3 intrări

40 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCHIMBÁT s. n. Schimbare. – V. schimba.

SCHIMBÁT s. n. Schimbare. – V. schimba.

schimbat2, ~ă [At: GCR I, 114/34 / V: (reg) ști~ / Pl: ~ați, ~e / E: schimba] 1 a Care a fost înlocuit cu altcineva sau cu altceva (de același fel, de aceeași natură, de aceeași valoare etc.). 2 sns (Csc) Bani de valoare mică, mai ales de metal (reprezentând unități divizionare) Si: mărunțiș. 3 a Îmbrăcat cu rufe sau cu haine curate Si: primenit. 4 a (Pgn) Care și-a pus alte haine (de obicei mai bune) decât cele purtate până atunci. 5 a Care a căpătat o altă formă, un alt aspect, o altă înfățișare, o altă structură, un alt conținut, o altă valoare etc. Si: metamorfozat, transformat. 6-7 a (Reg) Schimbător (3-4). 8 a (D. nume) Care este altul decât cel anterior. 9 sfa (Olt) Horă vioaie, săltăreață. 10 sfa Melodie după care se execută schimbata (9).

schimbat1 sn [At: CORESI, PS. 248/12 / Pl: ~uri / E: schimba] 1-2 Schimb (1-2). 3-5 Schimbare (6, 10, 12).

SCHIMBÁT, -Ă, schimbați, -te, adj. 1. Care are alt aspect sau alt caracter decît înainte; transformat, prefăcut. Nu era schimbat de fel. Era tot nalt, voinic, spătos, cu mustața bălaie. SADOVEANU, O. VIII 189. Alți oameni, alte orașe și cele vechi erau schimbate. ISPIRESCU, L. 9. Toate-mi par acum schimbate. CONACHI, P. 104. ♦ (Despre față, glas) Modificat, alterat (de emoție, de boală). Glasul îi era schimbat. DUMITRIU, N. 162. Se așeză iar pe laiță. Vorbi cu glas schimbat. SADOVEANU, B. 53. Ce mai faci? Nu te-am văzut de vro trei zile; ești bolnav? Te văd prea schimbat la față. ȘEZ. IV 186. 2. (Învechit) Travestit, deghizat. Maghiarina, mîndra fată, În barbat mîndru schimbată Și cu paloș înarmată. ALECSANDRI, P. I 28. Cuza-vodă avea obiceiul ca să umble schimbat în straie. ȘEZ. VII 40.

schimbát, -ă adj. Alterat de emoțiune saŭ de boală: era foarte schimbat la față. Pl. Mărunte, banĭ de valoare maĭ mică așa cum țĭ-ar trebuĭ la un moment dat: nu ĭ-am dat, cp n’avem schimbate.

SCHIMBÁ, schimb, vb. I. 1. Tranz. A înlocui un lucru cu altul sau pe cineva cu altcineva (de aceeași natură). ◊ Expr. A schimba scrisori = a coresponda. A schimba o vorbă (sau un cuvânt, câteva vorbe, câteva cuvinte etc.) (cu cineva) = a sta (puțin) de vorbă; a conversa, a vorbi (cu cineva). 2. Tranz. A ceda un lucru, un bun, pentru a lua în locul lui altul (echivalent ca valoare), a ceda un obiect pentru altul, a face schimb. ♦ A ceda o sumă de bani pentru a primi alta de aceeași valoare, dar constând din alte monede. 3. Tranz. A da unui lucru altă formă, alt aspect etc.; a modifica, a transforma. ◊ Expr. A schimba vorba = a abate convorbirea în altă direcție. A schimba cântecul (sau tonul, nota, foaia etc.) = a-și modifica comportarea, atitudinea. (Refl.) Se schimbă vorba, se spune când intervine ceva care modifică situația existentă. ♦ Refl. (Despre oameni) A-și modifica aspectul, firea, conduita etc. ♦ Refl. (Despre timp, vreme) A se modifica (în bine sau în rău). 4. Refl. și tranz. A (se) îmbrăca (cu) rufe curate, a (se) primeni; a(-și) pune alte haine în locul celor purtate până atunci. ♦ (Înv.) A (se) travesti. 5. Tranz. A muta (în alt loc, în altă parte). – Lat. *excambiare.

schimba [At: (a. 1550-1600) GCR I, 8/22 / V: (îrg) ști~, (înv) scâm~ / Pzi: schimb / E: ml *excambiare] 1 vt(a) A înlocui cu altcineva sau cu altceva (de aceeași natură sau de aceeași valoare etc.). 2 vt(a) A da, a ceda pentru a primi în loc altceva (de aceeași valoare). 3 vt (Reg; îe) A ~ inelele A (se) logodi. 4 vt (Spc; c. i. o sumă de bani) A da pentru a primi alta de aceeași valoare, dar în alte monede sau bancnote. 5 vt (Spc; c. i. vehicule) A coborî dintr-unul și a se urca în altul (pentru a merge mai departe, pentru a ajunge la destinație). 6 vt (Spc; c. i. părul, dinții, penajul etc.) A-i cădea și a căpăta (ulterior) altul în loc, de același fel. 7 vt (Spc; c. i. oameni) A îndepărta dintr-un post, dintr-o funcție etc. 8 vt (Spc; c. i. oameni) A înlocui cu altcineva într-un post, într-o funcție. 9 vt (Spc; c. i. oameni) A trece dintr-un post, dintr-o funcție etc. în alta. 10 vt A ajunge să fie martor la înlocuirea unei (sau unor) persoane cu alta (sau cu altele) într-un post, într-o funcție etc. 11-12 vrt (Spc) A (se) dezbrăca (de rufele, hainele etc. murdare, purtate, uzate) și a se îmbrăca cu altele curate, bune etc. Si: a (se) primeni. 13-14 vrt (Pgn) A-și pune alte rufe, haine, obiecte de podoabă. 15 vt (C. i. obiecte de așternut) A scoate și a pune în loc altul, spălat, curat, mai bun. 16-17 vrt (Înv) A (se) travesti (pentru a nu fi recunoscut). 18 vt A adresa unul către altul. 19 vt (Îe) A ~ priviri (sau o privire, ochiri) A se privi unul pe altul (fugitiv, în mod semnificativ, cu subînțeles). 20 vt (De obicei cu determinări ca „o vorbă”, „o vorbă, două”, „un cuvânt” etc.) A vorbi, a discuta (puțin) cu cineva sau unul cu altul. 21 vt (C. i. păreri, impresii, gânduri, știri etc.) A face cunoscut unul altuia, a-și împărtăși în mod reciproc (oral sau în scris). 22 vt (C. i. focuri de armă, de artilerie etc.) A trage unul asupra altuia. 23 vt (C. i. locul în care se află cineva sau ceva) A așeza în altă parte Vz muta (2). 24-25 vti (Reg; d. cai; îe) A ~ urechile (înapoi) sau a ~ din urechi A ciuli (3) urechile. 26 vr (Înv; îe) A se ~ din viață (în neviață sau din viața aceasta lumească) A muri (1). 27 vt (Reg; c. i. cărțile de joc) A amesteca (înainte de a împărți jucătorilor). 28 vt (C. i. gânduri, hotărâri, intenții, drumul, orientarea, cursul etc. a ceva) A abate de la situația, de la direcția inițială (dată), determinând alt mers, alt curs, altă soluție, renunțând la direcția inițială, la cursul inițial în favoarea altei direcții, altui curs Si: (îvp) a muta. 29-30 vtr A face să sufere sau a suferi modificări în formă, în aspect, în structură, în conținut etc., dând sau căpătând altă înfățișare Si: a (se) modifica, a (se) transforma, (îvp) a (se) muta. 31-32 vti (D. oameni; îe) A ~ fețe-fețe (sau, îrg, fețe, fel de fel de fețe) sau a ~ la fețe A se înroși la față sau a deveni palid din cauza unei emoții puternice, a unei trăiri psihice vii, a unei boli etc. 33 vrp (Îe) Se ~bă vorba (sau socoteala, chestiunea etc.) Se zice când intervine ceva care modifică o situație existentă, prevăzută. 34 vt (Îrg; îe) A-și ~ cuvântul A se răzgândi. 35 vt (Spc; c. i. nume onomastice, toponimice, apelative etc.) A da,a folosi altul decât cel avut până atunci. 36 vt (Îvr; c. i. o fracție, un radical, o expresie algebrică etc.) A simplifica.

