2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCHINGIUÍRE, schingiuiri, s. f. Acțiunea de a schingiui; chin, tortură, caznă. – V. schingiui.

SCHINGIUÍRE, schingiuiri, s. f. Acțiunea de a schingiui; chin, tortură, caznă. – V. schingiui.

schingiuire sf [At: NEGRUZZI, S. I, 311 / Pl: ~ri / E: schingiui] 1 (Adesea prin lărgirea sensului ori prin exagerare) Torturare. 2 (Fig) Deformare a cuvintelor, a vorbirii etc.

SCHINGIUÍRE, schingiuiri, s. f. Acțiunea de a schingiui; maltratare, tortură, caznă. Schingiuirea țăranilor și a țiganilor făcea parte din obiceiurile zilnice și era o prerogativă a proprietarilor. ALECSANDRI, C. 235. Intri într-o cămară... care servea spre schingiuirea prizonierilor. NEGRUZZI, S. I 311.

SCHINGIUÍ, schingiuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pe cineva la (mari) suferințe fizice; a chinui, a munci, a tortura; a maltrata. ♦ Fig. A deforma, a stâlci, a poci cuvintele, limba etc. – Schingi + suf. -ui.

schingiui vt [At: URICARIUL, IV, 69/5 / V: (reg) ~gui, scăn~, șc~ / Pzi: ~esc, (rar) schingiui / E: schingi1 + -ui] 1 (Fșa) A supune la (mari) suferințe fizice, la chinuri, la cazne trupești Si: a chinui, a tortura, (îvp) a căzni, a munci, (îrg) a pedepsi, (înv) a pătui2, a tescui, (reg) a negăti. 2 (Fig) A pronunța sau a scrie, a reproduce incorect Si: a deforma (10), a denatura (2), (îrg) a schimonosi (3), a scâlcia, a stâlci.

SCHINGIUÍ, schingiuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pe cineva la (mari) suferințe fizice; a chinui, a munci, a tortura; a maltrata. ♦ A deforma, a stâlci, a poci. A schingiui limba.Schingi + suf. -ui.

SCHINGIUÍ, schingiuiesc, vb. IV. Tranz. A bate rău, a maltrata, a chinui, a tortura; (învechit) a supune la cazne. Acu nu le mai ajunge că ne schingiuiesc pe noi, încep să ne oropsească și copilașii. REBREANU, R. II 38. Au tăbărît cu toții pe dînsul și l-au schingiuit. CREANGĂ, P. 60.

A SCHINGIUÍ ~ésc tranz. 1) A supune unor chinuri (fizice sau morale) groaznice; a tortura. 2) fig. (cuvinte, melodii etc.) A denatura, încălcând grav corectitudinea firească; a poci; a stâlci. [Sil. schin-giu-i] /schingi + suf. ~ui

schingiuì v. Mold. a tortura: au tăbărît cu toții pe dânsul și l’au schingiuit după placul lor CR.

schingĭuĭésc v. tr. (d. schingĭ, ca și ngr. skendzevo [scris skentz-], id.). Chinuĭesc, căznesc, torturez. – Și -guĭesc (Munt.). Rar și șch-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

schingiuíre s. f., g.-d. art. schingiuírii; pl. schingiuíri

schingiuíre s. f., g.-d. art. schingiuírii; pl. schingiuíri

schingiuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schingiuiésc, imperf. 3 sg. schingiuiá; conj. prez. 3 să schingiuiáscă

schingiuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schingiuiésc, imperf. 3 sg. schingiuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. schingiuiáscă

schingiui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schingiuiesc, conj. schingiuiască)

schingiuesc, -giuiască 3 conj., -giuiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCHINGIUÍRE s. 1. v. torturare. 2. v. tortură.

SCHINGIUIRE s. 1. chinuire, torturare. (~ unui martir.) 2. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schinguit, suferință, supliciu, tortură, (înv. și pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitorie, pasiune, pedeapsă, pedepsitură, rană, schingi, strădanie, strînsoare, trudnicie. (Supus la ~ crîncene.)

arată toate definițiile

Intrare: schingiuire
schingiuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schingiuire
  • schingiuirea
plural
  • schingiuiri
  • schingiuirile
genitiv-dativ singular
  • schingiuiri
  • schingiuirii
plural
  • schingiuiri
  • schingiuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: schingiui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schingiui
  • schingiuire
  • schingiuit
  • schingiuitu‑
  • schingiuind
  • schingiuindu‑
singular plural
  • schingiuiește
  • schingiuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • schingiuiesc
(să)
  • schingiuiesc
  • schingiuiam
  • schingiuii
  • schingiuisem
a II-a (tu)
  • schingiuiești
(să)
  • schingiuiești
  • schingiuiai
  • schingiuiși
  • schingiuiseși
a III-a (el, ea)
  • schingiuiește
(să)
  • schingiuiască
  • schingiuia
  • schingiui
  • schingiuise
plural I (noi)
  • schingiuim
(să)
  • schingiuim
  • schingiuiam
  • schingiuirăm
  • schingiuiserăm
  • schingiuisem
a II-a (voi)
  • schingiuiți
(să)
  • schingiuiți
  • schingiuiați
  • schingiuirăți
  • schingiuiserăți
  • schingiuiseți
a III-a (ei, ele)
  • schingiuiesc
(să)
  • schingiuiască
  • schingiuiau
  • schingiui
  • schingiuiseră
scăngiui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schingui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

schingiuire

  • 1. Acțiunea de a schingiui.
    exemple
    • Schingiuirea țăranilor și a țiganilor făcea parte din obiceiurile zilnice și era o prerogativă a proprietarilor. ALECSANDRI, C. 235.
      surse: DLRLC
    • Intri într-o cămară... care servea spre schingiuirea prizonierilor. NEGRUZZI, S. I 311.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi schingiui
    surse: DEX '98 DEX '09

schingiui scăngiui schingui

  • 1. A supune pe cineva la (mari) suferințe fizice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: chinui maltrata munci tortura 2 exemple
    exemple
    • Acu nu le mai ajunge că ne schingiuiesc pe noi, încep să ne oropsească și copilașii. REBREANU, R. II 38.
      surse: DLRLC
    • Au tăbărît cu toții pe dînsul și l-au schingiuit. CREANGĂ, P. 60.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat A deforma, a stâlci, a poci cuvintele, limba etc.
    exemple
    • A schingiui limba.
      surse: DEX '98

etimologie:

  • Schingi + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09