scurs², ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, LEX / Pl: ~rși, ~e / E: scurge] 1 (D. lichide) Care a curs (fără întrerupere), prelingându-se, de obicei în cantități mici (pâna la ultima picătură). 2 (Îrg; d. recipiente) Din care a curs tot continutul (lichid) Si: golit. 3 (D. ochi) Spart și împrăștiat din orbită. 4 (Rar; mpl; d. ochi) Plânși². 5 (Rar; mpl; d. ochi) Obosiți. 6 (Pex; rar; mpl; d. ochi) Inexpresiv. 7 Din care a fost separată partea lichidă de cea solidă prin stoarcere, strecurare etc. 8 (Reg; d. sosuri; pex; d. mâncăruri) Scăzut. 9 (Rar; d. terenuri acoperite cu apă) Asanat (1). 10 (Fig; d. timp sau d. unități de timp sau; pex; d. viață, existență etc.) Trecut (unul după altul) Si: desfășurat.

SCURS², -Ă, scurși, -se, adj. (Despre lichide) Care a curs în întregime; (despre recipiente) din care a curs tot conținutul; golit, gol. Cînd au venit... polobocul era scurs de tot. SBIERA, P. 291. ♦ (Despre ochi) Scos din orbită și aruncat. Îi luă pălăria de pe brazdă și i-o puse pe față, ca să nu mai vadă fiii sau prietenii mortului că unul din ochi era zdrobit de glonț și scurs. DUMITRIU, N. 154. Cel întrebat, om mărunt, oacheș, c-un ochi scurs, dă din cap. SADOVEANU, O. VI 284.

SCURS ~să (~și, ~se) Care a curs (continuu) prelingându-se (până la ultima picătură). /v. a (se) scurge

scurs a. 1. curs afară, pe deplin secat: cu ochii scurși; 2. fig. lipsit cu totul: scurs de bani.

scurs, -ă adj. Din care a curs toată apa sau udeala: brînză bine scursă. Ochi scurși: 1. ochĭ sparțĭ din care s’a scurs umoarea vitroasă și nu mai văd. 2. ochĭ slăbițĭ de mult plîns. Scurs de banĭ, stors, afif, tinichea, lefter.

SCURS adj. prelins. (Lichid ~.)

SCURS adj. prelins. (Lichid ~.)