7 definiții pentru scurs (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scurs2, a [At: BUDAI-DELEANU, LEX / Pl: ~rși, ~e / E: scurge] 1 (D. lichide) Care a curs (fără întrerupere), prelingându-se, de obicei în cantități mici (pâna la ultima picătură). 2 (Îrg; d. recipiente) Din care a curs tot continutul (lichid) Si: golit. 3 (D. ochi) Spart și împrăștiat din orbită. 4 (Rar; mpl; d. ochi) Plânși2. 5 (Rar; mpl; d. ochi) Obosiți. 6 (Pex; rar; mpl; d. ochi) Inexpresiv. 7 Din care a fost separată partea lichidă de cea solidă prin stoarcere, strecurare etc. 8 (Reg; d. sosuri; pex; d. mâncăruri) Scăzut. 9 (Rar; d. terenuri acoperite cu apă) Asanat (1). 10 (Fig; d. timp sau d. unități de timp sau; pex; d. viață, existență etc.) Trecut (unul după altul) Si: desfășurat.

SCURS2, -Ă, scurși, -se, adj. (Despre lichide) Care a curs în întregime; (despre recipiente) din care a curs tot conținutul; golit, gol. Cînd au venit... polobocul era scurs de tot. SBIERA, P. 291. ♦ (Despre ochi) Scos din orbită și aruncat. Îi luă pălăria de pe brazdă și i-o puse pe față, ca să nu mai vadă fiii sau prietenii mortului că unul din ochi era zdrobit de glonț și scurs. DUMITRIU, N. 154. Cel întrebat, om mărunt, oacheș, c-un ochi scurs, dă din cap. SADOVEANU, O. VI 284.

SCURS ~să (~și, ~se) Care a curs (continuu) prelingându-se (până la ultima picătură). /v. a (se) scurge

scurs a. 1. curs afară, pe deplin secat: cu ochii scurși; 2. fig. lipsit cu totul: scurs de bani.

scurs, -ă adj. Din care a curs toată apa sau udeala: brînză bine scursă. Ochi scurși: 1. ochĭ sparțĭ din care s’a scurs umoarea vitroasă și nu mai văd. 2. ochĭ slăbițĭ de mult plîns. Scurs de banĭ, stors, afif, tinichea, lefter.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCURS adj. prelins. (Lichid ~.)

SCURS adj. prelins. (Lichid ~.)

Intrare: scurs (adj.)
scurs1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scurs
  • scursul
  • scursu‑
  • scursă
  • scursa
plural
  • scurși
  • scurșii
  • scurse
  • scursele
genitiv-dativ singular
  • scurs
  • scursului
  • scurse
  • scursei
plural
  • scurși
  • scurșilor
  • scurse
  • scurselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scurs (adj.)

  • 1. (Despre lichide) Care a curs în întregime; (despre recipiente) din care a curs tot conținutul.
    exemple
    • Cînd au venit... polobocul era scurs de tot. SBIERA, P. 291.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre ochi) Scos din orbită și aruncat.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Îi luă pălăria de pe brazdă și i-o puse pe față, ca să nu mai vadă fiii sau prietenii mortului că unul din ochi era zdrobit de glonț și scurs. DUMITRIU, N. 154.
        surse: DLRLC
      • Cel întrebat, om mărunt, oacheș, c-un ochi scurs, dă din cap. SADOVEANU, O. VI 284.
        surse: DLRLC

etimologie: