31 de definiții pentru scrânti sclinti scrinti scânti sclânti scrăti (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCRÂNTÍ, scrântesc, vb. IV. 1. Tranz. A deplasa, a scoate din articulație, din poziția sa normală un os, o încheietură etc.; a luxa. ◊ Expr. (Fam.) A o scrânti = a face o prostie, o gafă; a greși. ♦ Refl. (Despre membre, articulații etc.) A se deplasa de la locul normal. 2. Refl. Fig. A-și pierde dreapta judecată; a se zăpăci, a înnebuni, a se țicni. [Var.: scrintí, (reg.) sclintí vb. IV] – Din sl. krentati „a suci, a întoarce”.

SCRÂNTÍ, scrântesc, vb. IV. 1. Tranz. A deplasa, a scoate din articulație, din poziția sa normală un os, o încheietură etc.; a luxa. ◊ Expr. (Fam.) A o scrânti = a face o prostie, o gafă; a greși. ♦ Refl. (Despre membre, articulații etc.) A se deplasa de la locul normal. 2. Refl. Fig. A-și pierde dreapta judecată; a se zăpăci, a înnebuni, a se țicni. [Var.: scrintí, (reg.) sclintí vb. IV] – Din sl. krentati „a suci, a întoarce”.

scrânti [At: PO 112/24 / V: (îvp) scrinti, (reg) ~răti, sclin~, sclân~, scân~, slân~ / Pzi: ~tesc / E: slv съкрѫнѫти] 1 vr (Med; d. oase sau d. extremitățile mobile ale oaselor) A se deplasa din poziția normală față de articulația din care face parte Si: a se luxa, a se departicula, a se disloca, a se răsuci, a se suci, (reg) a se proclinti. 2 vr (D. membre ale corpului) A suferi o deplasare a unui os, a unei articulații etc. din poziția normală Si: a se luxa, a se departicula, a se disloca, a se răsuci, a se suci, (reg) a se proclinti. 3 vt (Med; mai ales d. oameni, c. i. oase ori extremități mobile ale acestora sau membre ale corpului) A scoate din articulație, din poziția normală Si: a luxa, a departicula, a disloca, a răsuci, a suci, (reg) a proclinti. 4 vt (Îe) A o ~ A comite o eroare Si: a greși. 5 vt (Îae) A face o gafă, o prostie. 6 vt (Reg) A deplasa (1). 7 vr (Îvr; fig) A se abate de la convingerile sau hotărârile sale Si: a se clinti, a șovăi. 8 vr (Fig; d. oameni; adesea cu determinări ca „la minte”, „la cap” etc.) A-și pierde judecata Si: a înnebuni, a se sminti, a se țicni.

A SE SCRÂNTÍ mă ~ésc intranz. A pierde facultatea de a judeca normal; a-și ieși din minți; a se aliena; a se sminti; a înnebuni. /<sl. sukrononti

A SCRÂNTÍ ~ésc tranz. (mâini, picioare, degete) A scoate din încheietură; a luxa; a dezarticula; a se disloca. ◊ A o ~ a face o prostie; a greși. /<sl. sukrononti

SCLINTÍ vb. IV v. scrânti.

SCRINTÍ vb. IV v. scrânti.

scrăti[1] v vz scrânti corectată

  1. În original, tipărit: scrăti1, deși un același cuvânt notat cu 2 nu există — LauraGellner

SCRÎNTÍ, scrîntesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la oase, încheieturi, membre) A scoate din articulație, din poziția normală, a deplasa, a disloca; a luxa. Și-a scrîntit... vrun picior, dîndu-se de-a tumba pe vro căpiță de fîn. HOGAȘ, M. N. 28. Valeu!... că mi-am scrîntit piciorul. ALECSANDRI, T. I 113. Mîna pe baltac punea, Drept către zapciu pornea... Mîn-a dreaptă Că-i frîngea Și p-a stîngă I-o scrîntea. TEODORESCU, P. P. 603. ◊ Expr. A o scrînti = a face o prostie, o boroboață, a greși. Dascălul văzu că a cam scrîntit-o, și o întoarse pe foaia ailaltă. ISPIRESCU, L. 273. ♦ Fig. A deforma, a strica, a poci. Crezînd că drege ceea ce aripa zdrobitoare a timpului... stricase la gingașul monument al lui Neagoe, el n-a făcut altceva decît a-l altera și mai tare, decît a-l ciunti, a-l păta, a-l știrbi și a-l scrînti în multe părți ale sale. ODOBESCU, S. II 513. 2. Refl. Fig. (Despre oameni și despre facultățile lor mintale) A-și pierde dreapta judecată, a se zăpăci, a deveni dezechilibrat. Dacă i s-a scrîntit mințile, am eu pe cine mîna să i le pună la loc. CARAGIALE, O. III 90. – Variante: scrintí (EMINESCU, N. 70), sclintí (SADOVEANU, B. 41, ALECSANDRI, P. P. 17) vb. IV.

sclintì v. a scrinti: mâna dreaptă să-ți sclintească POP. [V. clintì].

scrintì v. 1. a face un os să iasă din locul său natural; 2. fig. a greși în vorbă sau în faptă: ai scrintit’o. [Și scrânti = slav. SŬKRĒNÕTI, a îndoi, a suci].

