2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCOLASTIC, -Ă, scolastici, -ce, adj. 1. S. f. Curent filosofic dominant în Evul Mediu în Europa Occidentală creștină, care îmbina dogmele religioase cu tradiția mistică și intuitivă a filosofiei patristice, iar mai târziu cu aristotelismul; p. ext. mod de gândire și de activitate intelectuală formalistă, pedantă, ruptă de viață, de experiență. 2. Adj. Care aparține scolasticii (1), privitor la scolastică. ♦ P. ext. Rupt de realitate, de viața practică, formal. – Din fr. scolastique, lat. scholasticus.

scolastic, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 67r/30 / V: (înv) sho~, șco~, (îvr) sholasnic, sholeastic / Pl: ~ici, ~ice / E: lat scholasticus, fr scolastique cf ngr σχολαστικός] 1 sm (Îvr; îf sholeastic) Persoană erudită. 2 sm (Înv) Discipol (1). 3 a (Înv) Școlar1. 4 sm (Rar) Persoană (de obicei filozof sau teolog) care practică scolastica (5) (sau care este adeptul ei). 5 sfs Învățământ care se preda în școlile din evul mediu în țările catolice, caracterizat prin subordonarea față de Biserică, prin utilizarea unor metode dogmatice și livrești, prin apelul la autoritatea unor concepții filozofice antice interpretate conform cerințelor teologiei etc. 6 sfs Metodă care aparține scolasticii (5) Si: (înv) scolasticism. 7 sfs (Pex) Mod de gândire sau activitate intelectuală bazate pe formalism și speculații sterile, rupte de realitate, de experiență. 8 sfs (Îvr; pgn) Metodă de învățământ școlar1 (bazată pe clasicitatea greacă și latină). 9-10 a Care aparține (sau este caracteristic) scolasticii (5) Si: (îvr) scolasticesc (2-3). 11 a De scolastică (5) Si: (îvr) scolasticesc (4). 12 a Care amintește de scolatica medievală Si: (îvr) scolasticesc (5). 13 a (Pex) Care este rupt de realitate Si: artificial, formal, pedant (1), (îvr) scolasticesc (6).

SCOLASTIC, -Ă, scolastici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Sistem filozofic apărut în evul mediu, care se baza pe dogmele bisericii creștine și se caracteriza prin raționamente abstracte și prin artificii logice; p. ext. mod de gândire și de activitate intelectuală bazat pe cunoștințe formale, rupte de practică și mânuite în mod pedant. ♦ Nume dat învățământului (filozofic) din țările Europei medievale dominate de catolicism. 2. Adj. Care aparține scolasticii (1), privitor la scolastică. ♦ P. ext. Rupt de realitate, de viața practică, formal. – Din fr. scolastique, lat. scholasticus.

SCOLASTIC, -Ă, scolastici, -e, adj. Care se referă la scolastică, al scolasticii. Blajul a fost o tribună unde multe din căpetenii părea a se lupta mai mult pentru un sistem scolastic. RUSSO, S. 44. ♦ Desprins de viață și de activitatea practică, formal.

SCOLASTIC, -Ă adj. Referitor la scolastică, al scolasticii. ♦ (p. ext.) Formal, rupt de realitate, de viață, de practică. // s.m. Scolast. [Cf. lat. scolasticus, gr. scholastikos, fr. scolastique].

SCOLASTIC, -Ă I. adj. referitor la scolastică. ◊ (p. ext.) pedant, livresc, rupt de realitate. II. s. f. învățământul și filozofia predate în țările catolice din Europa medievală, care căutau să fundamenteze dogmele bisericii creștine, caracterizându-se prin raționamente abstracte și prin artificii logice sterile. ◊ (p. ext.) orice speculație sterilă, ruptă de viață. (< fr. scolastique, lat. scholasticus)

SCOLASTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de scolastică; propriu scolasticii. 2) Care ține de partea formală; rupt de viața practică. /<lat. scholasticus, ngr. scholastikós, fr. scolastique

scolastic a. 1. ce ține de școală: an scolastic; 2. relativ la scolastică: filozofie scolastică.

* scolástic, -ă adj. (vgr. sholastikós, lat. scholásticus). Relativ la școală: cărțĭ scolastice. Relativ la școalele medievale și la filosofia religioasă care se învață în ele. S.m. Filosof medieval din apusu Europeĭ. S.f. pl. e și ĭ. Filosofia medievală. Adv. În mod scolastic. – Principaliĭ scolastici sînt: Scot Erigene, sfîntu Anselm, Roscelin, Gulielm de Champeaux, Abélard, Petru Lombard, Albert cel Mare, sfîntu Toma din Aquino, Duns Scot, sfîntu Bonaventura, Roger Bacon, Raimund Lulle, Gulielm de Occam ș.a.

sholastic, sm, a vz scolastic

școlastic, ~ă a vz scolastic

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scolastic adj. m., pl. scolastici; f. scolastică, pl. scolastice

scolastic adj. m., pl. scolastici; f. scolastică, pl. scolastice

scolastic adj. m., pl. scolastici; f. sg. scolastică, pl. scolastice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SCOLÁSTIC, -Ă, (< fr., lat.) s. f., adj. 1. S. f. În sens larg, pregătirea teologică și filozofică în școlile universităților medievale. S. a constat în studiul „Bibliei”, al scrierilor Sf. Părinți (îndeosebi Augustin) și al filozofilor antici, cu precădere Aristotel. S. din sec. 11-12 (Anselm, Abelard, Petrus Lombardus) a contribuit la la dezvoltarea metodei dialectice și a pus problema relației dintre credință și rațiune. S. propriu-zisă se afirmă după 1150, odată cu redescoperirea integrală a textelor lui Aristotel; reprezentanți de seamă: Toma d’Aquino, Duns Scotus, William Ockham. După apogeul atins prin Toma d’Aquino, problema de bază a s. (raportul dintre rațiune credință) decade într-o abordare sceptică, în special începând cu Ockham. Definitorii pentru s. sunt respectul față de autoritățile aflate în dezacord. Dincolo de reputația proastă conferită de reprezentanții Renașterii, s. a dezvoltat aproape toate ramurile lingvisticii, logicii și filozofiei. ◊ Neoscolastică = curent teologic catolic, apărut în sec. 19, ce își propune reluarea scolasticii medievale într-o formă adecvată nevoilor intelectuale actuale. ♦ P. ext. Mod de gândire și de activitate intelectuală formalistă, pedantă, ruptă de viață, de experiență. 2. Adj. Care ține de scolastică, privitor la scolastică. ♦ P. ext. Pedant, livresc, rupt de realitate.

Intrare: scolastic (adj.)
scolastic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scolastic
  • scolasticul
  • scolasticu‑
  • scolastică
  • scolastica
plural
  • scolastici
  • scolasticii
  • scolastice
  • scolasticele
genitiv-dativ singular
  • scolastic
  • scolasticului
  • scolastice
  • scolasticei
plural
  • scolastici
  • scolasticilor
  • scolastice
  • scolasticelor
vocativ singular
plural
sholasnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
școlastic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sholastic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sholeastic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: scolastic (persoană)
scolastic2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scolastic
  • scolasticul
  • scolasticu‑
plural
  • scolastici
  • scolasticii
genitiv-dativ singular
  • scolastic
  • scolasticului
plural
  • scolastici
  • scolasticilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scolastic, scolasticăadjectiv

  • 1. Care aparține scolasticii, privitor la scolastică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Blajul a fost o tribună unde multe din căpetenii părea a se lupta mai mult pentru un sistem scolastic. RUSSO, S. 44. DLRLC
etimologie:

scolastic, scolasticisubstantiv masculin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.