SCHIMBÁ, schimb, vb. I. 1. Tranz. A înlocui un lucru cu altul sau pe cineva cu altcineva (de aceeași natură). ◊ Expr. A schimba scrisori = a coresponda. A schimba o vorbă (sau un cuvânt, câteva vorbe, câteva cuvinte etc.) (cu cineva) = a sta (puțin) de vorbă; a conversa, a vorbi (cu cineva). 2. Tranz. A ceda un lucru, un bun, pentru a lua în locul lui altul (echivalent ca valoare), a ceda un obiect pentru altul, a face schimb. ♦ A ceda o sumă de bani pentru a primi alta de aceeași valoare, dar constând din alte monede. 3. Tranz. A da unui lucru altă formă, alt aspect etc.; a modifica, a transforma. ◊ Expr. A schimba vorba = a abate convorbirea în altă direcție. A schimba cântecul (sau tonul, nota, foaia etc) = a-și modifica comportarea, atitudinea. (Refl.) Se schimbă vorba, se spune când intervine ceva care modifică situația existentă. ♦ Refl. (Despre oameni) A-și modifica aspectul, firea, conduita etc. ♦ Refl. (Despre timp, vreme) A se modifica (în bine sau în rău). 4. Refl. și tranz. A (se) îmbrăca (cu) rufe curate, a (se) primeni; a(-și) pune alte haine decât cele purtate până atunci. ♦ (Înv.) A (se) travesti. 5. Tranz. A muta (în alt loc, în altă parte). – Lat. *excambiare.

