16 definiții pentru schimonosi schimosi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCHIMONOSÍ, schimonosesc, vb. IV. 1. Tranz. A deforma, a strica, a strâmba, a poci aspectul. Schimonosește cuvintele. 2. Refl. (Despre oameni) A se strâmba, a face grimase; p. ext. a face nazuri. [Var.: (reg.) schimosí vb. IV] – Din ngr. aschimoníso (viit. lui aschimonó).

SCHIMONOSÍ, schimonosesc, vb. IV. 1. Tranz. A deforma, a strica, a strâmba, a poci aspectul. Schimonosește cuvintele. 2. Refl. (Despre oameni) A se strâmba, face grimase; p. ext. a face nazuri. [Var.: (reg.) schimosí vb. IV.] – Din ngr. aschimoníso (viit. lui aschimonó).

SCHIMONOSÍ, schimonosesc, vb. IV. 1. Tranz. A sluți, a poci, a urîți, a deforma, a desfigura, a strica. Ea a învățat la pension, a auzit acolo cîteva cuvinte franțuzești, vorbește și ea, împestrițat cu cuvinte nouă, pe care le schimonosește mai rău decît Rică. IBRĂILEANU, S. 48. O strîmbătură continuu exercitată... asupra mușchilor feței, distruge și schimonosește pentru totdeauna armonia... figurii. VLAHUȚĂ, O. A. 232. Răspundea... schimonosind cuvintele și indrugîndu-le fără nici o noimă. CREANGĂ, A. 90. ◊ Refl. pas. Cînticele se schimonosesc și lăutarii mor de foame. ALECSANDRI, T. 80. 2. Refl. (Despre oameni, mai ales despre fața sau gura lor) A se strîmba, a face grimase. Deodată fața se schimonosi. PREDA, Î. 185. Gura i se schimonosea într-un rînjet. CAMILAR, N. I 35. – Variantă: schimosí (RUSSO, S. 38, ALECSANDRI, T. 504) vb. IV.

A SE SCHIMONOSÍ mă ~ésc intranz. A-si schimba expresia normală a feței (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se strâmba; a se sluți. /<ngr. ashímosa

A SCHIMONOSÍ ~ésc tranz. A prezenta inexact modificând în rău; a deforma. ~ realitatea. ~ limba. /<ngr. ashímosa

schimonosì v. 1. a (se) face diform, a desfigura; 2. a face nazuri. [Formă amplificată din schimosì].

SCHIMOSÍ vb. IV v. schimonosi.

SCHIMOSÍ vb. IV v. schimonosi.

SCHIMOSÍ vb. IV v. schimonosi.

schimosì v. Mold. a schimonosi: ce ai pățit de te-ai schimosit așa? AL. [V. schimă].

schimosésc (est) și schimonisit (vest) v. tr. (ngr. ashimizo, oar. -imisa, urîțesc, și ashimono, aor. -imónisa, mă port necuviĭncios; ashimosyni, uricĭune. V. schimă). Urîțesc, desfigurez: a schimosi un copil (tunzîndu-l urît, îmbrăcîndu-l urît ș.a.). Caricaturez, ridiculizez (pin gesturĭ orĭ pin semn). V. refl. Mă strîmb, mă afectez, fac mofturĭ, mă izmenesc: ĭa nu te maĭ schimonosĭ, ci cîntă cum se cade!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

schimonosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schimonosésc, imperf. 3 sg. schimonoseá; conj. prez. 3 să schimonoseáscă

schimonosí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schimonosésc, imperf. 3 sg. schimonoseá; conj. prez. 3 sg. și pl. schimonoseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCHIMONOSÍ vb. v. afecta, fandosi, maimuțări, prosti, sclifosi.

SCHIMONOSÍ vb. 1. v. desfigura. 2. v. maimuțări. 3. v. stâlci.

SCHIMONOSI vb. 1. a (se) deforma, a (se) desfigura, a (se) poci, a (se) sluți, a (se) strîmba, a (se) urîți, (pop. și fam.) a (se) scălîmbăla, a (se) scofîlci, (pop.) a (se) hîzi, (Mold. si Bucov.) a (se) șonți, (înv.) a (se) grozăvi. (Un om care s-a ~ de tot în urma accidentului.) 2. a se maimuțări, a se poci, a se strîmba, (rar) a se maimuți, (pop. și fam.) a se scălîmbăia, (reg.) a se zgîmboi. (Nu te mai ~ atîta!) 3. a deforma, a denatura, a poci, a scîlcia, a stîlci, a stropși, (fig.) a schingiui. (~ cuvintele, cînd vorbește.)

schimonosi vb. v. AFECTA. FANDOSI. MAIMUȚĂRI. PROSTI. SCLIFOSI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

schimosí, schimosésc, vb. IV (reg.) 1. a (se) schimonosi. 2. a ridiculiza. 3. a afecta, a se ismeni, a face mofturi.

Intrare: schimonosi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schimonosi
  • schimonosire
  • schimonosit
  • schimonositu‑
  • schimonosind
  • schimonosindu‑
singular plural
  • schimonosește
  • schimonosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • schimonosesc
(să)
  • schimonosesc
  • schimonoseam
  • schimonosii
  • schimonosisem
a II-a (tu)
  • schimonosești
(să)
  • schimonosești
  • schimonoseai
  • schimonosiși
  • schimonosiseși
a III-a (el, ea)
  • schimonosește
(să)
  • schimonosească
  • schimonosea
  • schimonosi
  • schimonosise
plural I (noi)
  • schimonosim
(să)
  • schimonosim
  • schimonoseam
  • schimonosirăm
  • schimonosiserăm
  • schimonosisem
a II-a (voi)
  • schimonosiți
(să)
  • schimonosiți
  • schimonoseați
  • schimonosirăți
  • schimonosiserăți
  • schimonosiseți
a III-a (ei, ele)
  • schimonosesc
(să)
  • schimonosească
  • schimonoseau
  • schimonosi
  • schimonosiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schimosi
  • schimosire
  • schimosit
  • schimositu‑
  • schimosind
  • schimosindu‑
singular plural
  • schimosește
  • schimosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • schimosesc
(să)
  • schimosesc
  • schimoseam
  • schimosii
  • schimosisem
a II-a (tu)
  • schimosești
(să)
  • schimosești
  • schimoseai
  • schimosiși
  • schimosiseși
a III-a (el, ea)
  • schimosește
(să)
  • schimosească
  • schimosea
  • schimosi
  • schimosise
plural I (noi)
  • schimosim
(să)
  • schimosim
  • schimoseam
  • schimosirăm
  • schimosiserăm
  • schimosisem
a II-a (voi)
  • schimosiți
(să)
  • schimosiți
  • schimoseați
  • schimosirăți
  • schimosiserăți
  • schimosiseți
a III-a (ei, ele)
  • schimosesc
(să)
  • schimosească
  • schimoseau
  • schimosi
  • schimosiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)