SCOLÁSTIC, -Ă, scolastici, -ce, adj. 1. S. f. Curent filosofic dominant în Evul Mediu în Europa Occidentală creștină, care îmbina dogmele religioase cu tradiția mistică și intuitivă a filosofiei patristice, iar mai târziu cu aristotelismul; p. ext. mod de gândire și de activitate intelectuală formalistă, pedantă, ruptă de viață, de experiență. 2. Adj. Care aparține scolasticii (1), privitor la scolastică. ♦ P. ext. Rupt de realitate, de viața practică, formal. – Din fr. scolastique, lat. scholasticus.

scolastic, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 67^r/30 / V: (înv) sho~, șco~, (îvr) sholasnic, sholeastic / Pl: ~ici, ~ice / E: lat scholasticus, fr scolastique cf ngr σχολαστικός] 1 sm (Îvr; îf sholeastic) Persoană erudită. 2 sm (Înv) Discipol (1). 3 a (Înv) Școlar¹. 4 sm (Rar) Persoană (de obicei filozof sau teolog) care practică scolastica (5) (sau care este adeptul ei). 5 sfs Învățământ care se preda în școlile din evul mediu în țările catolice, caracterizat prin subordonarea față de Biserică, prin utilizarea unor metode dogmatice și livrești, prin apelul la autoritatea unor concepții filozofice antice interpretate conform cerințelor teologiei etc. 6 sfs Metodă care aparține scolasticii (5) Si: (înv) scolasticism. 7 sfs (Pex) Mod de gândire sau activitate intelectuală bazate pe formalism și speculații sterile, rupte de realitate, de experiență. 8 sfs (Îvr; pgn) Metodă de învățământ școlar¹ (bazată pe clasicitatea greacă și latină). 9-10 a Care aparține (sau este caracteristic) scolasticii (5) Si: (îvr) scolasticesc (2-3). 11 a De scolastică (5) Si: (îvr) scolasticesc (4). 12 a Care amintește de scolatica medievală Si: (îvr) scolasticesc (5). 13 a (Pex) Care este rupt de realitate Si: artificial, formal, pedant (1), (îvr) scolasticesc (6).

SCOLÁSTIC, -Ă, scolastici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Sistem filozofic apărut în evul mediu, care se baza pe dogmele bisericii creștine și se caracteriza prin raționamente abstracte și prin artificii logice; p. ext. mod de gândire și de activitate intelectuală bazat pe cunoștințe formale, rupte de practică și mânuite în mod pedant. ♦ Nume dat învățământului (filozofic) din țările Europei medievale dominate de catolicism. 2. Adj. Care aparține scolasticii (1), privitor la scolastică. ♦ P. ext. Rupt de realitate, de viața practică, formal. – Din fr. scolastique, lat. scholasticus.

SCOLÁSTIC, -Ă, scolastici, -e, adj. Care se referă la scolastică, al scolasticii. Blajul a fost o tribună unde multe din căpetenii părea a se lupta mai mult pentru un sistem scolastic. RUSSO, S. 44. ♦ Desprins de viață și de activitatea practică, formal.

SCOLÁSTIC, -Ă adj. Referitor la scolastică, al scolasticii. ♦ (p. ext.) Formal, rupt de realitate, de viață, de practică. // s.m. Scolast. [Cf. lat. scolasticus, gr. scholastikos, fr. scolastique].

SCOLÁSTIC, -Ă I. adj. referitor la scolastică. ◊ (p. ext.) pedant, livresc, rupt de realitate. II. s. f. învățământul și filozofia predate în țările catolice din Europa medievală, care căutau să fundamenteze dogmele bisericii creștine, caracterizându-se prin raționamente abstracte și prin artificii logice sterile. ◊ (p. ext.) orice speculație sterilă, ruptă de viață. (< fr. scolastique, lat. scholasticus)

SCOLÁSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de scolastică; propriu scolasticii. 2) Care ține de partea formală; rupt de viața practică. /<lat. scholasticus, ngr. scholastikós, fr. scolastique

scolastic a. 1. ce ține de școală: an scolastic; 2. relativ la scolastică: filozofie scolastică.

* scolástic, -ă adj. (vgr. sholastikós, lat. scholásticus). Relativ la școală: cărțĭ scolastice. Relativ la școalele medievale și la filosofia religioasă care se învață în ele. S.m. Filosof medieval din apusu Europeĭ. S.f. pl. e și ĭ. Filosofia medievală. Adv. În mod scolastic. – Principaliĭ scolastici sînt: Scot Erigene, sfîntu Anselm, Roscelin, Gulielm de Champeaux, Abélard, Petru Lombard, Albert cel Mare, sfîntu Toma din Aquino, Duns Scot, sfîntu Bonaventura, Roger Bacon, Raimund Lulle, Gulielm de Occam ș.a.

sholasnic sm vz scolastic

sholastic, ~ă sm, a vz scolastic

sholeastic sm vz scolastic

școlastic, ~ă a vz scolastic

scolástic adj. m., pl. scolástici; f. scolástică, pl. scolástice

scolástic adj. m., pl. scolástici; f. sg. scolástică, pl. scolástice

scolastic

SCOLÁSTIC s. v. elev.

SCOLÁSTIC adj., s. v. școlar.

scolastic s. v. ELEV.

scolastic adj., s. v. ȘCOLAR.