SCHIMBÁ, schimb, vb. I. Tranz. 1. A înlocui ceva sau pe cineva cu altceva sau cu altcineva. Le schimba [porumbeilor] apa și împrăștia pe pămînt... grăunțele. PAS, Z. I 130. Intră în odaia din dreapta și-și schimbă broboada. SADOVEANU, B. 30. ◊ Refl. pas. Sus, pași grei făceau să răsune șlepul. Se schimbau sentinelele. DUMITRIU, N. 137. ◊ Expr. A schimba scrisori = a coresponda. (Refl. pas.) Între doi inși... s-au schimbat următoarele scrisori. MACEDONSKI, O. III 112. A schimba (cîte) o vorbă (sau un cuvînt), sau (cîteva) vorbe (sau cuvinte) = a sta puțin de vorbă. Au schimbat cîteva vorbe repezi, apoi, cînd în sală s-a făcut liniște, a vorbit din nou Lupu. GALAN, Z. R. 26. Schimbăm cîte un cuvînt noaptea. SAHIA, N. 116. Coborîră în Calea Victoriei fără a schimba un cuvînt. REBREANU, R. I 43. ◊ (Obiectul care ia locul altuia se introduce prin prep. «cu», «pe», «întru») Studenta... schimbă cartea de anatomie pe un roman. C. PETRESCU, Î. II 216. Cum fură ei schimbați cu niște căței. SBIERA, P. 114. Să nu schimb a ta coroană într-o ramură de spini. EMINESCU, O. I 146. 2. A da, a ceda un obiect, un bun pentru altul, a face schimb. ♦ A da o sumă de bani pentru a primi alta de aceeași valoare, dar constînd din alte monede. 3. A da unui lucru altă formă, alt aspect, altă înfățișare, altă valoare; a modifica, a transforma, a preface. Îi ajunsese la ureche că țăranii umblă să schimbe ce-a fost în trecut. REBREANU, R. I 255. Dar timpul, care schimbă toate, adusese rînduială și la gurile Dunării. BART, E. 322. ◊ Expr. A schimba foaia = a-și modifica purtarea față de cineva, ◊ Refl. Îți place cum s-au schimbat lucrurile? Acuma găsești de toate la magazin. DAVIDOGLU, M. 82. Nu se putea domiri... cum de în cîteva zile s-au schimbat astfel locurile? ISPIRESCU, L. 9. Pînă la Tecuci vremea se schimbă cînd spre vînt, cînd spre ploaie; pulberea și glodul se luptă pe rînd asupră-mi. RUSSO, O. 144. (Urmat de determinări introduse prin prep. «în») Pădurile se schimbaseră în cîmpii. ISPIRESCU, L. 9. Palatul... s-a schimbat iarăși în sărăcăciosul bordei al moșneagului. CREANGĂ, P. 89. (Expr.) Se schimbă vorba, se zice cînd intervine ceva care modifică o situație. De la Neamț la Fălticeni și de la Fălticeni la Neamț era pentru noi atunci o palmă de loc. Dar acum se schimba vorba: o cale scurtă de două poște, de la Fălticeni la Neamț, nu se potrivește c-o întindere de șase poște, lungi și obositoare de la Iași pînă la Neamț. CREANGĂ, A. 116. ♦ (Despre oameni) A-și modifica firea, glasul, conduita. Dragă, schimbă-ți purtarea, Dacă vrei să fii a mea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 422. ◊ Refl. Trec vremile și cu ele se schimbă și oamenii. ANGHEL, PR. 107. Ăst somn nu prea-mi place și o să i-o spui. – Ba să-ți cauți treaba, că mănînci trînteală, S-a schimbat boierul, nu e cum îl știi. ALEXANDRESCU, P. 65. (Expr.) A se schimba la față sau (tranz.) a schimba fețe v. față (I 1). 4. A se îmbrăca cu alte rufe (curate) sau cu alte haine (decît cele purtate pînă atunci). Abia avui vreme a-mi schimba hainele. NEGRUZZI, S. I 67. ◊ Refl. Nurorile... plecară umilite în cămările lor, ca să se schimbe. ISPIRESCU, L. 40. Fă-mă, doamne, țîntă-n grindă, Să văz mîndra cînd se schimbă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 397. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau «în») Cu cămeașă albă m-am schimbat. SEVASTOS, N. 12. ♦ A da cuiva rufărie curată sau alte haine. Îi duce la sine în casă și-i schimbă în haine uscate, că ale lor toate erau ude. RETEGANUL, P. IV 76. ♦ (Învechit) A travesti. În stremțe mă-nvelește De mă schimbă calicește. ALECSANDRI, P. P. 137. 5. A muta dintr-un loc într-altul, a așeza în altă parte, a abate în altă direcție. Eu schimb privirea-n altă parte. PĂUN-PINCIO, P. 59. Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă, Ce cu-a turmelor pășune a ei patrie ș-o schimbă. EMINESCU, O. I 142. Soarele își schimbă locul Și apune roș ca focul. ALECSANDRI, P. II 19. ◊ Expr- A schimba vorba (sau, mai rar, vorbirea, cuvîntul) = a abate convorbirea în altă direcție (pentru a evita un subiect neplăcut). Emilia încerca să schimbe vorba. C. PETRESCU, Î. II 235. Așa el schimbă vorbirea: Defăimă năpăstuirea. ALEXANDRESCU, P. 32. A schimba cîntecul (sau tonul, nota) = a vorbi sau a acționa altfel decît înainte. A schimba macazul v. macaz.

schimba prefixul sint. v. A împlini o vârstă rotundă și a schimba cifra zecilor ◊ „Astăzi Ilie Balaci schimbă prefixul, aniversând împlinirea vârstei de 40 de ani.” Ev.z. 13 IX 96 p. 15. ◊ „Felicitându-vă la a 60-a aniversare [...] ne-ați putea spune ce ați câștigat și ce ați pierdut o dată cu schimbarea «prefixului»?” Lit. 5152/96 p. 6