scrîntésc (Trans.) scrintésc și (Bas.) crîntésc v. tr. (vsl. krentati, a întoarce, a suci, sŭkrennonti sen, a se răsuci, d. krontŭ, tors, sucit; srb. [s]kretati, rus. krutitĭ, skrutitĭ, pol. skrecić, a suci, skret, sucitură. V. creț, crint, crutcă, scrîncĭov, scruntar). Fac un os să ĭasă din locu lui natural, luxez: am căzut și mi-am scrîntit mîna. Fig. A o scrînti, a face o greșală, o gafă: am scrîntit-o! – În Mold. nord, Olt. Ban. sclintesc (după clintesc). Forma crî- la Orhei (Șez. 30, 204). V. buclarisesc.

arată toate definițiile

Intrare: scrânti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scrânti
  • scrântire
  • scrântit
  • scrântitu‑
  • scrântind
  • scrântindu‑
singular plural
  • scrântește
  • scrântiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scrântesc
(să)
  • scrântesc
  • scrânteam
  • scrântii
  • scrântisem
a II-a (tu)
  • scrântești
(să)
  • scrântești
  • scrânteai
  • scrântiși
  • scrântiseși
a III-a (el, ea)
  • scrântește
(să)
  • scrântească
  • scrântea
  • scrânti
  • scrântise
plural I (noi)
  • scrântim
(să)
  • scrântim
  • scrânteam
  • scrântirăm
  • scrântiserăm
  • scrântisem
a II-a (voi)
  • scrântiți
(să)
  • scrântiți
  • scrânteați
  • scrântirăți
  • scrântiserăți
  • scrântiseți
a III-a (ei, ele)
  • scrântesc
(să)
  • scrântească
  • scrânteau
  • scrânti
  • scrântiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sclinti
  • sclintire
  • sclintit
  • sclintitu‑
  • sclintind
  • sclintindu‑
singular plural
  • sclintește
  • sclintiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sclintesc
(să)
  • sclintesc
  • sclinteam
  • sclintii
  • sclintisem
a II-a (tu)
  • sclintești
(să)
  • sclintești
  • sclinteai
  • sclintiși
  • sclintiseși
a III-a (el, ea)
  • sclintește
(să)
  • sclintească
  • sclintea
  • sclinti
  • sclintise
plural I (noi)
  • sclintim
(să)
  • sclintim
  • sclinteam
  • sclintirăm
  • sclintiserăm
  • sclintisem
a II-a (voi)
  • sclintiți
(să)
  • sclintiți
  • sclinteați
  • sclintirăți
  • sclintiserăți
  • sclintiseți
a III-a (ei, ele)
  • sclintesc
(să)
  • sclintească
  • sclinteau
  • sclinti
  • sclintiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scrinti
  • scrintire
  • scrintit
  • scrintitu‑
  • scrintind
  • scrintindu‑
singular plural
  • scrintește
  • scrintiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scrintesc
(să)
  • scrintesc
  • scrinteam
  • scrintii
  • scrintisem
a II-a (tu)
  • scrintești
(să)
  • scrintești
  • scrinteai
  • scrintiși
  • scrintiseși
a III-a (el, ea)
  • scrintește
(să)
  • scrintească
  • scrintea
  • scrinti
  • scrintise
plural I (noi)
  • scrintim
(să)
  • scrintim
  • scrinteam
  • scrintirăm
  • scrintiserăm
  • scrintisem
a II-a (voi)
  • scrintiți
(să)
  • scrintiți
  • scrinteați
  • scrintirăți
  • scrintiserăți
  • scrintiseți
a III-a (ei, ele)
  • scrintesc
(să)
  • scrintească
  • scrinteau
  • scrinti
  • scrintiseră
scânti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sclânti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scrăti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scrânti sclinti scrinti scânti sclânti scrăti

  • 1. tranzitiv A deplasa, a scoate din articulație, din poziția sa normală un os, o încheietură etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dezarticula disloca luxa attach_file 3 exemple
    exemple
    • Și-a scrîntit... vrun picior, dîndu-se de-a tumba pe vro căpiță de fîn. HOGAȘ, M. N. 28.
      surse: DLRLC
    • Valeu!... că mi-am scrîntit piciorul. ALECSANDRI, T. I 113.
      surse: DLRLC
    • Mîna pe baltac punea, Drept către zapciu pornea... Mîn-a dreaptă Că-i frîngea Și p-a stîngă I-o scrîntea. TEODORESCU, P. P. 603.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie familiar A o scrânti = a face o prostie, o gafă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: greși attach_file un exemplu
      exemple
      • Dascălul văzu că a cam scrîntit-o, și o întoarse pe foaia ailaltă. ISPIRESCU, L. 273.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Crezînd că drege ceea ce aripa zdrobitoare a timpului... stricase la gingașul monument al lui Neagoe, el n-a făcut altceva decît a-l altera și mai tare, decît a-l ciunti, a-l păta, a-l știrbi și a-l scrînti în multe părți ale sale. ODOBESCU, S. II 513.
        surse: DLRLC
    • 1.3. reflexiv (Despre membre, articulații etc.) A se deplasa de la locul normal.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. reflexiv figurat A-și pierde dreapta judecată; a se zăpăci, a se țicni.
    exemple
    • Dacă i s-a scrîntit mințile, am eu pe cine mîna să i le pună la loc. CARAGIALE, O. III 90.
      surse: DLRLC

etimologie: