pedant, ~ă [At: HELIADE, O. II, 81 / Pl: ~nți, ~e / E: fr pédant, ger pedant] (D. oameni) 1 a Care are pretenții de erudiție și de competență Si: (înv) pedantesc (1), pedantic (1). 2-5 av, a (Într-un mod) (exagerat de) meticulos Si: (înv) pedantesc (2-3), pedantic (2-3). 6-7 smf, a (Persoană) care face mereu paradă de erudiție, de competență deosebită. 8-9 smf, a (Persoană) care supără prin minuțiozitate exagerată în lucrurile cele mai neînsemnate. 10 smf (Frî) Profesor. 11 smf (Frî) Învățător.

PEDANT¹, -Ă, pedanți, -te, adj. Cu pretenții de erudiție și de maniere elegante; supărător prin tonul impunător și prin minuțiozitatea exagerată. V. tipicar. Pricepea greu și uita repede. Era vanitos și pedant. C. PETRESCU, C. V. 99. Un comandant pedant, admirat pentru erudiția sa, fusese păcălit de un ofițer tînăr. BART, E. 210. Un op pe care anii-l îngropară Subt comentarii sterpe și pedante. TOPÎRCEANU, B. 90. ◊ (Adverbial) Începu să vorbească liniștit, stăruind pedant în concepția lui. CAMIL PETRESCU, O. II 530.

PEDANT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care are pretenții neîntemeiate de erudit; meticulos, chițibușar, formalist. [< fr. pédant].

PEDANT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care are pretenții nejustificate de erudiție, de competență; meticulos, formalist. (< fr. pédant, germ. Pedant)

PEDANT ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) (despre persoane) Care manifestă un spirit exagerat de disciplină și punctualitate (mai ales în lucruri neînsemnate); caracterizat prin meticulozitate deosebită. 2) Care are pretenții de erudiție și de superioritate; doctoral. /<fr. pédant, germ. Pedant

pedant m. cel ce face paradă cu știința sa. ║ a. un aer pedant.

*pedánt, -ă s. (fr. pédant, d. it. pedant, cuv. de aceĭașĭ orig. cu pedagog). Ignorant autoritar care dă o colosală importanță lucrurilor neînsemnate și pretinde ca toțĭ să facă ca el: un pedant din evu mediŭ. Adj. Un aer pedant, o carte pedantă. Adv. În mod pedant. V. tipicar, pareatcă și chițibușar.

pedant adj. m., s. m., pl. pedanți; adj. f., s. f. pedantă, pl. pedante

pedant adj. m., s. m., pl. pedanți; adj. f., s. f. pedantă, pl. pedante

pedant adj. m., s. m., pl. pedanți; f. sg. pedantă, pl. pedante

PEDANT adj. meticulos, scrupulos, tipicar, (înv.) pedantic, (rar fam.) tabietliu. (Om ~.)

PEDANT adj. meticulos, scrupulos, tipicar, (înv.) pedantic, (rar fam.) tabietliu. (Om ~.)