A SCHIMBÁ schimb tranz. 1) (ființe, lucruri) A supune unui schimb. ◊ ~ calul pe măgar (sau capra pe gâscă, sau cioara pe pupăză) se spune, când dai un lucru bun și primești altul mai prost. ~ (câte) o vorbă (sau (câteva) vorbe) a sta puțin de vorbă. 2) A face să se schimbe; a preface; a preschimba; a transforma; a modifica. 3) A muta în altă parte. ◊ ~ vorba a trece la altă temă în timpul unei convorbiri; a începe a vorbi despre altceva. ~ cântecul (sau tonul, nota, foaia) a vorbi sau a se purta altfel (cu cineva), decât mai înainte. /<lat. excambiare

A SE SCHIMBÁ mă schimb intranz. 1) A căpăta o altă formă sau un alt conținut; a suferi modificări; a se preface; a se modifica; a se preschimba; a se transforma. 2) (despre persoane) A se îmbrăca cu alte haine (noi, curate); a se primeni. /<lat. excambiare

schimbà v. 1. a modifica în parte sau în tot (în bine sau în rău): în lume totul se schimbă; fig. a-și schimba părerea, vorba; a schimba vorbe, a se înțelege cu cineva; 2. a (se) transforma: se schimbă în stană de piatră ISP.; 3. a face schimb, a da și lua ca echivalent: a schimba bani; 4. a pune altceva în loc: a schimba cămășile, fețele de pernă. [Lit. *EXCAMBIARE].

2) schimb (est) și șchimb (vest) a v. tr. (lat. * ex-cambiare [îld. cambire, a schimba, a da în schimb], de unde s’a făcut * schiamb, ◊ schiîmb, schimb; it. cambiare și scambiare, pv. escambiar și escamjar, fr. échanger și changer, sp. pg. cambiar. V. cambie). Daŭ un lucru ca să mi se dea altu, fac schimb: nu schimba vrabia din mînă pe cĭoara din par (Prov.), nu da puținu sigur pe multu nesigur; a schimba niște banĭ la zaraf. Înlocuĭesc cu ceva maĭ bun, împrospătez: a schimba o santinelă ostenită cu una odihnită, o coardă la chitară, apa la găinĭ. Primenesc, îmbrac în alte rufe curate: a schimba un copil. Modific: a schimba un articul de ziar. Prefac, transform: a schimba metalele în aur. V. refl. Nu maĭ sînt cum eram odată: s’a schimbat boĭeru! Mă primenesc. Mă transform la față de emoțiune. A schimba fețe-fețe, a fi foarte emoționat de rușine. A schimba vorbe (Eŭf.), a te certa, a te cĭondănĭ. A schimba trenu, vaporu, a trece în alt tren, în alt vapor. – În Trans. P.P. mă înschimb.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

schimbá (a ~) vb., ind. prez. 3 schímbă

schimbá vb., ind. prez. 1 sg. schimb, 3 sg. și pl. schímbă

arată toate definițiile

Intrare: schimbat (adj.)
schimbat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schimbat
  • schimbatul
  • schimbatu‑
  • schimba
  • schimbata
plural
  • schimbați
  • schimbații
  • schimbate
  • schimbatele
genitiv-dativ singular
  • schimbat
  • schimbatului
  • schimbate
  • schimbatei
plural
  • schimbați
  • schimbaților
  • schimbate
  • schimbatelor
vocativ singular
plural
Intrare: schimbat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schimbat
  • schimbatul
  • schimbatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • schimbat
  • schimbatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: schimba
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schimba
  • schimbare
  • schimbat
  • schimbatu‑
  • schimbând
  • schimbându‑
singular plural
  • schimbă
  • schimbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • schimb
(să)
  • schimb
  • schimbam
  • schimbai
  • schimbasem
a II-a (tu)
  • schimbi
(să)
  • schimbi
  • schimbai
  • schimbași
  • schimbaseși
a III-a (el, ea)
  • schimbă
(să)
  • schimbe
  • schimba
  • schimbă
  • schimbase
plural I (noi)
  • schimbăm
(să)
  • schimbăm
  • schimbam
  • schimbarăm
  • schimbaserăm
  • schimbasem
a II-a (voi)
  • schimbați
(să)
  • schimbați
  • schimbați
  • schimbarăți
  • schimbaserăți
  • schimbaseți
a III-a (ei, ele)
  • schimbă
(să)
  • schimbe
  • schimbau
  • schimba
  • schimbaseră
scâmba
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

schimbat (adj.)

