORESCU, P. P. 676. ◊ Expr. A scurge vlaga (din cineva) = a epuiza pe cineva de puteri, a distruge. Le-au scurs sătenilor vlaga și farmecul vorbei... De se întîlnesc între ei parcă li-i silă să-și grăiască. PĂUN-PINCIO, P. 120. 4. Refl. Fig. (Despre noțiuni de timp) A trece, a se desfășura. S-a scurs de mult miezul nopții. STANCU, D. 239. Viața mea se scurse atîta de ușor. EFTIMIU, Î. 167. Vremea trecea! Anii se scurgeau repede unul după altul. GÎRLEANU, L. 34. Cîteva clipe se scurseră încă și niște pași răsunară. ANGHEL-IOSIF, C. L. 27. ◊ Tranz. fact. Iano, negustorii tăi O să-mi scurgă anii mei. TEODORESCU, P. P. 560. 5. Refl. (Despre ape) A curge la vale (lăsînd în urma lor locul sec). Se scurg apele din regiunile inundate. ◊ (Prin analogie, despre grupuri de oameni, animale, vehicule, obiecte transportabile) Alții se scurgeau, vorbind tare, pe drumurile noroioase. DUMITRIU, N. 13. Pe șoseaua grea de praf Ne scurgem în coloană fără șoapte. CAMIL PETRESCU, V. 17. Dunărea se limpezește de sloii scurși spre mare. BART, E. 332. ◊ Fig. (Despre raze, scîntei) Galbene văpăi de soare Peste deal acum se scurg. COȘBUC, P. I 315. În ochii-i să se scurgă scîntei din steaua lină. EMINESCU, O. I 94. Inima-i ferice în sînu-i se topește Ca ziua cea de vară cînd razele se scurg, Topindu-se în umbra adîncă din amurg. ALECSANDRI, P. A. 182. – Forme gramaticale: perf. s. scursei, part. scurs.

A SE SCÚRGE pers. 3 se scúrge intranz. 1) (despre fluide) A ieși (dintr-un recipient) încet și în cantități mici. 2) (despre șuvoaie, torente de apă) A curge în josul pantelor până la epuizare. 3) (despre ochi) A-și pierde lichidul pe care îl conține ca urmare a spargerii globului ocular. 4) fig. (despre persoane, vehicule etc.) A urma unul după altul (fără întrerupere sau la intervale egale). 5) fig. (despre ore, zile, săptămâni, luni etc.) A se consuma treptat; a trece; a curge. /<lat. excurrere

A SCÚRGE scurg tranz. 1) (lichide) A face să curgă (dintr-un amestec sau dintr-un vas). ~ zerul din brânză.A-și ~ ochii a plânge mult. ~ vlaga (din cineva) a slei de puteri (pe cineva). 2) (fructe, rufe etc.) A presa, evacuând lichidul; a stoarce. /<lat. excurrere

scurge v. 1. a curge afară tot lichidul: apa sa scurs; 2. a seca: nu-ți mai scurge ochii tineri EM.; 3. a dori foarte: îi se scurg ochii după dânsul; 4. fig. a trece repede: vieața-i sa scurs așa de iute! [V. curge].

scurg, scurs, a scúrge v. tr. (lat. ex-cúrrere, a alerga afară, ca și a curge d. cúrrere. V. curg). Fac sa curgă toată apa din: a scurge un pahar, niște brînză. V. refl. Curg afară pînă la ultima picătură: apa s’a scurs. Mă liberez de apă: a pune brînza’n zăgîrnă și a o lăsa să se scurgă. Fig. Trec: zilele se scurg, viața i s’a scurs. A-țĭ scurge ochiĭ, a plînge. A ți se scurge ochiĭ după cineva saŭ ceva, a te uĭta plin de dragoste orĭ de dor la cineva saŭ la ceva.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scurge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scurg, 3 sg. scurge, perf. s. 1 sg. scursei, 1 pl. scurserăm, m.m.c.p. 1 pl. scurseserăm; conj. prez. 1 sg. să scurg, 3 să scurgă; ger. scurgând; part. scurs

scurge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scurg, imperf. 3 sg. scurgea, perf. s. 1 sg. scursei, 1 pl. scurserăm; part. scurs

scúrge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scurg, imperf. 3 sg. scurgeá, perf. s. 1 sg. scurséi, 1 pl. scúrserăm; part. scurs

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCÚRGE vb. 1. a se prelinge, (pop.) a pica, (înv. și reg.) a piști. (Vinul se ~ din vas.) 2. a se strecura. (Lichidul se ~ prin fisura vasului.) 3. (înv. și reg.) a strânge. (~ brânza proaspătă prin sedilă.) 4. v. curge. 5. v. infiltra. 6. v. perinda. 7. v. trece. 8. a trece, (pop.) a vremui, (înv.) a se prelungi, (fig.) a curge. (Timpul s-a ~ încet.) 9. v. împlini.

SCÚRGE vb. v. asana, curge, descărca, deseca, deșerta, extorca, goli, seca, vărsa.

scurge vb. v. ASANA. CURGE. DESCĂRCA. DESECA. DEȘERTA. EXTORCA. GOLI. SECA. VĂRSA.

SCURGE vb. 1. a se prelinge, (pop.) a pica, (înv. și reg.) a piști. (Vinul se ~ din vas.) 2. a se strecura. (Lichidul se ~ prin fisura vasului.) 3. (înv. și reg.) a strînge. (~ brînza proaspătă prin sedilă.) 4. a-i curge, a-i pica, a-i picura, a i se prelinge, (pop.) a-i merge. (I se ~ lacrimi din ochi.) 5. a se infiltra, a pătrunde, (reg.) a se stoarce. (Apa de ploaie se ~ în pămînt.) 6. a se perinda, a se succeda, a urma, (înv. și pop.) a se petrece. (Mașinile se ~ una după alta.) 7. a trece. (Întreg convoiul s-a ~.) 8. a trece, (pop.) a vremui, (înv.) a se prelungi, (fig.) a curge. (Timpul s-a ~ încet.) 9. a se împlini, a trece. (S-au ~ 100 de ani de la...)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a i se scurge ochii după cineva expr. a-i face plăcere să vadă pe cineva; a simți o atracție puternică pentru cineva.

scurge, scurg v. r. a fugi, a se retrage pe furiș.

Intrare: scurs (adj.)
scurs1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scurs
  • scursul
  • scursu‑
  • scursă
  • scursa
plural
  • scurși
  • scurșii
  • scurse
  • scursele
genitiv-dativ singular
  • scurs
  • scursului
  • scurse
  • scursei
plural
  • scurși
  • scurșilor
  • scurse
  • scurselor
vocativ singular
plural
Intrare: scurs (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scurs
  • scursul
  • scursu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • scurs
  • scursului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: scurge
verb (VT622)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scurge
  • scurgere
  • scurs
  • scursu‑
  • scurgând
  • scurgându‑
singular plural
  • scurge
  • scurgeți
  • scurgeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scurg
(să)
  • scurg
  • scurgeam
  • scursei
  • scursesem
a II-a (tu)
  • scurgi
(să)
  • scurgi
  • scurgeai
  • scurseși
  • scurseseși
a III-a (el, ea)
  • scurge
(să)
  • scurgă
  • scurgea
  • scurse
  • scursese
plural I (noi)
  • scurgem
(să)
  • scurgem
  • scurgeam
  • scurserăm
  • scurseserăm
  • scursesem
a II-a (voi)
  • scurgeți
(să)
  • scurgeți
  • scurgeați
  • scurserăți
  • scurseserăți
  • scurseseți
a III-a (ei, ele)
  • scurg
(să)
  • scurgă
  • scurgeau
  • scurseră
  • scurseseră
scure
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scurs, scursăadjectiv

  • 1. (Despre lichide) Care a curs în întregime; (despre recipiente) din care a curs tot conținutul. DLRLC
    • format_quote Cînd au venit... polobocul era scurs de tot. SBIERA, P. 291. DLRLC
    • 1.1. (Despre ochi) Scos din orbită și aruncat. DLRLC
      • format_quote Îi luă pălăria de pe brazdă și i-o puse pe față, ca să nu mai vadă fiii sau prietenii mortului că unul din ochi era zdrobit de glonț și scurs. DUMITRIU, N. 154. DLRLC
      • format_quote Cel întrebat, om mărunt, oacheș, c-un ochi scurs, dă din cap. SADOVEANU, O. VI 284. DLRLC

scurssubstantiv neutru

  • 1. rar Curs al unei ape. DLRLC
    • format_quote În vadul Brăilei, În scursul Dunării, printre caicele. TEODORESCU, P. P. 643. DLRLC

scurge, scurgverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A curge sau a face să curgă un lichid, prelingându-se în cantități mici. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: curge
    • format_quote Sîngele i se scurgea prin nenumărate răni. CAMIL PETRESCU, U. N. 374. DLRLC
    • format_quote Mustul rubiniu s-a scurs Ca un sînge gros, din boabe. D. BOTEZ, F. S. 91. DLRLC
    • format_quote Din ochii pali ai mamei ca bobul picuri ies, Se scurg pe-obrazul care se mișca-ncet și des. COȘBUC, P. II 189. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A scoate ultimele picături de lichid aflate într-un recipient. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: vărsa
      • format_quote Apucă copaia de-un capăt și scurse toată apa din ea, împrăștiind-o pe bătătură. MIHALE, O. 492. DLRLC
      • format_quote figurat Nu-ți mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiaștri, Nu uita că-n lacrimi este taina ochilor albaștri. EMINESCU, O. I 82. DLRLC
      • format_quote figurat Biata maică-sa se plînge, Ochii de lacrimi își scurge. TEODORESCU, P. P. 118. DLRLC
    • 1.2. reflexiv (Despre fluide) A ieși (în cantități mici) dintr-o conductă defectă. DEX '09 DEX '98
    • 1.3. reflexiv (Despre ochi) A se sparge, împrăștiindu-se din orbită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vătaful a stricat-o puțin și i s-a scurs un ochi. NEGRUZZI, S. I 59. DLRLC
      • chat_bubble A i se scurge cuiva ochii (după cineva sau după ceva). DLRLC
  • 2. tranzitiv A separa partea lichidă sau particulele aflate în suspensie dintr-un amestec. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A scurge cafeaua. A scurge zeama. DLRLC
    • 2.1. A seca apa dintr-un teren prin drenaj. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu are decît să facă încă un pas... acel de a scurge pămîntul cu șanțuri acoperite... de a-l scurge prin drenaj. I. IONESCU, D. 175. DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat (De obicei întărit prin «de bani») A stoarce pe cineva de bani, a face să cheltuiască mult. DLRLC
    • format_quote Altă grijă n-a avut, fără numai aceea: cum ar putea înșela și scurge de bani pre toți oamenii ce veneau la dînsul. MARIAN, O. I 420. DLRLC
    • format_quote După ce m-a scurs bine de bani, prin Viena și prin Paris, iată rezultatul romanului nostru. ALECSANDRI, T. 1724. DLRLC
    • format_quote Putea deci să le scurgă în cuget curat toate paralele, pentru că ei îl sărăciseră pe dînsul. NEGRUZZI, S. I 86. DLRLC
    • format_quote La haraciuri că m-au pus, Bănișorii mi i-a scurs. TEODORESCU, P. P. 676. DLRLC
    • chat_bubble A scurge vlaga (din cineva) = a epuiza pe cineva de puteri. DLRLC
      sinonime: distruge
      • format_quote Le-au scurs sătenilor vlaga și farmecul vorbei... De se întîlnesc între ei parcă li-i silă să-și grăiască. PĂUN-PINCIO, P. 120. DLRLC
  • 4. reflexiv (Despre ape) A curge la vale (lăsând în urmă locul uscat). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se scurg apele din regiunile inundate. DLRLC
    • 4.1. figurat (Despre grupuri de ființe, de vehicule) A se succeda, a merge în aceeași direcție, a se perinda. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Alții se scurgeau, vorbind tare, pe drumurile noroioase. DUMITRIU, N. 13. DLRLC
      • format_quote Pe șoseaua grea de praf Ne scurgem în coloană fără șoapte. CAMIL PETRESCU, V. 17. DLRLC
      • format_quote Dunărea se limpezește de sloii scurși spre mare. BART, E. 332. DLRLC
      • 4.1.1. figurat Despre raze, scântei. DLRLC
        • format_quote Galbene văpăi de soare Peste deal acum se scurg. COȘBUC, P. I 315. DLRLC
        • format_quote În ochii-i să se scurgă scîntei din steaua lină. EMINESCU, O. I 94. DLRLC
        • format_quote Inima-i ferice în sînu-i se topește Ca ziua cea de vară cînd razele se scurg, Topindu-se în umbra adîncă din amurg. ALECSANDRI, P. A. 182. DLRLC
  • 5. reflexiv figurat (Despre unități de timp) A trece unul după altul, a se desfășura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote S-a scurs de mult miezul nopții. STANCU, D. 239. DLRLC
    • format_quote Viața mea se scurse atîta de ușor. EFTIMIU, Î. 167. DLRLC
    • format_quote Vremea trecea! Anii se scurgeau repede unul după altul. GÎRLEANU, L. 34. DLRLC
    • format_quote Cîteva clipe se scurseră încă și niște pași răsunară. ANGHEL-IOSIF, C. L. 27. DLRLC
    • format_quote tranzitiv factitiv Iano, negustorii tăi O să-mi scurgă anii mei. TEODORESCU, P. P. 560. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.