31 de definiții pentru scrânti sclinti scrinti scânti sclânti scrăti (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCRÂNTÍ, scrântesc, vb. IV. 1. Tranz. A deplasa, a scoate din articulație, din poziția sa normală un os, o încheietură etc.; a luxa. ◊ Expr. (Fam.) A o scrânti = a face o prostie, o gafă; a greși. ♦ Refl. (Despre membre, articulații etc.) A se deplasa de la locul normal. 2. Refl. Fig. A-și pierde dreapta judecată; a se zăpăci, a înnebuni, a se țicni. [Var.: scrintí, (reg.) sclintí vb. IV] – Din sl. krentati „a suci, a întoarce”.
SCRÂNTÍ, scrântesc, vb. IV. 1. Tranz. A deplasa, a scoate din articulație, din poziția sa normală un os, o încheietură etc.; a luxa. ◊ Expr. (Fam.) A o scrânti = a face o prostie, o gafă; a greși. ♦ Refl. (Despre membre, articulații etc.) A se deplasa de la locul normal. 2. Refl. Fig. A-și pierde dreapta judecată; a se zăpăci, a înnebuni, a se țicni. [Var.: scrintí, (reg.) sclintí vb. IV] – Din sl. krentati „a suci, a întoarce”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
scrânti [At: PO 112/24 / V: (îvp) scrinti, (reg) ~răti, sclin~, sclân~, scân~, slân~ / Pzi: ~tesc / E: slv съкрѫнѫти] 1 vr (Med; d. oase sau d. extremitățile mobile ale oaselor) A se deplasa din poziția normală față de articulația din care face parte Si: a se luxa, a se departicula, a se disloca, a se răsuci, a se suci, (reg) a se proclinti. 2 vr (D. membre ale corpului) A suferi o deplasare a unui os, a unei articulații etc. din poziția normală Si: a se luxa, a se departicula, a se disloca, a se răsuci, a se suci, (reg) a se proclinti. 3 vt (Med; mai ales d. oameni, c. i. oase ori extremități mobile ale acestora sau membre ale corpului) A scoate din articulație, din poziția normală Si: a luxa, a departicula, a disloca, a răsuci, a suci, (reg) a proclinti. 4 vt (Îe) A o ~ A comite o eroare Si: a greși. 5 vt (Îae) A face o gafă, o prostie. 6 vt (Reg) A deplasa (1). 7 vr (Îvr; fig) A se abate de la convingerile sau hotărârile sale Si: a se clinti, a șovăi. 8 vr (Fig; d. oameni; adesea cu determinări ca „la minte”, „la cap” etc.) A-și pierde judecata Si: a înnebuni, a se sminti, a se țicni.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SCRÂNTÍ ~ésc tranz. (mâini, picioare, degete) A scoate din încheietură; a luxa; a dezarticula; a se disloca. ◊ A o ~ a face o prostie; a greși. /<sl. sukrononti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE SCRÂNTÍ mă ~ésc intranz. A pierde facultatea de a judeca normal; a-și ieși din minți; a se aliena; a se sminti; a înnebuni. /<sl. sukrononti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scrântì v. V. scrintì.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCLINTÍ vb. IV v. scrânti.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SCLINTÍ vb. IV v. scrânti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
SCRINTÍ vb. IV v. scrânti.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SCRINTÍ vb. IV v. scrânti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scânti v vz scrânti
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sclânti v vz scrânti
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sclinti v vz scrânti
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scrăti[1] v vz scrânti corectată
- În original, tipărit: scrăti1, deși un același cuvânt notat cu 2 nu există — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scrinti v vz scrânti
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCLINTÍ vb. IV v. scrînti.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCRINTÍ vb. IV v. scrînti.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCRÎNTÍ, scrîntesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la oase, încheieturi, membre) A scoate din articulație, din poziția normală, a deplasa, a disloca; a luxa. Și-a scrîntit... vrun picior, dîndu-se de-a tumba pe vro căpiță de fîn. HOGAȘ, M. N. 28. Valeu!... că mi-am scrîntit piciorul. ALECSANDRI, T. I 113. Mîna pe baltac punea, Drept către zapciu pornea... Mîn-a dreaptă Că-i frîngea Și p-a stîngă I-o scrîntea. TEODORESCU, P. P. 603. ◊ Expr. A o scrînti = a face o prostie, o boroboață, a greși. Dascălul văzu că a cam scrîntit-o, și o întoarse pe foaia ailaltă. ISPIRESCU, L. 273. ♦ Fig. A deforma, a strica, a poci. Crezînd că drege ceea ce aripa zdrobitoare a timpului... stricase la gingașul monument al lui Neagoe, el n-a făcut altceva decît a-l altera și mai tare, decît a-l ciunti, a-l păta, a-l știrbi și a-l scrînti în multe părți ale sale. ODOBESCU, S. II 513. 2. Refl. Fig. (Despre oameni și despre facultățile lor mintale) A-și pierde dreapta judecată, a se zăpăci, a deveni dezechilibrat. Dacă i s-a scrîntit mințile, am eu pe cine mîna să i le pună la loc. CARAGIALE, O. III 90. – Variante: scrintí (EMINESCU, N. 70), sclintí (SADOVEANU, B. 41, ALECSANDRI, P. P. 17) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sclintì v. a scrinti: mâna dreaptă să-ți sclintească POP. [V. clintì].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scrintì v. 1. a face un os să iasă din locul său natural; 2. fig. a greși în vorbă sau în faptă: ai scrintit’o. [Și scrânti = slav. SŬKRĒNÕTI, a îndoi, a suci].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sclintésc V. scrîntesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
scrintésc V. scrîntesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
scrîntésc (Trans.) scrintésc și (Bas.) crîntésc v. tr. (vsl. krentati, a întoarce, a suci, sŭkrennonti sen, a se răsuci, d. krontŭ, tors, sucit; srb. [s]kretati, rus. krutitĭ, skrutitĭ, pol. skrecić, a suci, skret, sucitură. V. creț, crint, crutcă, scrîncĭov, scruntar). Fac un os să ĭasă din locu lui natural, luxez: am căzut și mi-am scrîntit mîna. Fig. A o scrînti, a face o greșală, o gafă: am scrîntit-o! – În Mold. nord, Olt. Ban. sclintesc (după clintesc). Forma crî- la Orhei (Șez. 30, 204). V. buclarisesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|