  • 1. Care are alt aspect sau alt caracter decât înainte.
    exemple
    • Nu era schimbat de fel. Era tot nalt, voinic, spătos, cu mustața bălaie. SADOVEANU, O. VIII 189.
      surse: DLRLC
    • Alți oameni, alte orașe și cele vechi erau schimbate. ISPIRESCU, L. 9.
      surse: DLRLC
    • Toate-mi par acum schimbate. CONACHI, P. 104.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre față, glas) Modificat, alterat (de emoție, de boală).
      exemple
      • Glasul îi era schimbat. DUMITRIU, N. 162.
        surse: DLRLC
      • Se așeză iar pe laiță. Vorbi cu glas schimbat. SADOVEANU, B. 53.
        surse: DLRLC
      • Ce mai faci? Nu te-am văzut de vro trei zile; ești bolnav? Te văd prea schimbat la față. ȘEZ. IV 186.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Maghiarina, mîndra fată, În barbat mîndru schimbată Și cu paloș înarmată. ALECSANDRI, P. I 28.
      surse: DLRLC
    • Cuza-vodă avea obiceiul ca să umble schimbat în straie. ȘEZ. VII 40.
      surse: DLRLC

etimologie:

schimbat (s.n.)

etimologie:

  • vezi schimba
    surse: DEX '98 DEX '09

schimba scâmba

  • 1. tranzitiv A înlocui un lucru cu altul sau pe cineva cu altcineva (de aceeași natură).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 6 exemple
    exemple
    • Le schimba [porumbeilor] apa și împrăștia pe pămînt... grăunțele. PAS, Z. I 130.
      surse: DLRLC
    • Intră în odaia din dreapta și-și schimbă broboada. SADOVEANU, B. 30.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Sus, pași grei făceau să răsune șlepul. Se schimbau sentinelele. DUMITRIU, N. 137.
      surse: DLRLC
    • Studenta... schimbă cartea de anatomie pe un roman. C. PETRESCU, Î. II 216.
      surse: DLRLC
    • Cum fură ei schimbați cu niște căței. SBIERA, P. 114.
      surse: DLRLC
    • Să nu schimb a ta coroană într-o ramură de spini. EMINESCU, O. I 146.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A schimba scrisori = coresponda
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • reflexiv pasiv Între doi inși... s-au schimbat următoarele scrisori. MACEDONSKI, O. III 112.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A schimba o vorbă (sau un cuvânt, câteva vorbe, câteva cuvinte etc.) (cu cineva) = a sta (puțin) de vorbă; a vorbi (cu cineva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: conversa vorbi attach_file 3 exemple
      exemple
      • Au schimbat cîteva vorbe repezi, apoi, cînd în sală s-a făcut liniște, a vorbit din nou Lupu. GALAN, Z. R. 26.
        surse: DLRLC
      • Schimbăm cîte un cuvînt noaptea. SAHIA, N. 116.
        surse: DLRLC
      • Coborîră în Calea Victoriei fără a schimba un cuvînt. REBREANU, R. I 43.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A ceda un lucru, un bun, pentru a lua în locul lui altul (echivalent ca valoare), a ceda un obiect pentru altul, a face schimb.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. A ceda o sumă de bani pentru a primi alta de aceeași valoare, dar constând din alte monede.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. tranzitiv A da unui lucru altă formă, alt aspect etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: modifica preface transforma attach_file 6 exemple
    exemple
    • Îi ajunsese la ureche că țăranii umblă să schimbe ce-a fost în trecut. REBREANU, R. I 255.
      surse: DLRLC
    • Dar timpul, care schimbă toate, adusese rînduială și la gurile Dunării. BART, E. 322.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Îți place cum s-au schimbat lucrurile? Acuma găsești de toate la magazin. DAVIDOGLU, M. 82.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Nu se putea domiri... cum de în cîteva zile s-au schimbat astfel locurile? ISPIRESCU, L. 9.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Pădurile se schimbaseră în cîmpii. ISPIRESCU, L. 9.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Palatul... s-a schimbat iarăși în sărăcăciosul bordei al moșneagului. CREANGĂ, P. 89.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie A schimba vorba (sau, mai rar, vorbirea, cuvântul) = a abate convorbirea în altă direcție.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Emilia încerca să schimbe vorba. C. PETRESCU, Î. II 235.
        surse: DLRLC
      • Așa el schimbă vorbirea: Defăimă năpăstuirea. ALEXANDRESCU, P. 32.
        surse: DLRLC
    • 3.2. expresie A schimba cântecul (sau tonul, nota, foaia etc.) = a-și modifica comportarea, atitudinea.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 3.3. expresie reflexiv Se schimbă vorba, se spune când intervine ceva care modifică situația existentă.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • De la Neamț la Fălticeni și de la Fălticeni la Neamț era pentru noi atunci o palmă de loc. Dar acum se schimba vorba: o cale scurtă de două poște, de la Fălticeni la Neamț, nu se potrivește c-o întindere de șase poște, lungi și obositoare de la Iași pînă la Neamț. CREANGĂ, A. 116.
        surse: DLRLC
    • 3.4. reflexiv (Despre oameni) A-și modifica aspectul, firea, conduita etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Dragă, schimbă-ți purtarea, Dacă vrei să fii a mea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 422.
        surse: DLRLC
      • Trec vremile și cu ele se schimbă și oamenii. ANGHEL, PR. 107.
        surse: DLRLC
      • Ăst somn nu prea-mi place și o să i-o spui. – Ba să-ți cauți treaba, că mănînci trînteală, S-a schimbat boierul, nu e cum îl știi. ALEXANDRESCU, P. 65.
        surse: DLRLC
    • 3.5. reflexiv (Despre timp, vreme) A se modifica (în bine sau în rău).
      surse: DEX '09 DEX '98 attach_file un exemplu
      exemple
      • reflexiv Pînă la Tecuci vremea se schimbă cînd spre vînt, cînd spre ploaie; pulberea și glodul se luptă pe rînd asupră-mi. RUSSO, O. 144.
        surse: DLRLC
  • 4. reflexiv tranzitiv A (se) îmbrăca (cu) rufe curate, a (se) primeni; a(-și) pune alte haine în locul celor purtate până atunci.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Abia avui vreme a-mi schimba hainele. NEGRUZZI, S. I 67.
      surse: DLRLC
    • Nurorile... plecară umilite în cămările lor, ca să se schimbe. ISPIRESCU, L. 40.
      surse: DLRLC
    • Fă-mă, doamne, țîntă-n grindă, Să văz mîndra cînd se schimbă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 397.
      surse: DLRLC
    • Cu cămeașă albă m-am schimbat. SEVASTOS, N. 12.
      surse: DLRLC
    • 4.1. A da cuiva rufărie curată sau alte haine.
      exemple
      • Îi duce la sine în casă și-i schimbă în haine uscate, că ale lor toate erau ude. RETEGANUL, P. IV 76.
        surse: DLRLC
    • 4.2. învechit A (se) travesti.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deghiza travesti (vb.) attach_file un exemplu
      exemple
      • În stremțe mă-nvelește De mă schimbă calicește. ALECSANDRI, P. P. 137.
        surse: DLRLC
  • 5. tranzitiv A muta (în alt loc, în altă parte).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: muta attach_file 3 exemple
    exemple
    • Eu schimb privirea-n altă parte. PĂUN-PINCIO, P. 59.
      surse: DLRLC
    • Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă, Ce cu-a turmelor pășune a ei patrie ș-o schimbă. EMINESCU, O. I 142.
      surse: DLRLC
    • Soarele își schimbă locul Și apune roș ca focul. ALECSANDRI, P. II 19.
      surse: DLRLC

etimologie: